La 4 mai 1929, Edda van Heemstra Hepburn-Ruston – care într-o zi va fi mai bine cunoscută de legiunile de fani ai filmului sub numele de Audrey Hepburn – se naște lângă Bruxelles, Belgia.

Fiica unui bancher englez și a unei baronese olandeze, Hepburn mergea la școală la Londra când în Europa a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial. În timpul războiului, naziștii au ocupat Olanda, unde se aflau tânăra Audrey și mama ei, iar familia a suferit multe greutăți. Hepburn a continuat să-și continue studiile de balet, iar la sfârșitul războiului s-a întors la Londra, unde a fost model și a început să joace în roluri mici pe scenă și pe ecran. În 1951, Hepburn a fost „descoperită” de scriitoarea franceză Colette în timp ce se afla la Monaco pentru filmarea unui film. Colette a insistat ca Hepburn să fie distribuită în rolul principal al versiunii de pe Broadway a romanului său Gigi, iar tânăra actriță și-a făcut debutul pe Broadway în același an.

Succesul lui Hepburn în Gigi a dus direct la distribuirea ei în rolul principal din filmul Roman Holiday din 1953. Pentru interpretarea unei tinere prințese încăpățânate care se îndrăgostește de un jurnalist (interpretat de Gregory Peck) în timp ce se află în libertate în Roma, Hepburn a câștigat Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță. În același an, a câștigat un premiu Tony pentru cea mai bună actriță, pentru rolul principal din Ondine. În deceniul următor, Hepburn s-a dovedit mai mult decât potrivită pentru cei mai buni actori principali de la Hollywood în succese precum Sabrina (1954, cu William Holden și Humphrey Bogart), Funny Face (1957, cu Fred Astaire) și Love in the Afternoon (1957, cu Gary Cooper).

În rolul inimitabilei Holly Golightly din Breakfast at Tiffany’s (1961), Hepburn a obținut a patra nominalizare la Oscar pentru cea mai bună actriță (a mai fost nominalizată pentru Sabrina și A Nun’s Story din 1959). A stârnit o controversă atunci când a fost aleasă să joace rolul Eliza Doolittle în versiunea cinematografică a musicalului My Fair Lady (1964), învingând-o pe Julie Andrews, care a interpretat rolul pe Broadway. Trei ani mai târziu, Hepburn a obținut o a cincea nominalizare la Oscar pentru Wait Until Dark, un film produs de soțul ei de atunci, Mel Ferrer (s-au căsătorit în 1954). A renunțat la actoria cu normă întreagă la scurt timp după aceea (deși va continua să apară sporadic în filme, în special în rolul Maid Marian, alături de Robin Hood al lui Sean Connery, în filmul Robin și Marian din 1976) și și-a petrecut cea mai mare parte a timpului la casa ei din Elveția. Hepburn și Ferrer, care aveau un fiu, au divorțat în 1968, iar Hepburn s-a căsătorit cu Andrea Dotti, un psihiatru italian, în anul următor; au avut împreună un fiu. După ce a divorțat de Dotti, Hepburn a început o relație cu Robert Wolders, un actor olandez, în 1980.

În timpul semi-retragerii sale din actorie, Hepburn și-a dedicat cea mai mare parte din energie cauzelor caritabile, mai ales UNICEF, fondul pentru copii al Națiunilor Unite, pentru care a fost numită ambasador special în 1988. Călătoriile pe teren ale lui Hepburn pentru UNICEF au dus-o în jurul lumii, din Guatemala, Honduras, Venezuela și El Salvador, până în Turcia, Thailanda, Bangladesh și Sudan. Ea a fost, de asemenea, o voce publică elocventă pentru organizație, ajutând la strângerea de fonduri și la conștientizarea activității acesteia, vorbind în fața Congresului Statelor Unite, printre altele. În 1992, a primit Medalia Prezidențială a Libertății.

Hepburn și-a făcut ultima apariție cinematografică în filmul lui Steven Spielberg, Always (1989), în care a jucat rolul unui înger. În 1992, la scurt timp după ce s-a întors dintr-o călătorie UNICEF în Somalia, Hepburn a fost diagnosticată cu cancer de colon. După ce a fost supusă unei intervenții chirurgicale în luna noiembrie a aceluiași an, a murit la 20 ianuarie 1993, în casa ei de lângă Lausanne, Elveția, la vârsta de 63 de ani.

.