Procesul de levigare include împărțirea contaminanților între o fază solidă și una lichidă (de exemplu, presupunând un echilibru local), cuplată cu transportul în masă al constituenților apoși sau dizolvați. Transportul de masă este suma difuziei, a difuziei împiedicate, a efectelor de tortuozitate și a efectelor suprafeței efective prin structura poroasă a materialului către mediu. Factorii chimici importanți, cei care influențează partiția lichid-solid (LSP) a unui constituent, includ pH-ul soluției, redox-ul, prezența materiei organice dizolvate și activitatea biologică. Factorii fizici, cum ar fi conductivitatea hidraulică relativă, porozitatea și geometria de umplere, joacă un rol important în determinarea vitezei cu care constituenții se transportă printr-un solid într-o fază lichidă de trecere.

Procesul în sine este universal, deoarece orice material expus la contactul cu apa va leviga componentele de la suprafața sau din interiorul său, în funcție de porozitatea materialului considerat.

.