Vitamina T: Threads and Textiles in Contemporary Art (toate imaginile prin amabilitatea Phaidon)

Găurile și rupturile dintr-o supracopertă care seamănă cu o pânză de in zdrențuită dezvăluie buzunare de țesătură multicoloră dedesubt. Aceasta oferă o privire de ansamblu asupra conținutului celui mai recent volum al editurii Phaidon, Vitamin T: Threads and Textiles in Contemporary Art (Vitamina T: Fire și textile în arta contemporană), care spune povestea utilizării fibrelor, textilelor și aței de către peste 100 de artiști globali în ultimul secol sau cam așa ceva.

Vitamina T este cea mai recentă dintr-o serie de studii publicate de Phaidon – cel mai recent urmând Vitamin D: New Perspectives in Drawing (Vitamina D: Noi perspective în desen) și Vitamin C: Clay and Ceramic in Contemporary Art – care cartografiază cele mai recente evoluții în arta vizuală prin prisma unui anumit mediu. Un scurt eseu scris de un critic, curator sau istoric de artă prezintă profilul fiecărui artist. Textul este secundar față de imagini, ocupând doar un panou subțire din stânga unei singure pagini, deoarece fiecare artist primește o pagină de două până la patru pagini care îi prezintă lucrările. Designul cărții rămâne fidel temei sale: chiar și liniile întrerupte ale marginilor amintesc de cusăturile de rulare folosite la cusăturile hainelor.

Phyllida Barlow spread in Vitamin T: Threads & Textiles in Contemporary Art (Phaidon)

Artiștii variază de la El Anatsui la Sarah Lucas și Do Ho Suh. Ei au fost nominalizați pentru includere de către profesioniști din lumea artei din întreaga lume – din Nebraska până în Emiratele Arabe Unite. De asemenea, eseurile care îi însoțesc sunt scrise de curatori și critici din întreaga lume. Deși scurte, acestea sunt introduceri lămuritoare pentru lucrările fiecărui artist.

Biografiile artiștilor sunt completate de un istoric introductiv realizat de Jenelle Porter – fost curator la ICA Boston și ICA Philadelphia – care abordează creșterea utilizării textilelor în arta modernă și contemporană. Porter abordează termenii care etichetează utilizarea textilelor în artă, „fibre” fiind cel mai frecvent. Ea explică faptul că în anii 1960 și 1970 a avut loc o „Mișcare de artă a fibrelor”. Pentru ediția inaugurală a Bienalei Internaționale a Tapiseriei din Lausanne, Elveția, din 1962 – organizată de Jean Lurcat și Alice și Pierre Pauli pentru a revigora o industrie a tapiseriei aflată în declin – artiștilor li s-a cerut să prezinte lucrări care să folosească firul în moduri noi. Porter continuă să acrediteze influența Bauhaus asupra artiștilor postbelici în ceea ce privește desființarea diviziunilor dintre artizan și artist. Ea se concentrează pe moștenirea textilă din Europa de Est și Elveția înainte ca Noul Bauhaus să se instaleze la Chicago în 1937 (după ce fusese fondat la Weimar, Germania, în 1919).

Grayson Perry se răspândește în Vitamin T: Threads & Textiles in Contemporary Art (Phaidon)

Introducerea lui Porter discută, de asemenea, despre influența textilelor mesoamericane asupra artiștilor, precum și despre rolul firului în timpul mișcării artistice feministe preponderent euro-americane ca instrument de deslușire a politicilor sexuale. Acestea fiind spuse, cartea include aproape de două ori mai multe artiste femei decât artiști bărbați. În timp ce mulți dintre noi ar aplauda în mod normal acest lucru, deoarece muzeele și cercetătorii de artă conștiincioși încearcă să înscrie din nou artistele femei în istoria artei, acest raport femei-bărbați face prea puțin pentru a submina stereotipurile care cataloghează textilele ca fiind o activitate feminină. Având în vedere acest lucru, există totuși o omisiune notabilă în acest volum: Judy Chicago, care a colaborat cu peste 150 de lucrători cu acul pentru proiectul său Birth Project (1980-85). În special datorită aclamației sale, Chicago pare o alegere evidentă pentru a fi inclusă.

În timp ce introducerea lui Porter este informativă și atrăgătoare, eseurile suplimentare ar fi putut oferi o analiză mai amănunțită a evoluțiilor în utilizarea textilelor de către artiștii moderni și contemporani, în special în condițiile în care distincția dintre artă și artizanat este din ce în ce mai neclară. Eseuri suplimentare ar fi putut, de asemenea, să compare modul în care utilizarea textilelor diferă – sau nu – între regiuni.

Do Ho Sun se răspândește în Vitamin T: Threads & Textiles in Contemporary Art (Phaidon)

Vitamin T este puternic în selecția sa de artiști, acoperind toate colțurile globului și împărțind acoperirea figurilor din EuroAmerica, Africa, Asia și America de Sud aproape în mod egal. După expoziții recente de mare succes precum Anni Albers: Weaving Magic de la Tate Modern, această carte este o contribuție oportună la desființarea diviziunii dintre artă și artizanat. Deși eseurile nu fac decât să atingă suprafața practicii fiecărui artist, imaginile (există 420 de ilustrații color) oferă o sursă vitală de informații pentru a contextualiza și imagina arta bazată pe textile în secolele XX și XXI.

Vitamina T: Threads & Textiles in Contemporary Art (2019) este publicată de Phaidon și este disponibilă pe Amazon și la alți retaileri online.