Iată secretul trezirii și al reînnoirii bisericii și a lumii
Secretul trezirii nu este ceea ce credeți voi
Vom trăi într-o lume distrusă. Familiile se luptă. Adicțiile sunt în creștere. Imoralitatea este în creștere. Rasismul și sexismul abundă. Comisiile regale scot la iveală corupția șocantă, abuzul de putere și exploatarea celor mai vulnerabili. Aceasta este o lume distrusă, plină de conflicte, durere, frică, imoralitate și nedreptate.
Cruciadele mondiale ale lui Billy Graham din anii ’60 și ’70 au fost, probabil, cele mai apropiate de o renaștere pe care multe țări le-au avut vreodată. Să luăm, de exemplu, Australia. Numai în 1959, peste 130.000 de australieni și-au luat un angajament față de Hristos. Efectele sociale au fost uimitoare, inclusiv scăderea consumului de alcool și a criminalității. Mii de oameni au răspuns la chemarea lui Dumnezeu de a planta biserici, de a merge pe câmpul de misiune și de a se pregăti pentru slujirea creștină.
Secretul trezirii este reprezentat de practicile care permit bisericii să împărtășească cu adevărat dragostea și Evanghelia lui Isus Hristos.
Avem nevoie de o altă mișcare a lui Dumnezeu în Coreea de Sud, Australia, America de Nord și în întreaga lume. Cruciadele sunt valoroase și merită; nu voi vorbi niciodată de sus despre modul în care Dumnezeu le-a folosit în trecut și poate, prin harul și puterea Sa, să le folosească din nou. Mă rog ca oamenii să ajungă la o credință mântuitoare în Isus Hristos prin toate mijloacele posibile.
Dar secretul trezirii nu sunt cruciadele. Secretul trezirii sunt practicile care permit bisericii să împărtășească cu adevărat dragostea și Evanghelia lui Isus Hristos.
Învierea are loc atunci când creștinii urmăresc practici care aduc vindecare și speranță într-o lume distrusă. Aceste practici includ dezvoltarea unui stil de viață bazat pe rugăciune, trăirea ca martori zilnici ai harului și iubirii lui Dumnezeu, primirea străinilor în casele și la mesele noastre, pocăința și umilința, trăirea cu integritate și protejarea celor slabi și vulnerabili, precum și iubirea vecinilor și a comunităților noastre. Acest lucru înseamnă să fim genul de comunități iubitoare, sfinte și făcătoare de pace din care oamenii doresc să facă parte. Aceste practici înseamnă să trăim Evanghelia lui Isus Hristos cu mare pasiune și umilință și să exprimăm acest lucru în pacea, dreptatea, reconcilierea, sinceritatea, compasiunea, primirea și viața noastră împreună.
Practicile transformatoare reînvie bisericile și societatea noastră
Am crescut într-o suburbie și într-o familie plină de meșteșugari și meseriași. Aceștia erau oameni pricepuți într-o serie de meșteșuguri și meserii funcționale, decorative sau specializate. Printre aceștia se numărau tâmplari, croitori, pietrari, constructori, zidari și electricieni. Printre aceștia se numărau și spălători de podele, peisagiști, instalatori, acoperișari, sudori, șoferi de camion, mecanici auto, arhitecți și dulgheri. Fiecare își exercita meseria cu pricepere. Își luau angajamentul de a face ucenicie pentru unul, doi sau trei alții în meseria sau comerțul lor. Fiecare și-a perfecționat expertiza. Și-au văzut meșteșugul sau meseria în lumina comunității mai largi de artizani. Au lucrat împreună, construind sau renovând case, sculptând peisaje, restaurând automobile sau confecționând haine sau piese de mobilier.
Am învățat importanța disciplinei și a practicii, atât în plan personal, cât și în cadrul comunității.
Produsul finit a fost rareori rezultatul unei meserii sau al unui meșteșugar care lucra singur. Uneori, acești meseriași sau artizani erau calificați doar într-un singur domeniu. Dar, de multe ori, ei aveau mai multe abilități: tâmplari-îngrijitori, instalatori-electrici, arhitecți-pădurari, camionagii-mecanici sau profesori-constructor-electrici. Tatăl meu a restaurat case din când în când – inclusiv propria mea casă, după ce eu și soția mea, Felicity, ne-am mutat în Sydney, Australia. Când a făcut acest lucru, a folosit o serie de abilități de tâmplărie, electricitate, instalații sanitare, construcții, arhitectură, acoperișuri, podele și amenajări peisagistice. Și a apelat la abilitățile altora în care avea încredere.
În acel mediu, am învățat importanța disciplinei și a practicii: atât în plan personal, cât și în cadrul comunității.
O persoană devine un meșter sau un meseriaș foarte priceput (sau dansator, muzician, teolog, pastor, scriitor etc.) prin mulți ani de muncă grea și disciplină personală. Această persoană, și comunitatea din care face parte, efectuează practici importante și disciplinate de nenumărate ori, de-a lungul multor ani. Aceste practici îi formează personal, le construiesc viața împreună și modelează roadele vieții și ale eforturilor lor comune. Aceasta este o comunitate de disciplină. Este o comunitate care practică. Aceste practici le modelează viața împreună și, adesea, duc la rezultate extraordinare și frumoase.
Biserica va vedea renașterea doar atunci când urmărește practici transformatoare care revitalizează biserica & reînnoiesc lumea. Click To Tweet
Coautorul noii mele cărți, Healing Our Broken Humanity, Grace Ji-Sun Kim, are o fiică adolescentă, Elisabeth, care este un exemplu al puterii disciplinelor și practicilor. Elisabeth ia lecții de balet de la vârsta de trei ani. Când a împlinit opt ani, dansul ei a devenit din ce în ce mai serios și a trebuit să se concentreze și să devină o dansatoare disciplinată. Ea merge la balet 4-7 zile pe săptămână. Când au loc spectacole, cum ar fi Spărgătorul de nuci sau spectacolul Spring Dance, ea va sta la studioul ei de balet timp de 3-5 ore pe zi pentru a se încălzi, a se întinde, a repeta și a învăța noi rutine. Este nevoie de îndemânare pentru a dansa, dar și de multă, multă practică pentru a deveni un bun dansator.
După sute de repetări și practici ale aceleiași mișcări, elevii ajung să învețe mișcarea.
Elisabeth își ia orele și repetițiile foarte în serios. În clasă, dansatorii nu au voie să vorbească decât dacă instructorul le pune o întrebare. Este o clasă strictă în care se așteaptă ca dansatorii să urmeze în liniște instrucțiunile și să exerseze noile mișcări. Există o mulțime de repetiții, deoarece instructorul îi pune să le repete la nesfârșit până când le stăpânesc. Profesorul le va arăta ce fac bine sau rău și apoi va face și o abordare practică pentru a le ridica sau întinde picioarele sau brațele într-un mod corect. După sute de repetări și practici ale aceleiași mișcări, elevii ajung să învețe mișcarea.
În plus, după orele de dans și repetițiile lui Elisabeth, ea se va duce acasă și își va face temele și va studia pentru teste. Apoi, înainte de culcare, ea va petrece încă treizeci de minute, întinzându-se și făcând exerciții înainte de a merge la culcare. Ea este, de asemenea, foarte atentă la ceea ce mănâncă. Ea va face tot posibilul să stea departe de alimentele grase și să mănânce fructe și legume proaspete. Ea evită mâncarea nesănătoasă și mâncarea procesată, deoarece recunoaște că un corp sănătos este necesar pentru a fi o dansatoare serioasă.
Aceste practici sunt cruciale pentru a deveni o dansatoare. Ele au devenit parte din stilul ei de viață. Cursurile, rutinele, repetițiile și stilul ei de viață sănătos sunt toate practici care sunt forme esențiale de disciplină necesare pentru a fi o dansatoare serioasă.
Pentru noi ceilalți, fie că vrem să devenim o dansatoare sau un ucenic credincios al lui Hristos, trebuie să ne angajăm în practici dătătoare de viață și transformatoare.
Biserica va vedea o renaștere doar atunci când va urmări practici transformatoare care să revitalizeze biserica și să reînnoiască lumea.
Teologul american Stanley Hauerwas susține cu tărie acest punct de vedere folosindu-se de metafora zidăriei. El spune că biserica trebuie să învețe să pună cărămizi metaforice și să facă ucenici. Învățarea de a pune cărămizi implică „învățarea unei miriade de abilități, dar și a unui limbaj care formează și este format de aceste abilități”. Este vorba despre a învăța meserie de la cei care au fost înainte. Nu este vorba în primul rând de cruciade sau de a fi relevant sau de a învăța mai multă Biblie și teologie. Este vorba despre practici modelate prin disciplină, dragoste, credință, răbdare, caracter și comunitate.
Aceasta este modul în care biserica face ucenici și vede trezirea: prin practici dătătoare de viață și care onorează Evanghelia.
Cei nouă practici transformatoare care aduc trezire și care reînnoiesc biserica și lumea
Am devenit pasionat pentru prima dată de cele nouă practici transformatoare abordate în noua mea carte Healing Our Broken Humanity la sfârșitul anilor 1990 (noua mea carte este scrisă împreună cu Grace Ji-Sun Kim). Vorbeam la o conferință în Manila, în Filipine. Noaptea stăteam într-un hostel pentru rucsaci, iar în timpul zilei vorbeam la sesiunile conferinței.
Într-o dimineață, am fost trezit de sunetul unui plâns. M-am uitat în jos de pe patul meu și am văzut un bărbat în vârstă plângând lângă patul său. În timpul săptămânii, am ajuns să îl cunosc pe acest om remarcabil. Era un pastor vietnamez în vârstă, care plantase o biserică de o duzină de oameni în casa lui cu treizeci de ani mai devreme. Acea biserică crescuse până la zeci de mii de oameni. Mi-a spus povești din această biserică vietnameză care păreau desprinse din cartea Faptele Apostolilor. Erau povești despre miracole, vieți transformate, persecuție și o biserică subterană, vibrantă, în creștere, în Vietnamul comunist.
Am început să mă întreb despre miile și miile de povești care nu sunt auzite niciodată.
Dar în timpul săptămânii am observat ceva. Toți vorbitorii de la conferința din Manila arătau ca mine – bărbați albi. Așa că am început să mă gândesc la nedreptatea acestui lucru. De ce nu au fost invitați să vorbească oameni ca prietenul meu vietnamez în vârstă, sau cel puțin să își spună poveștile? Am început să mă întreb despre miile și miile de povești care nu sunt auzite niciodată: Creștinii ale căror voci sunt ignorate, reduse la tăcere sau marginalizate. Cum putem începe să auzim aceste voci? Cum auzim strigătele lor pentru (și poveștile) de dreptate, pace, speranță și reconciliere?
Aceste nouă practici includ pocăința împreună, redescoperirea rugăciunii, reînnoirea plângerii, restaurarea dreptății, reactivarea ospitalității și reconcilierea relațiilor.
Am început să mă întreb, de asemenea, cum învățăm de la creștinii unde biserica crește și prosperă? Ce ne învață ei despre noile obiceiuri și practici care transformă lumea? Cum vor vindeca aceste practici lumea noastră distrusă?
Acesta a fost începutul călătoriei mele. Aceste nouă practici din noua noastră carte „Healing Our Broken Humanity” (Vindecarea umanității noastre frânte) provin din faptul că am ascultat mii de creștini din întreaga lume vorbind despre practicile despre care știu că aduc renaștere și reînnoire, și vindecă lumea noastră frântă. Aceste nouă practici includ pocăința împreună, redescoperirea rugăciunii, reînnoirea plângerii, restaurarea dreptății, reactivarea ospitalității, reconcilierea relațiilor și multe altele.
Bisericile noastre au nevoie de practici noi, transformatoare, care să revitalizeze biserica și misiunea ei și care să transforme lumea.
Pentru a afla mai multe despre aceste nouă practici, vă rog să cumpărați noua mea carte AICI.
이 9 가지 관행에 대해 더 자세히 알고 싶으면 여기 내 책을 사주세요.