Lăsând la o parte SF-ul, cât de mult voi trăi?

Viața până la 100 de ani va deveni în curând un fapt obișnuit al vieții (lungi). Speranța de viață a crescut cu până la trei luni pe an din 1840 și, deși creșterile din Marea Britanie au început să încetinească în 2011, se estimează că mai mult de jumătate dintre copiii născuți în țările mai bogate începând cu anul 2000 ar putea ajunge la a 100-a aniversare.

Este o creștere impresionantă: la începutul anilor 1900, probabilitatea ca un copil să ajungă la 100 de ani era de 1%. Un nou-născut din Marea Britanie are astăzi 50% șanse de a trăi până la 105 ani. În 1986 existau 3.600 de centenari. Astăzi sunt aproximativ 15.000.

Nu trebuie să fiți un nou-născut pentru a beneficia de această tendință de creștere a longevității, totuși. O persoană în vârstă de 60 de ani din Occident are astăzi șanse egale de a trăi până la 90 de ani, iar o persoană de 40 de ani se poate aștepta să trăiască până la 95.

Dar creșterea longevității nu s-a încheiat încă: se consideră în general că plafonul natural al vieții umane este undeva în jurul valorii de 115 ani. Alții spun că, chiar și fără inteligență artificială de ultimă generație sau alte vrăjitorii tehnologice, am putea trăi mult mai mult. Opiniile se împart, în linii mari, în trei grupuri: „nivelatorii”, care spun că am atins acum vârful longevității. „extrapolatorii”, care susțin că tehnologia și educația au făcut cele mai mari salturi, dar că putem ajunge până la un plafon de 120 de ani înainte de a ne stabiliza definitiv. Și „acceleratorii” – cei determinați să învingă îmbătrânirea, care cred că suntem în pragul unor descoperiri majore în cercetarea științifică și tehnologică care vor crește longevitatea, împingându-ne pe tărâmul nemuririi.

De ce trăim atât de mult timp?

Speranța de viață a crescut de când am eliminat mortalitatea infantilă în secolul al XIX-lea. Economia, tehnologia, asistența medicală și educația s-au combinat cu vaccinurile, nașterile mai sigure și progresele medicale în îngrijirea pacienților cu accidente vasculare cerebrale și infarct miocardic pentru a menține ritmul implacabil de creștere a longevității.

Dar creșterea speranței de viață a început să încetinească în 2011 în Marea Britanie, iar oamenii trăiesc mai mult în peste două duzini de alte țări.

Nu a existat un mare revoluționar în domeniul medical sau al sănătății în ultimele două decenii. În timp ce unii susțin că ar trebui să sărbătorim cele mai lungi durate de viață pe care oamenii le-au atins vreodată, alții avertizează că bolile și infirmitatea riscă să transforme viețile lungi în declinuri lente și mizerabile.Cum să evităm acest lucru? Cum pot rămâne sănătos pentru mai mult timp?

În eseul său despre îmbătrânire, De Senectute, Cicero spune că există patru motive pentru care oamenii renunță la bătrânețe: te împiedică să muncești, îți slăbește corpul, îți refuză plăcerea și fiecare zi este cu un pas mai aproape de moarte. Apoi, el arată de ce fiecare argument este greșit. „Bătrânii își păstrează destul de bine mințile”, notează el, „atâta timp cât și le exersează”.

Dan Buettner a inventat termenul de „zone albastre” pentru cinci regiuni pe care le-a identificat ca având populații care trăiesc mai sănătos și mai mult decât altele (acestea sunt Okinawa din Japonia, Sardinia din Italia, peninsula Nicoya din Costa Rica, Loma Linda din California și Ikaria din Grecia). Dietele celor care trăiesc în aceste regiuni, a descoperit el, constau aproape în întregime din alimente vegetale minim procesate – în principal cereale integrale, verdețuri, nuci, tuberculi și fasole. Carnea este consumată, în medie, de cinci ori pe lună. Ei beau în principal apă, ceaiuri din plante, cafea și puțin vin. Ei beau puțin sau deloc lapte de vacă.

Alți oameni de știință au adăugat idei diferite la acest amestec. Somnul suficient și simțul scopului sunt importante, dar exercițiile fizice sunt esențiale – cel puțin 150 de minute de activitate aerobică moderată sau 75 de minute de activitate aerobică viguroasă în fiecare săptămână, plus sesiuni de întărire a mușchilor de două ori pe săptămână, pentru a obține beneficii pentru sănătate și longevitate.

După aceasta, s-a demonstrat că scurte reprize de activitate fizică ușoară, cum ar fi mersul pe jos și curățenia, cresc durata de viață a persoanelor în vârstă. Iar un studiu publicat în ianuarie anul trecut a constatat că simpla mișcare în loc de statul jos timp de 30 de minute în fiecare zi ar putea reduce riscul de deces prematur cu 17%. Unele cercetări sugerează că sporturile de club, cum ar fi tenisul și fotbalul, sunt cele mai bune pentru longevitate, deoarece acestea încurajează, de asemenea, interacțiunea socială, un alt ingredient vital pentru longevitate.

Ce alte idei există pentru prelungirea vieții sănătoase?

La conferințele despre longevitate, este imediat evident, în timpul pauzelor de dimineață, că bufetele rămân în mare parte neatinse – și că toată lumea își bea ceaiul și cafeaua de culoare neagră ca cerneala, disprețuind chiar și o picătură de lapte. Cei mai serioși căutători ai longevității practică, de asemenea, atât postul caloric, cât și postul intermitent.

În rezumat, abordarea constă în a mânca cu 30% mai puține calorii și a posti timp de 16 ore pe zi, deși este posibil ca acest lucru să nu fie potrivit pentru anumite grupuri vulnerabile. În esență, aceasta înseamnă să sari peste micul dejun și să nu recuperezi în timpul zilei masa pierdută.

Nimeni nu știe exact de ce funcționează postul intermitent. Cea mai bună presupunere este că are ceva de-a face cu comutarea metabolică și rezistența la stresul celular, determinând organismul să crească producția de antioxidanți.

Studiile repetate pe șoareci care datează de un secol par să dovedească faptul că funcționează – cel puțin la rozătoare. În decembrie anul trecut, New England Journal of Medicine a trecut în revistă toate studiile din acest domeniu și a concluzionat că o combinație de post și reducere calorică încetinește îmbătrânirea, prelungește durata de viață și contracarează tulburările legate de vârstă, inclusiv bolile cardiovasculare, cancerele, diabetul și tulburările neurologice, cum ar fi Alzheimer, Parkinson și accidentele vasculare cerebrale. „Modelele animale arată că postul intermitent îmbunătățește sănătatea pe tot parcursul vieții”, a concluzionat lucrarea.

Problema cu măsurarea eficacității sale la oameni este că, după cum se spune în lucrare: „Rămâne de stabilit dacă oamenii pot menține postul intermitent timp de ani de zile și, eventual, să acumuleze beneficiile observate în modelele animale.”

Există medicamente anti-îmbătrânire în pregătire?

Oamenii de știință americani strâng fonduri pentru a lansa un studiu clinic de cinci ani al unui produs numit metformină, prescris de obicei pentru prediabetici și diabetici. Susținătorii longevității cred că acesta ar putea avea un efect secundar care să încetinească dezvoltarea bolilor legate de vârstă.

„Nu spun tuturor să iasă și să îl ia până când studiul nostru clinic nu dovedește că face ceea ce cred eu că face”, a declarat Dr. Nir Barzilai, directorul Institutului pentru Îmbătrânire de la Colegiul de Medicină Albert Einstein din New York. „Dar dacă studiile noastre vin cu rezultatele la care mă aștept, atunci, da, cred că toată lumea ar trebui să ia acest medicament.”

Chiar și mai de nișă sunt promisiunile doctorului Aubrey de Gray, un gerontolog care a fondat Fundația de cercetare Sens (Strategies for Engineered Negligible Senescence) cu scopul de a „anula îmbătrânirea”.

„Sens este definit de o concentrare pe repararea daunelor moleculare și celulare, mai degrabă decât pe simpla încetinire a acumulării acestora”, a spus el. Logistica îmbătrânirii sănătoase la nesfârșit va fi, crede el, simplă și accesibilă: „În cea mai mare parte va fi vorba de injecții o dată pe deceniu.”

Pot spune cât de mult voi trăi?

Cel mai recent ceas epigenetic, DNAm PhenoAge, va ajunge în curând pe rafturi. Ceasurile epigenetice – o formă de augur molecular – au fost dezvoltate pentru prima dată în 2011 și pretind că oferă o privire în viitor. Analizând modelul lanțurilor chimice care se atașează la ADN-ul din celulele dvs., aceste ceasuri dezvăluie aparent cât de repede îmbătrâniți – și poate chiar cât de mult timp veți trăi.

Marele avantaje ale acestor teste este că, în timp ce ADN-ul este fixat la naștere, modelele noastre epigenetice se schimbă în funcție de stilul nostru de viață. Promisiunea celor care produc aceste ceasuri pentru uz comercial este că ele ne permit să ne calibrăm îmbătrânirea.

Testele nu au fost evaluate în mod independent și nu trebuie să fie aprobate de US Food and Drug Administration, dar acest lucru nu a împiedicat unele companii de asigurări de viață să folosească testele pentru a prezice durata de viață. Cercetătorii au sărit și ei la bord, folosind ceasurile pentru a testa medicamente anti-îmbătrânire și pentru a căuta o dietă anti-îmbătrânire.

Pot trăi veșnic?

Discuțiile despre nemurire erau „știință în afara legii” până acum câteva decenii, dar acum atrag un interes serios și bani mulți: în 2013, Google a investit 1,5 miliarde de dolari (1,1 miliarde de lire sterline) într-o întreagă divizie, Calico, dedicată „rezolvării problemei morții”. Cofondatorul PayPal, Peter Thiel, a donat milioane de dolari fundației lui De Grey.

În loc să se concentreze asupra motivelor pentru care, să zicem, ne îmbolnăvim de cancer sau avem un accident vascular cerebral și asupra modului de tratare a fiecărei afecțiuni distincte, această ramură a cercetării medicale pledează pentru ca toate aceste afecțiuni să fie privite ca simptome ale unei boli mult mai mari și mortale: îmbătrânirea în sine. În loc să încercăm să tratăm toate aceste boli diferite care apar pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, argumentul este că ar trebui să încercăm să tratăm această mare boală. Dacă reușim să facem acest lucru, toate așa-numitele afecțiuni legate de îmbătrânire care în prezent dăunează atât de mult și costă atât de mult vor fi – prin definiție – eradicate.

Nimeni nu spune că va fi ușor. Această ramură de cercetare încearcă să abordeze îmbătrânirea în interiorul fiecărei celule a corpului. Cu alte cuvinte, să schimbe întreaga compoziție genetică a speciei umane. Există o mulțime de afirmații potrivit cărora putem deja încetini îmbătrânirea celulelor – sau senescența – dar adepții cei mai radicali susțin că prima persoană care va trăi până la 1.000 de ani s-a născut deja.

Listă de lectură

Miracolul postului, Paul și Patricia Bragg

Cum să nu mori: Descoperiți alimentele dovedite științific că previn și inversează bolile, Michael Grege

Zonele albastre: Lecții pentru a trăi mai mult de la oamenii care au trăit cel mai mult, Dan Buettner

Lifespan: Why We Age – and Why We Don’t Have to, David Sinclair

The Telomere Effect: O abordare revoluționară pentru a trăi mai tânăr, mai sănătos, mai mult timp, Dr. Elizabeth Blackburn și Dr. Elissa Epel

100 de zile pentru un creier mai tânăr, Dr. Sabina Brennan