MONTESQUIEU, CHARLES LOUIS DE SECONDAT, BARON DE LA BREDE ET DE° (1689-1755), scriitor și filozof politic francez. Montesquieu a moștenit tradiția umanistă franceză a lui Jean *Bodin, cu viziunea sa despre o societate tolerantă față de toate religiile, inclusiv față de iudaism. Prima sa declarație despre evrei a fost în Lettres Persanes (1721), 50, unde descrie iudaismul ca fiind „o mamă care a dat naștere la două fiice care i-au aplicat o mie de lovituri”. În L’Esprit des lois (25, 13), publicat în 1748, el a reacționat la arderea unei fetițe evreice de zece ani de către *Inchiziție cu un denunț elocvent aruncat sub forma unui argument scris de un evreu: „Vă plângeți că împăratul Japoniei pune să-i ardă la foc lent pe toți creștinii de pe domeniul său; dar el ar putea să vă răspundă: ‘Noi vă tratăm pe voi, care nu credeți ca noi, așa cum îi tratați voi pe cei care nu cred ca voi’… Dacă nu vreți să fiți creștini, fiți cel puțin oameni”. Cu toate acestea, el nu a fost în întregime lipsit de critică față de evrei. Tot în Lettres persanes, călătorul său scrie: „Să știți că oriunde există bani există evrei”. Într-un pasaj din Mélanges inédits, care a fost publicat postum (1892), se consideră că textele rabinice au modelat gustul și caracterul josnic al evreilor, pentru că nu exista „nici măcar unul printre ei de un ordin minor de geniu”. Dar această opinie privată a lui Montesquieu, în cea mai creștină formă a sa, era necunoscută în secolul al XVIII-lea. Viziunea sa relativistă, care se opunea deismului absolut al lui *Voltaire în favoarea unei aprecieri a evreului și a iudaismului ca una dintre multele forme valide de cultură și religie, a fost una care a influențat istoria.

.