Mina de cărbune și centrala electrică Garzweiler de lângă orașul Grevenbroich din vestul Germaniei. Planurile de extindere a unei mine de lignit în carieră deschisă în satul Pödelwitz din estul Germaniei au stârnit proteste. Martin Meissner/AP hide caption
toggle caption
Martin Meissner/AP
Mina de cărbune și centrala electrică Garzweiler din apropierea orașului Grevenbroich, în vestul Germaniei. Planurile de extindere a unei mine de lignit în carieră deschisă în satul Pödelwitz din estul Germaniei au stârnit proteste.
Martin Meissner/AP
actualizat la ora 16:12 ET
Germania se bucură de o reputație de pionier al energiei curate. Liderul său Angela Merkel a fost chiar supranumită „cancelarul climei” atunci când a decis să renunțe la energia nucleară în 2011. Dar realitatea este mult mai murdară.
Sate vechi de secole din întreaga țară sunt distruse cu buldozerul pentru a face loc exploatării cărbunelui brun – unul dintre cei mai murdari și mai ieftini combustibili fosili. Fiind cel mai mare miner de lignit din lume, Germania riscă să nu-și atingă obiectivele privind emisiile de carbon pentru anul 2020.
Cea mai recentă idilă rurală amenințată cu distrugerea este satul medieval Pödelwitz, în statul estic Saxonia. Casele sale pitorești cu cadre din lemn stau goale și doar 27 din cei 200 de săteni au rămas, deoarece compania minieră MIBRAG vrea să scoată cărbunele care se află dedesubt.
Elke Konrad, în vârstă de 62 de ani, locuiește într-un sat vecin și a cunoscut Pödelwitz toată viața. „Este o mare rușine”, deplânge ea. „Caracterul și farmecul locului au dispărut. Nu a mai rămas nimic.”
MIBRAG spune că 90 la sută dintre locuitorii din Pödelwitz au fost de acord să își vândă proprietățile și să se mute. Compania recunoaște că relocarea comunităților este dificilă, dar spune că „poate fi, în cele din urmă, o nouă oportunitate pentru cei implicați.”
Dar în ultimele zile, sute de protestatari au instalat corturi pe spațiul verde din fața bisericii din Pödelwitz. Ei au văzut deja sate defrișate în landurile Renania și Brandenburg, dar speră să salveze acest cătun vechi de 800 de ani.
În ianuarie, activiștii Greenpeace au dat foc unui banner de campanie pentru a protesta împotriva extracției de cărbune, în timp ce o biserică a fost pregătită pentru demolare în satul german Immerath, în landul Renania-Palatinat, pentru a face loc mineritului de lignit. Wolfgang Rattay/Reuters hide caption
toggle caption
Wolfgang Rattay/Reuters
În ianuarie, activiștii Greenpeace au dat foc unui banner de campanie pentru a protesta împotriva extracției de cărbune, în timp ce o biserică a fost pregătită pentru demolare în satul german Immerath, în landul Renania-Palatinat, pentru a face loc mineritului de lignit.
Wolfgang Rattay/Reuters
Christopher Laumanns, din orașul Leipzig, este unul dintre activiștii pentru climă care au campat în Pödelwitz. El spune că, de când Merkel a luat decizia de a renunța la energia nucleară, 3.000 de persoane au fost strămutate în Germania din cauza exploatării miniere a lignitului – denumirea tehnică a cărbunelui brun – și alte 2.500 sunt în prezent în pericol de a-și pierde casele.
„Germania trebuie să se trezească și oamenii trebuie să vadă că nu este icoana verde care este adesea prezentată ca atare”, îndeamnă Laumanns.
Lignitul este o formă de cărbune de calitate inferioară, îmbibată cu apă, extrasă din gropi deschise, vaste și puțin adânci. Este considerat cel mai murdar dintre cărbuni, deoarece este ineficient. Greenpeace avertizează că, pentru aceeași cantitate de energie extrasă din antracit de calitate superioară (cărbune negru, dur), arderea lignitului eliberează în atmosferă de două până la patru ori mai mult CO2.
Germania folosește în principal lignitul pentru electricitate și industria chimică.
Anul trecut, 37% din energia electrică a Germaniei a fost furnizată de cărbune, iar 23% din aceasta de lignit, potrivit Ministerului Economiei. Acest lucru subminează progresele pe care țara le-a făcut în extinderea producției de energie mai curată și regenerabilă. Potrivit grupului de reflecție pentru politici climatice Sandbag, cu sediul la Bruxelles, șapte dintre minele de lignit din Germania se numără printre primele 10 centrale electrice cele mai poluante din Europa. Cu toate acestea, Germania își propune în continuare să își reducă emisiile de dioxid de carbon cu 40% față de nivelurile din 1990 până în 2020. Laumanns spune că, având în vedere utilizarea atât de mare a lignitului, Germania va avea dificultăți în atingerea atât a acestui obiectiv, cât și a obiectivului său pentru 2030 de reducere cu 55 la sută.
„Această țară investește o mulțime de bani în tranziția energetică, dar nu-și reduce efectiv emisiile de CO2”, spune Laumanns.
Fermierul local Jens Hausner este hotărât să rămână în Pödelwitz. El spune că este optimist că mișcarea de protest va împiedica mina să demoleze satul. Esme Nicholson/NPR hide caption
toggle caption
Esme Nicholson/NPR
Fermierul local Jens Hausner este hotărât să rămână în Pödelwitz. El spune că este optimist că mișcarea de protest va împiedica mina să demoleze satul.
Esme Nicholson/NPR
Ironia nu este pierdută pentru fermierul local Jens Hausner. Din curtea sa se poate vedea centrala de cărbune care îi amenință mijloacele de trai, dar se pot vedea și turbinele eoliene la orizont. El spune că această priveliște contrastantă este o analogie potrivită pentru politica confuză a țării în materie de climă.
„La Berlin se vorbește despre cum să se elimine treptat cărbunele, dar aici, în Saxonia, îl extind ca și cum nu ar fi o problemă”, se plânge Hausner.
O comisie pentru cărbune nou formată – un grup de experți, reprezentanți ai industriei și ecologiști – are termen până la sfârșitul anului pentru a veni cu un plan de eliminare treptată a cărbunelui.
Stefan Kapferer, șeful celui mai mare lobby al sectorului energetic din Germania, care include companiile de cărbune, face parte din comisie. El spune că pentru un gigant industrial precum Germania, principala economie a Uniunii Europene, ar putea fi nevoie de încă 20 de ani pentru a renunța la utilizarea cărbunelui.
Protestatarii atârnă pancarte împotriva extragerii lignitului în satul Pödelwitz. Esme Nicholson/NPR hide caption
toggle caption
Esme Nicholson/NPR
Protestatarii atârnă pancarte împotriva extragerii cărbunelui brun în satul Pödelwitz.
Esme Nicholson/NPR
„Centralele de cărbune aparțin unor companii care au drepturi de proprietate”, spune el. „Așa că, dacă veți insista ca acestea să fie închise, trebuie acordate compensații corespunzătoare.”
El adaugă: „Trebuie să ne asigurăm că industriile noastre chimice, siderurgice și de aluminiu pot avea acces și își pot permite energia electrică de care au nevoie.”
Rebecca Bertram, consilier politic senior la Fundația Heinrich Böll – un grup de reflecție afiliat la Partidul Verde din Germania – este de acord că înțărcarea țării de la cărbunele brun nu este o sarcină ușoară. Ea spune că, în timp ce sectorul lignitului are doar 20.000 de angajați, acesta oferă locuri de muncă în regiuni cu puține alte activități industriale și, prin urmare, minerii vor lupta pentru locurile lor de muncă.
„Problema cu cărbunele este că este atât de localizat și că sunt foarte bine organizați în ceea ce privește sindicatele”, spune Bertram. „Spre deosebire de Statele Unite, sindicatele noastre sunt foarte puternice și trebuie să facă mereu parte din discuții.”
Protestatarii pentru climă discută despre cum să salveze satul Pödelwitz, în Saxonia, de la demolarea pentru a face loc unei mine de lignit. Esme Nicholson/NPR hide caption
toggle caption
Esme Nicholson/NPR
Protestatarii pentru climă discută despre cum să salveze satul Pödelwitz, Saxonia, de la demolarea pentru a face loc unei mine de lignit.
Esme Nicholson/NPR
Dar în Pödelwitz, la marginea satului, la porțile uzinei de cărbune, Thomas Güter nu este de acord. Güter este miner și se simte vulnerabil, în ciuda faptului că este membru al unui sindicat.
„Este atât de, atât de nedrept”, mormăie Güter. „Nimeni nu vorbește niciodată despre avantajele cărbunelui brun, despre ceea ce face pentru regiune din punct de vedere economic sau despre securitatea energetică pe care o oferă.”
Güter este un miner din a patra generație. El nu a cunoscut niciodată altceva. El spune că nu există alte locuri de muncă manuală decente în această regiune.
Dar s-ar putea să nu trebuiască să își facă griji. Dacă Germania continuă să tragă de timp pentru a afla cum să renunțe la obiceiul său murdar al cărbunelui, Güter, în vârstă de 52 de ani, va lucra probabil la mină până la pensie.