Scopul revizuirii: Leucemia mieloidă acută (LMA) este un grup eterogen de afecțiuni clonale care este tratat cu regimuri similare în ciuda eterogenității. Abordarea terapeutică de mulți ani a utilizat chimioterapia combinată, având de obicei la bază o antraciclină și o citarabină. În recenzia de față vom prezenta noi date din studiile recent finalizate care au demonstrat progrese în tratamentul LMA.

Constatări recente: Vom discuta despre studiile recente care susțin importanța intensificării dozei la pacienții mai tineri, fie prin creșterea dozei de antraciclină, fie prin adăugarea altor agenți, cum ar fi gemtuzumab ozogamicin, fie prin terapie „secvențială temporizată”. Vom promova importanța tratării pacientului vârstnic cu LMA (>60 de ani) și diferitele moduri în care diferite grupuri abordează o boală cu un comportament biologic diferit și pacientul tratat. Aceste metode includ reducerea dozelor, intensificarea dozelor și noi agenți cu un profil de toxicitate mai bun.

Rezumat: Datorită unei terapii de inducție agresive, pacienții cu LMA au rezultate mai bune în ceea ce privește remisiunea și supraviețuirea. Se studiază noi agenți care vizează anomalii moleculare specifice în celula AML ca adaosuri la terapia de inducție.