Februarie este Luna Istoriei Negrilor – o ocazie de a evidenția și de a onora cetățenii de culoare care au avut contribuții durabile și pozitive la societatea americană. O astfel de persoană a fost Sojourner Truth (1797-1883), o femeie de culoare eroică care a lucrat împotriva sclaviei în state din Maine până în Kansas. Și-a petrecut ultimii ani în Battle Creek, Michigan, iar viața ei este un studiu despre modul în care americanii de culoare și cei albi au lucrat împreună pentru o societate mai liberă și mai dreaptă.
Născută sclavă în Ulster County, New York, Sojourner Truth a crescut de fapt cu un alt nume: Isabella. În tinerețe, a avut mai mulți stăpâni, dintre care unul a bătut-o și a marcat-o pe viață. A crescut înaltă, cu o înălțime de aproape doi metri și puternică; i s-a permis să se căsătorească și a avut patru copii. În 1826, când stăpânul ei, John Dumont, nu și-a respectat promisiunea de a o elibera, Isabella a fugit și a început să lucreze pentru familia Van Wagenens, o familie de quakeri din apropiere. Când Dumont, supărat, a găsit-o, familia Van Wagenens i-a plătit 20 de dolari și i-a asigurat libertatea.
Amicalitatea familiei Van Wagenens a ajutat-o pe Isabella să învețe că albii, ca și negrii, pot fi fie prieteni, fie dușmani. Mai multe lecții de acest fel aveau să vină rapid. În 1827, New York a abolit sclavia, dar John Dumont l-a vândut pe fiul Isabelei, Peter, unei familii din Alabama. Când Isabella a protestat împotriva acestei vânzări, doi avocați albi din New York i-au oferit ajutor juridic gratuit și l-au eliberat pe Peter prin intermediul tribunalelor.
Isabella a devenit fascinată de ideea că albii și negrii ar putea lucra împreună pentru a îndeplini obiectivele Declarației de Independență – dreptul la viață, la libertate și la căutarea fericirii pentru toți americanii. La vârsta a doua, Isabella și-a schimbat numele în Sojourner Truth și a lucrat cu albii și negrii din întreaga țară pentru a aboli sclavia. Ea s-a mutat în Battle Creek, Michigan, în 1857 și a devenit curând activă acolo, ajutând negrii să evadeze spre libertate pe Calea Ferată Subterană. Nu a învățat niciodată să citească sau să scrie, dar un prieten alb a ajutat-o să-și spună povestea vieții în Narrative of Sojourner Truth, care s-a vândut pe scară largă cititorilor din tot nordul.
În discursurile sale, Sojourner Truth a captivat audiențele dezvăluind cât de crudă putea fi sclavia. Convertită la creștinism, ea
a transmis un mesaj de libertate pentru negri amestecat cu iertare – nu cu ură sau violență – față de albi. Frederick Douglass, celebrul fost sclav, a lăudat-o ca fiind „cinstită, harnică și amabilă”, precum și „remarcabilă” pentru „independența și curajoasa ei afirmare de sine”. Harriet Beecher Stowe, autoarea cărții „Cabana unchiului Tom”, a numit-o pe Sojourner o femeie „isteață”, cu mai multă „prezență personală” decât oricine altcineva pe care l-a cunoscut vreodată. În timpul Războiului Civil, Sojourner a avut chiar o întâlnire cordială cu președintele Abraham Lincoln: l-a numit un „Daniel în groapa cu lei” care lupta pentru a asigura libertatea și dreptatea pentru toți cetățenii.
Când Războiul Civil s-a încheiat, și odată cu el și sclavia, Sojourner Truth s-a mutat la Washington, D.C., pentru trei ani, pentru a se alătura Biroului de Eliberare, care a fost creat pentru a-i ajuta pe negri să se adapteze și să-și protejeze noile libertăți. Ea a protestat împotriva segregării – în special împotriva vechilor legi care îi împiedicau pe negri să călătorească în tramvaie. Înainte de a se întoarce în Battle Creek, a influențat schimbarea acelor legi în vederea integrării tramvaielor din capitala națiunii.
Sojourner a insistat ca negrii să își folosească libertatea în moduri responsabile. Ea a subliniat necesitatea ca negrii să fie harnici și să își dovedească valoarea pentru societate. Într-un discurs ținut într-o tabără temporară de ajutorare, ea i-a criticat pe acei negri care trăiau „de pe urma guvernului”. „Lăsați guvernul și aveți grijă de voi înșivă”, i-a îndemnat ea. Ea i-a criticat în special pe acei negri care, într-o săptămână, luau cutii cu haine de caritate, trimise de albii din nord la Washington, iar în săptămâna următoare se întorceau pentru a „lua” mai multe. Un astfel de comportament, a insistat ea, îi făcea pe negri să stea „mai rău … decât în sclavie.”
Sojourner Truth a ajutat la pregătirea drumului pentru Booker T. Washington, care a pus în practică ceea ce a predicat și a înființat Institutul Tuskegee din Alabama pentru a-i ajuta pe negri să-și dezvolte abilitățile pentru societatea industrială americană. Oportunitățile pe care le aduce libertatea, nu privilegiile speciale sau ajutoarele guvernamentale, a fost ceea ce și-a dorit ea pentru negri după Războiul Civil.
Viața lui Sojourner Truth – de la sclavă, la autoare, la vorbitor public aclamat, la apărător al libertății cu responsabilitate – a fost cu adevărat o călătorie pentru a găsi adevărul. Iar în acest proces ea s-a alăturat albilor și altor negri pentru a face din America o țară mai liberă pentru toți cetățenii.
.