Cazurile de mielită flaccidă acută (AFM), o boală rară, asemănătoare poliomielitei, care poate provoca paralizie, sunt așteptate să urmeze tendințele din trecut și să crească în acest an, potrivit Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA. Până la data de 31 august 2020, au fost confirmate 21 de cazuri în acest an.
AFM afectează în principal copiii cu vârste cuprinse între patru și șase ani (aproximativ 90% din cazuri), dar poate afecta și copii mai mari și adulți, potrivit CDC. Boala începe de obicei cu febră și/sau simptome respiratorii. Aceste probleme încep cu aproximativ 1 până la 2 săptămâni înainte ca slăbiciunea musculară să apară brusc la unul sau mai multe membre. Alte simptome comune includ pierderea tonusului muscular, dificultăți de mers și dureri la nivelul gâtului, spatelui, picioarelor și brațelor. Rezultatul pe termen lung pentru persoanele cu AFM este necunoscut. Tratamentul se concentrează pe gestionarea simptomelor și poate include terapie fizică agresivă.
Cazurile de AFM ating, de obicei, vârful în perioada august – noiembrie. Un raport recent din revista Morbidity and Mortality Weekly (MMWR) a CDC notează că, de când agenția a început să urmărească AFM în 2014, cazurile au crescut la fiecare doi ani. În timpul celui mai recent vârf din 2018, CDC a primit rapoarte cu privire la 238 de cazuri confirmate la copiii din SUA. Mai mult de trei sferturi dintre pacienți au solicitat asistență medicală în decurs de o zi de la apariția slăbiciunii musculare. Cei mai mulți dintre ei (64%) au mers direct la un serviciu de urgență. În general, 98% dintre pacienți au fost spitalizați și 54% au fost internați într-o unitate de terapie intensivă (ICU). Aproape un sfert dintre pacienții din UTI au avut nevoie de intubare și de un ventilator pentru a respira, potrivit raportului.
Raporturile publicate spun că mai puțin de 1 din 1 milion de copii din întreaga lume au fost afectați de AFM. În timp ce Canada, Franța, Marea Britanie, Norvegia și alte țări au raportat cazuri, focarele din SUA ale acestei boli devastatoare au fost mai pronunțate. Mai mult de 630 de americani au fost diagnosticați cu AFM de când CDC a început să urmărească boala în 2014.
Științii nu sunt încă siguri ce anume cauzează AFM. Potrivit National Institutes of Health, dovezile din studiile științifice sugerează din ce în ce mai mult că cauza este un tip de virus numit enterovirus. CDC spune că enterovirusul EV-D68, în special, este o cauză probabilă și primară a AFM în SUA. Poliovirusul, care este un enterovirus care provoacă paralizie, nu a fost legat de AFM, potrivit CDC. Printre alte cauze posibile ale AFM se numără flavivirusurile (de exemplu, virusul West Nile), adenovirusurile și virusurile herpetice. În general, AFM nu a fost legată de SARS-CoV-2, virusul care provoacă COVID-19. Coronavirusurile nu fac parte din aceeași familie genetică cu enterovirusurile asociate cu AFM.
Câteva dintre virusurile legate de AFM provoacă simptome respiratorii și se pot răspândi cu ușurință între oameni. CDC îndeamnă oamenii să se protejeze prin luarea de măsuri pentru a reduce riscul de a contracta boli respiratorii sau de a le transmite altora. Astfel de măsuri includ spălatul pe mâini bine și des, acoperirea tusei și strănutului cu șervețele sau mâneci, dezinfectarea suprafețelor și evitarea persoanelor care sunt bolnave.
AFM poate fi dificil de diagnosticat deoarece seamănă cu alte boli care afectează sistemul nervos. Atunci când diagnostichează AFM, profesioniștii din domeniul sănătății se bazează pe colectarea unui istoric medial complet, pe notarea semnelor și simptomelor pacientului, pe un examen fizic și pe un RMN al coloanei vertebrale, care poate arăta leziuni în materia cenușie a măduvei spinării. Pot fi efectuate și alte teste care verifică conducerea nervoasă și reflexele musculare. Testele de laborator pot include testarea lichidului cefalorahidian, a sângelui, a probelor de scaun și/sau a probelor respiratorii pentru a detecta virușii despre care se crede că ar putea cauza boala.
CDC îndeamnă părinții, cadrele medicale și personalul din camerele de urgență să fie conștienți de AFM și să o suspecteze atunci când copiii suferă de slăbiciune bruscă a membrelor, în special la sfârșitul verii până la începutul toamnei. O boală respiratorie recentă sau febră și prezența durerilor de gât sau de spate sau a oricărui simptom neurologic, cum ar fi slăbiciunea musculară, pierderea tonusului muscular sau dificultăți la mers, ar trebui, de asemenea, să stârnească îngrijorare.
„Pe măsură ce ne îndreptăm spre aceste luni critice care urmează, CDC ia măsurile necesare pentru a ajuta medicii să recunoască mai bine semnele și simptomele AFM la copii”, a declarat directorul CDC, Robert Redfield, M.D. „Recunoașterea și diagnosticarea timpurie sunt esențiale. CDC și partenerii din domeniul sănătății publice au consolidat sistemele de depistare timpurie a bolii, un pas vital pentru tratamentul și reabilitarea rapidă a copiilor cu AFM.”
Cei mai mulți experți sunt îngrijorați de faptul că părinții ar putea ezita să solicite asistență medicală pentru copiii care suferă de simptomele AFM, deoarece sunt îngrijorați de riscurile de a contracta COVID-19. Dar oficialii CDC au subliniat că AFM este o urgență medicală și că cei care suferă de simptome potențial legate de aceasta primesc îngrijiri medicale imediate, chiar și în zonele cu rate ridicate de COVID-19.
Nu se știe cum ar putea afecta pandemia COVID-19 și măsurile de distanțare socială circulația virusurilor care pot provoca AFM sau dacă COVID-19 va avea un impact asupra capacității sistemului de sănătate de a recunoaște prompt și de a răspunde la AFM, a adăugat CDC. În cazul în care măsurile de distanțare socială reduc circulația enterovirusurilor în acest an, cazurile de AFM pot fi mai puține decât se așteptau sau epidemia poate fi întârziată.
Între timp, Thomas Clark, M.D., director adjunct al Diviziei de boli virale din cadrul CDC, a făcut apel la cadrele medicale să fie vigilente cu privire la AFM și să evalueze prompt orice persoană care prezintă simptomele acesteia. El a precizat că este posibil ca unii medici să fie nevoiți să consulte pacienții prin programări de telemedicină. Practicienii din domeniul sănătății nu ar trebui să întârzie spitalizarea pacienților cu suspiciune de AFM, a subliniat el.