Dacă citiți orice revistă de optometrie din ultimul an, este foarte probabil să întâlniți un articol legat de Demodex sau de boala marginilor palpebrale. Este un dialog relevant, având în vedere frecvența cu care tratăm blefarita. Dar, uneori, descoperirea științei și descifrarea cercetărilor poate fi descurajantă.
Am tendința de a pune toate cazurile de blefarită într-o singură categorie și de a le trata folosind în esență același protocol, ceea ce ar putea explica de ce unii pacienți nu răspund corespunzător.
Pacienții se prezintă de obicei cu resturi și colăcei pe gene și raportează frecvent mâncărimi, descuamare, cruste și maturare a genelor dimineața.1
Afecțiunea poate da, de asemenea, simptome de arsură, iritație, lăcrimare și ochi roșii.2-3 Deși ușoară în prezentare, blefarita poate progresa și predispune pacientul la probleme mai grave, cum ar fi alterarea permanentă a marginii pleoapelor sau pierderea vederii secundară unor flecenule, cheratită marginală, neovascularizație corneană, ulcerații, eroziuni punctiforme sau keratopatie punctiformă superficială.4-6 Infecțiile bacteriene de grad scăzut pot contribui la patogeneză, deși mecanismul exact este necunoscut. Alte cauze includ creșterea excesivă sau infestarea cu paraziți și afecțiuni dermatologice care variază de la seboree la eczeme.7
Blefarita este adesea clasificată ca fiind cronică sau acută, anterioară sau posterioară (cum este cazul disfuncției glandei meibomiene), iar etiologia sa este tipizată ca fiind stafilococică, demodex sau seboreică.
Blefarita stafilococică
Această formă, în care pacienții se plâng de obicei de opacitate, resturi și înroșirea sau iritarea pleoapelor, este cea mai frecvent observată în practica clinică.8 Interesant este faptul că cercetările arată o creștere semnificativă a numărului de cazuri de blefaroconjunctivită cauzate de Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA). MRSA a fost responsabil pentru 4,1% din toate cazurile raportate în perioada 1998-1999, dar 16,7% în perioada 2005-2006.9 Această creștere pare să fie rezultatul rezistenței la antibiotice.
Dintre toate posibilele infecții oculare cauzate de MRSA, 78% au fost blefaroconjunctivite față de 22% pentru toate celelalte afecțiuni, inclusiv keratită sau endoftalmită.9 Medicamentele topice, cum ar fi besifloxacina și polimixina B/trimetoprim, despre care se știe că sunt eficiente împotriva MRSA, sunt probabil cele mai bune opțiuni de tratament.10-12
Blefarita cronică evoluează de obicei în boală inflamatorie a ochiului și este cel mai bine tratată cu un agent combinat antibiotic/corticosteroid sau cu corticosteroizi singuri.5,13 Cazurile mai severe pot justifica utilizarea medicamentelor orale, cum ar fi doxiciclina (50 mg BID timp de una până la două luni) pentru adulți sau eritromicina (doză în funcție de greutate, timp de una până la două săptămâni) pentru copii.14-16

Rețineți, majoritatea pacienților cu blefarită stafilococică anterioară au disfuncție concomitentă a glandei meibomiene. Pot fi necesare, de asemenea, măști cu comprese calde sau tratamente pentru glandele meibomiene.
Higiena pleoapelor este, de asemenea, esențială. Deși pacienții au fost instruiți de mult timp să folosească șampon pentru bebeluși pentru a curăța zona afectată, complianța este mai mare cu produsele comerciale – în special cu produsele de curățare cu spumă care pot fi aplicate la duș în fiecare zi.
Blefarita cu demodex
Demodex sunt paraziți intradermici care se dezvoltă în foliculi și glande sebacee.17 Cercetările sugerează că profilurile modificate ale acizilor grași produc sebum care încurajează dezvoltarea acarienilor.18 Pe lângă inflamația oculară, dezvoltarea chalazionului, iritarea marginilor palpebrale și chiar implicarea corneei, Demodex este un factor de risc cunoscut pentru recurența pterigionului.19
Infestarea cu Demodex este cea mai frecventă cauză a blefaritei fără răspuns sau persistente și este adesea asociată cu inflamația suprafeței oculare la pacienții vârstnici sau la cei cu rozacee.20-21 De asemenea, poate fi întâlnită la persoanele imunocompromise secundar utilizării de medicamente sau HIV.22
Pacienții cu blefarită Demodex se plâng de obicei de mâncărime, iritație și subțierea sau pierderea genelor. Aspectul este cel al unui „manșon” la baza genelor.
Tratamentele propuse includ agentul antiparazitar oral ivermectină, dar afecțiunea poate fi tratată mai eficient cu produse comerciale care conțin 4-terpineol, ingredientul activ al uleiului de arbore de ceai.23-24
Blefarita seboreică
Pacienții cu blefarită seboreică se plâng de obicei de descuamarea genelor și de înroșirea sau iritarea pleoapelor. Unele cercetări sugerează că Malassezia, o specie de ciuperci care se găsește în mod obișnuit pe piele, ar putea fi vinovată.24
Pentru că blefarita seboreică este mai mult o afecțiune dermatologică, ea se prezintă în mod similar cu alte afecțiuni comune ale pielii, cum ar fi eczema. Pleoapele solzoase și resturile descuamate sunt tipice.25 În plus, pacienții cu keratoconjunctivită atopică se confruntă adesea cu ezcema periorbitală.
Un tratament eficient pentru aceste forme de blefarită poate implica un preparat steroidic, cum ar fi crema topică de triamcinolonă; limitați utilizarea la două sau trei săptămâni pe pleoape. Luați în considerare unguentul topic cu loteprednol și tampoanele de curățare a pleoapelor dacă există riscul ca medicamentul să ajungă în ochi. Dacă nu răspunde, luați în considerare medicamente antifungice orale.26

În loc să abordați fiecare caz de blefarită cu un regim de tratament similar, învățați să diferențiați numeroasele sale forme. Acest lucru va asigura un diagnostic corect și un tratament mai eficient.
1. Lindsley K, Matsumura S, Hatef E, et al. Cochrane Database Syst Rev. 2012 May 16;5:CD005556.
2. Bernardes TF, Bonfioli AA. Blefarita. Semin Ophthalmol. 2010 May;25(3):79-83.
3. Wong VW, Lai TY, Chi SC, et al. Infecții pediatrice ale suprafeței oculare: o revizuire de 5 ani. Cornee. 2011 Sep;30(9):995-1002.
4. Browning DJ, Rosenwasser G, Lugo M. Am J Ophthalmol. 1986 Apr 15;101(4):441-4.
5. Viswalignam M, Rauz S, Morlet N, et al. Blefarokeratoconjunctivita la copii. Br J Ophthalmol. 2005 Apr;89(4):400-3.
6. Suzuki T, Mitsuishi Y, Sano Y, et al. Phlyctenular keratitis associated with meibomitis in young patients. Am J Ophthalmol. 2005 Jul;140(1):77-82.
7. Liu J, Sheha H, Tseng SC. Rolul patogen al acarienilor Demodex în blefarită. Curr Opin Allergy Clin Immunol. 2010 Oct;10(5):505-10.
8. Huber-Spitzy V, Baumgartner I, Bohler-Sommeregger K. Blefarita – o provocare diagnostică și terapeutică. Graefes Arch Clin Exp Ophthalmol. 1991;229(3):224-7.
9. Freidlin J, Acharva N, Lietman TM, et al. Spectrum of eye disease caused by methicillin-resistant Staphylococcus aureus. Am J Ophthalmol. 2007 Aug;144(2):313-5.
10. Miller D, Chang JS, Flynn HW, et al. Susceptibilitatea comparativă in vitro a besifloxacinei și a șapte comparatori față de stafilococi sensibili/nesensibili la ciprofloxacină și la meticilină. J Ocul Pharmacol Ther. 2013 Apr;29(3):339-44.
11. Haas W, Gearinger LS, Usner DW, et al. Analiza integrată a trei studii privind conjunctivita bacteriană a suspensiei oftalmice de besifloxacină, 0,6%. Clin Ophthalmol. 2011;5:1369-79.
12. Asbell PA, Colby KA, Deng S, et al. Ocular TRUST: modele de sensibilitate antimicrobiană la nivel național în izolatele oculare. Am J Ophthalmol. 2008 Jun;145(6):951-8.
13. Wilhelmus KR. Tulburări inflamatorii ale marginilor pleoapelor și ale genelor. Ophthalmol Clin North Am 1992;5:187.
14. Doherty JM, McCulley JP, Silvany RE, et al. Rolul tetraciclinei în blefarita cronică. Invest Ophthal Vis Sci 1991;32:2970-5.
15. Zaidman GW, Brown SI. Tetraciclină administrată pe cale orală pentru kerato-conjunctivita phlyctenulară. Am J Ophthalmol 1981 Aug;92(2):173-82.
16. Meisler DM, Raizman MB, Traboulsi EI. Tratamentul oral cu eritromicină pentru blefaroceratita infantilă. J AAPOS. 2000 Dec;4(6):379-80.
17. Kulac M, Ciftci IH, Karaca S, et al. Importanța clinică a D folliculorum la pacienții care primesc fototerapie. Int J Dermatol. 2008 Jan;47(1):72-7.
18. Czepita D, Kuzna-Grygiel W, Czepita M. D folliculorum and D brevis as a cause of chronic marginal blepharitis. Ann Acad Med Stetin. 2007;53(1):63-7.
19. Ni Raghallaigh S, Bender K, Lacey N, et al. Profilul de acizi grași al stratului lipidic de la suprafața pielii în rozaceea papulopustulară. Br J Dermatol. 2012 Feb;166(2):279-87.
20. Liu J, Sheha H, Tseng SC. Rolul patogen al acarienilor Demodex în blefarită. Curr Opin Allergy Clin Immunol. 2010 Oct;10(5):505-10.
21. Li J, O’Reilly N, Sheha H, et al. Corelația dintre infestarea cu Demodex și serul. Imunoreactivitatea la proteinele Bacillus la pacienții cu rozacee facială. Ophthalmology. 2010 May;117(5):870-7.
22. Huang Y, He H, He H, Sheha H, Tseng SC. Demodeza oculară ca factor de risc de recurență a pterigionului. Ophthalmology. 2013 Jul;120(7):1341-7.
23. Tighe S, Ying-Ying G, Tseng CG. Terpinen-4-ol cel mai activ ingredient al uleiului de arbore de ceai pentru a ucide demodex. Transl Vis Sci Technol. 2013 Nov;2(7):2.
24. Zisoya LG. Tratamentul blefaritei seboreice asociate cu specii Malassezia cu fluconazol. Folia Med (Plovdiv). 2009 Jul-Sep;51(3):57-9.
25. Jackson WB. Blefarita: strategii actuale pentru diagnostic și management. Can J Ophthalmol. 2008 Apr;43(2):170-9.
26. Ninomiva J, Nakabayashi A, Higuchi R, et al. A case of seborrheic blepharitis. Nihon Ishinkin Gakkai Gakkai Zasshi. 2002;43(3):189-91.