Valoarea transferrinei cu deficit de carbohidrați (CDT) ca cel mai direct și mai precis indicator al abuzului de alcool a fost amplu demonstrată în literatura științifică. Testul CDT utilizat de GIB Laboratories pentru a evalua probele de ser pentru niveluri semnificative de abuz de alcool a fost validat folosind 184 de probe pozitive definite clinic și 203 probe negative definite clinic. Utilizând un prag de semnificație definit și un algoritm special de testare, GIB Laboratories a determinat, în acest studiu, că sensibilitatea testului imunoenzimatic CDT comercial (CDT EIA) este de 88%, specificitatea este mai mare de 99%, iar reproductibilitatea intra și inter-execuție este mai mică de 7%, de aproximativ trei ori mai precisă decât majoritatea testelor de confirmare pentru CDT. Având în vedere frecvența foarte scăzută preconizată a adevăratelor cauze fiziologice de nespecificitate (mai puțin de unu la sută), specificitatea excelentă a testului (conform experienței Laboratoarelor GIB) și problemele tehnice, întârzierile și costurile asociate cu toate tehnologiile de „confirmare”, nu se poate recomanda efectuarea testelor de confirmare CDT, cu excepția cazului în care un laborator individual se confruntă cu o specificitate inacceptabilă în testele sale de screening. S-ar părea că, efectuarea testelor de „confirmare” CDT atunci când specificitatea testului de screening este atât de ridicată precum a constatat acest studiu, poate avea ca rezultat trei probabilități: 1) o creștere a numărului de rezultate fals negative; 2) puține corecții în ceea ce privește numărul foarte mic de rezultate fals pozitive; și 3) costuri și întârzieri mai mari pentru clienții laboratorului.