După plecarea familiei regale
Familia regală a părăsit Palatul Versailles la 6 octombrie 1789 pentru Palatul Tuileries din Paris, dar mulți se așteptau ca aceasta să se întoarcă rapid. Chiar dacă suveranul și curtea nu mai erau la reședință, palatul nu a fost lăsat să se ruineze. Dimpotrivă, și ca întotdeauna în timpul absențelor familiei regale, s-a profitat de ocazie pentru a se efectua reparații. În Sala Oglinzilor au fost ridicate schele în vederea lucrărilor de restaurare a picturilor de pe tavanul boltit. De la Paris, Ludovic al XVI-lea a ordonat ca Marele Canal să fie curățat, deoarece avea tendința de a se înnămoli.
Dar timpul mergea mai departe, iar veștile de la Paris nu sugerau că Ludovic al XVI-lea și familia regală se vor întoarce la Versailles. La 21 ianuarie 1793, regele Ludovic al XVI-lea a fost ghilotinat la Paris, în Place de la Révolution, fosta Place Louis XV și acum cunoscută sub numele de Place de la Concorde.
Louis al XVI-lea la picioarele eșafodului, 21 ianuarie 1793, Charles Benazech
© RMN-Grand Palais (Château de Versailles) / Gérard Blot
Le lien vers le site collection
La 8 iulie 1793, Palatul a fost declarat instituție publică de către Convenție.
Anecdotă
În 1794, a fost decretat că „clădirile și grădinile de la Saint-Cloud, Bellevue, Monceaux, le Raincy, Versailles (…) nu vor fi vândute, ci conservate și întreținute pe cheltuiala Republicii pentru plăcerea și bucuria poporului și pentru a servi ca stabilimente utile pentru agricultură și arte”.
Dacă la un moment dat s-a pus problema distrugerii Palatului de la Versailles, multe alte voci s-au ridicat în apărarea sa, pentru ca acesta să poată găzdui noi instituții. În consecință, s-a avut mare grijă să se îndepărteze toate urmele monarhiei decăzute: florile de liliac, coroanele, sceptrele, dublul L (monograma lui Ludovic al XIV-lea), etc. – fiecare simbol al monarhiei a dispărut din Palat.
Anecdotă
Un raport scris în 1794 de unul dintre inspectorii de patrimoniu a condamnat starea deplorabilă a Palatului: „Atât de mare este amploarea jafului și a murdăriei încât nu este posibil să continue. (…) astăzi sunt uși ale căror încuietori au fost scoase, mâine vor fi geamuri de sticlă furate de pe coridoare (…)”.
S-a discutat și soarta grădinilor. Domeniul de la Trianon a fost salvat în ultima clipă de la amenințarea demolării datorită înființării acolo a culturilor de legume și livezi. Marele Canal a fost drenat, iar copacii au fost tăiați pentru lemn de foc. Au fost condamnate furturile și deteriorarea conductelor. Până la sfârșitul Revoluției, nici măcar o fântână nu mai funcționa. Versailles devenise un loc părăsit.
Vânzările revoluționare
Plecarea precipitată a familiei regale în 1789 a însemnat că palatul și-a păstrat tot mobilierul, în afară de câteva obiecte și ustensile necesare pentru instalarea familiei la Tuileries. Parisul, și în special Luvrul, au câștigat tablourile și alte opere de artă.
Anecdotă
Singurul obiect care a evitat să fie vândut în timpul vânzărilor revoluționare a fost biroul regelui realizat de Œben și Riesener, care a fost transferat la Paris. Piesa era deja considerată o operă de artă la acea vreme.
După căderea monarhiei în 1792, Convenția s-a apucat să distribuie conținutul uriașului depozit de mobilă în diverse locații. Decretul din 10 ianuarie 1793 prevedea că „pentru mobilierul somptuos al ultimilor tirani ai Franței (…), se va face un inventar general pentru vânzarea obiectelor curente de mobilier estimate la o valoare mai mică de o mie de lire”.
Afișaj revoluționar: vânzări de mobilier și efecte la Versailles
© Château de Versailles, Dist. RMN / © Christophe Fouin
Le lien vers le site collection
Vânzările au avut loc în mod corespunzător în fostul apartament al prințesei de Lamballe. Negustori, foști furnizori ai Coroanei și dulgheri s-au îmbrâncit pentru poziție în încercările lor de a răscumpăra fostele obiecte ale familiei regale. Tomurile din bibliotecile regale au fost folosite pentru a alimenta noile biblioteci publice. În decursul a câteva zile, spre sfârșitul verii anului 1793, Palatul a fost complet golit, peste 17.000 de loturi dispărând.
Anecdotă
În timpul vânzărilor revoluționare, animalele rămase în Menajeria Regelui au fost transferate în noul Muzeu de Istorie Naturală!
Din 1793, planul era de a crea un muzeu național Versailles la Palat, bazat pe muzeul Louvre.
Și apoi?
În 1799, Napoleon Bonaparte a devenit Prim Consul, în virtutea loviturii de stat din Brumaire (noiembrie 1799).
Sub conducerea sa, Versailles, care a supraviețuit distrugerilor provocate de Revoluție, a renăscut ca o extensie a Invalides. Napoleon s-a apucat de restaurarea fântânilor și a grădinilor și, în 1801, a fost anunțată relansarea oficială a Spectacolelor Fântânilor. După ce a devenit Împărat al Franței, Napoleon I a visat la un moment dat să se mute în Palat, pentru a fi înconjurat de noua sa curte. Pentru moment, el s-a concentrat asupra domeniului de la Trianon, în care dorea să își mute mama și sora. Dar Imperiul a căzut în 1814, luând cu el și ultima speranță de a vedea Versailles-ul devenind, din nou, reședința suveranilor Franței…
Descoperă-l pe Napoleon la Versailles
Versailles de-a lungul secolelor
.