Empatrie, medicină și societate

O caracteristică cardinală a empatiei este că, de obicei, ajută la conectarea oamenilor cu ceilalți. Datorită dezvoltării evolutive a acestei capacități bazate pe creier, empatia afectivă, sau împărtășirea emoțională, apare cel mai ușor între membrii aceluiași „trib”. Indivizii tind să aibă cea mai mare empatie pentru cei care arată sau se comportă ca ei, pentru cei care au suferit într-un mod similar sau pentru cei care împărtășesc un scop comun. Vedem cum aceste prejudecăți se manifestă în mod repetat în comunități, școli, echipe sportive și comunități religioase. Adevărul este că empatia nu este întotdeauna un binefăcător al egalității de șanse (15). Oamenii sunt programați din punct de vedere evolutiv să recunoască și să răspundă la diferențe, iar percepțiile bazate pe criterii sociale sau culturale pot declanșa temeri subconștiente care amenință homeostazia emoțională.

Toate percepțiile din mediul nostru sunt dirijate prin talamus. De acolo, amigdala, senzorul de amenințări din creier, reacționează la amenințări, stimuli necunoscuți, frici condiționate și amenințări percepute în doar 50 de milisecunde, cu mult înainte ca gândurile conștiente să intre în joc. Atunci când aceste semnale de amenințare ajung la nivelul mezencefalului (în special în zona ponsului) au loc reacții automate, cum ar fi răspunsul de luptă, de fugă sau de înghețare, cu excepția cazului în care există un aport cognitiv din partea funcțiilor executive din cortexul prefrontal.

Din cauza acestei prejudecăți evolutive, empatia cognitivă trebuie să joace un rol atunci când există o lipsă de empatie emoțională din cauza diferențelor rasiale, etnice, religioase sau fizice. Mediile de îngrijire a sănătății nu fac excepție de la prejudecățile conștiente și inconștiente și nu există loc pentru discriminare sau îngrijire inegală acordată pacienților care diferă de cultura majoritară sau de cultura majoritară a furnizorilor de servicii medicale. Mai sunt multe de făcut pentru ca asistența medicală să fie echitabilă pentru cei care oferă și primesc asistență medicală din toate culturile. Un sistem de asistență medicală care nu-și prețuiește forța de muncă și nu oferă drepturi și protecții egale pentru toți, riscă să fie afectat de uzură, stres sistemic, epuizare, pierderea încrederii în sistemul de asistență medicală și reputația instituțională pătată. Astfel de atitudini și consecințe afectează angajații, personalul profesional și, în cele din urmă, pacienții, precum și comunitatea extinsă.

Importantele cercetări privind empatia și altruismul au demonstrat că îmbunătățirea luării de perspectivă, capacitatea de a vedea situația unei persoane din punctul de vedere al acesteia, împreună cu o valoare sporită acordată bunăstării celor necunoscuți, pot anula prejudecățile. De exemplu, Batson și colegii săi au descoperit că preocuparea empatică nu este neapărat provocată de similaritatea percepută cu ceilalți sau de împărtășirea afectivă, ci poate fi provocată și de valorizarea bunăstării persoanelor care par a fi diferite (16).

Într-un studiu interesant, Batson a explorat relația dintre luarea de perspectivă și valorizarea unei persoane aflate în nevoie. Adoptarea perspectivei este un precursor bine cunoscut al preocupării empatice. În primul experiment, atât asumarea perspectivei, cât și valorizarea au fost variabile și fiecare a crescut în mod independent preocuparea empatică. În cel de-al doilea experiment, valorizarea persoanei aflate în nevoie a fost singura variabilă independentă. În mod interesant, creșterea aprecierii celeilalte persoane a sporit luarea de perspectivă și, de asemenea, a crescut preocuparea empatică care, la rândul său, a crescut ajutorul. Putem concluziona din aceste experimente că valorizarea unei persoane aflate în nevoie este o variabilă importantă, și în mare parte ignorată, și un precursor al sentimentului de empatie pentru acea persoană (16).

Empatria este un factor care atrage indivizii către profesiile de ajutorare și joacă un rol critic în înțelegerea nuanțelor experiențelor celorlalți. Empatia este o capacitate complexă care permite indivizilor să înțeleagă și să simtă stările emoționale ale celorlalți, ceea ce duce la un comportament plin de compasiune. Empatia necesită capacități cognitive, emoționale, comportamentale și morale pentru a înțelege și a răspunde la suferința celorlalți. Compasiunea este un răspuns tandru la percepția suferinței celuilalt. Compasiunea nu poate exista fără empatie, deoarece ele fac parte din același continuum de percepție și răspuns care face ca ființele umane să treacă de la observare la acțiune.

Auto-empatia este un domeniu mult neglijat și este necesar pentru a ne asigura că lucrătorii din domeniul sănătății au resursele necesare pentru a rămâne empatici față de ceilalți. Ființele umane au circuite neuronale complicate și comune în zonele motorii, senzoriale și emoționale (limbice) ale creierului care le ajută să înțeleagă experiența celorlalți, ceea ce duce la comportamente de ajutorare. Cu toate acestea, atunci când sunt suprasolicitate emoțional, copleșite, exploatate sau epuizate, capacitatea de empatie scade ca urmare a gradului de muncă emoțională depusă. Este esențial ca, în calitate de profesioniști din domeniul medical și de îngrijitori, să ne exercităm autoîngrijirea pentru a menține niveluri sănătoase de empatie.

Întrebarea antică a lui Platon, „Poate fi învățată virtutea?”, este una de luat în considerare în conjunctura noastră actuală în domeniul sănătății. Atunci când medicii nou-veniți depun jurământul lui Hipocrate în ziua absolvirii, aceștia jură să ofere îngrijire etică și plină de compasiune pentru pacienții lor. Ce se poate face pentru a ne asigura că aceștia își vor respecta promisiunea? Înțelegerea faptului că autoempatia este necesară pentru a oferi îngrijire empatică celorlalți se află în centrul programelor de bunăstare care sunt din ce în ce mai populare în învățământul medical. Programele de dezvoltare a cadrelor didactice la nivel de întreprindere care includ formarea în domeniul empatiei trebuie să devină o prioritate instituțională pentru a păstra și reîmprospăta vitalitatea sistemului nostru de asistență medicală.

Auto-empatia și alte tipuri de empatie duc la refacerea și reînnoirea unei capacități umane vitale. Dacă vrem să ne îndreptăm în direcția unei societăți mai empatice și a unei lumi mai pline de compasiune, este clar că a lucra pentru a ne spori capacitățile native de a empatiza este esențial pentru a întări legăturile individuale, comunitare, naționale și internaționale. După cum a afirmat atât de succint Dali Lama: „Iubirea și compasiunea sunt necesități, nu luxuri. Fără ele, umanitatea nu poate supraviețui” (17). Haideți să fim exemplele în domeniul asistenței medicale pe care lumea să le urmeze.

.