Traumatismul renal poate rezulta din leziuni directe, contondente, penetrante și iatrogene.

Epidemiologie

Traumatismele renale reprezintă ~10% din traumatismele abdominale și, prin urmare, datele demografice ale persoanelor afectate reflectă această populație. Incidența leziunilor renale crește în patologia renală preexistentă congenitală sau dobândită (de exemplu, rinichi în potcoavă, chisturi renale).

Prezentare clinică

Pacienții tind să se prezinte cu hematurie microscopică sau macroscopică și dureri de flanc și/sau abdominale. În cazurile mai severe, pot fi prezente hipotensiunea arterială și șocul.

Marea majoritate a traumatismelor renale izolate este minoră (95-98%), incidența scăzută a leziunilor renale majore se explică prin poziția anatomică favorabilă a rinichilor, care sunt localizați în retroperitoneu.

În general, imagistica trebuie rezervată pacientului stabil din punct de vedere hemodinamic; cei care sunt instabili din punct de vedere hemodinamic sunt adesea duși direct în sala de operație.

Patologie

Etiologie

Traumatismele contondente din coliziuni de autovehicule, căderi și coliziuni personale sunt principala cauză de leziuni renale (~85%), mecanismul este din leziuni de decelerație în urma unei coliziuni a rinichiului cu coloana vertebrală sau cutia toracică.

Leziunile iatrogene pot rezulta din intervenții chirurgicale, biopsie renală percutanată, nefrostomie și litotripsie extracorporeală cu unde de șoc (ESWL).

Tipuri

Marea majoritate (95-98%) a leziunilor renale sunt minore. Spectrul leziunilor renale include:

• contuzie/hematom
• lacerație
• hemoragie
• avulsie a pediculului renal care duce la devascularizarea rinichiului
• pseudoanevrism
• fistulă AV
• tromboză, transecție sau disecție a arterei renale (vezi articolul: ocluzia acută a arterei renale)

Asociații

Leziunile renale grave provocate de traumatisme contondente și penetrante sunt asociate cu leziuni multiorganice în ~80% din cazuri 5.

Caracteristici radiografice

Ecografia

Poate detecta hemoperitoneul, dar nu este la fel de precisă ca și CT în diagnosticarea leziunilor parenchimatoase renale 5.

CEUS

Din cauza accesibilității limitate în mediul acut și a lipsei de dovezi solide (sau de expertiză), CEUS este în prezent rar utilizată în contextul traumatismelor renale. Cu toate acestea, în cazuri selectate, poate fi un instrument valoros pentru rezolvarea problemelor sau pentru urmărire (de exemplu, pentru a reduce expunerea la radiații ionizante). Cortexul renal demonstrează un accesoriu rapid și precoce în mod normal, urmat de cel al piramidelor. Leziunile renale, cum ar fi lacerațiile, apar ca zone de hipoîmbunătățire, care sunt adesea în formă de pană. Acumulările focale, petice de microbulle ale agentului de contrast sunt foarte sugestive pentru hemoragia activă. În cazul în care ambii rinichi trebuie să fie interogați, se recomandă două bolusuri separate de agent de contrast. Este important de știut însă că CEUS nu detectează leziunile sistemului colector, deoarece microbullele rămân intravasculare 6.

CT

CT este baza pentru diagnosticarea leziunilor renale:

• Protocolul de studiu multifazic CT pentru suspiciunea de traumatism renal include o fază fără contrast, o fază arterială pentru a evalua leziunile vasculare, o fază nefrografică pentru a evalua leziunile parenchimatoase renale și o fază întârziată pentru a evalua hemoragia și leziunile sistemului colector
• un studiu de protocol alternativ este o fază venoasă portală urmată de o fază întârziată pentru a evalua leziunile sistemului colector 5

Vezi articolul principal Gradarea traumatismelor renale pentru o descriere detaliată a clasificării AAST a leziunilor renale.

Angiografia

CT poate furniza majoritatea informațiilor necesare în ceea ce privește leziunile vasculare, dar angiografia poate fi utilizată pentru a delimita mai bine zona leziunii, precum și pentru a oferi posibilitatea de tratament prin angioembolizare 5.

Tratament și prognostic

Tratamentul depinde de traumatismul specific și de complicațiile prezente.

Complicații

Complicațiile afectează ~7.5% (interval 3-10%) din leziunile renale 4,5:

• urinom (cel mai frecvent)
• sângerare întârziată (în decurs de 1-2 săptămâni de la leziune)
• fistulă urinară
• abces perinefrric
• hipertensiune arterială prin leziune a arterei renale
• hidronefroză
• pielonefrită

Diagnostic diferențial

Tumorile renale pot avea hemoragie spontană, și să determine o colecție de lichid perinefral de densitate sanguină. Acestea includ:

• carcinomul cu celule renale: masă renală hipervasculară ± metastaze hipervasculare ± invazie venă renală / vena cavă inferioară
• angiomiolipomul: conține grăsime ± puternic augmentat
• vasculită (e.ex. sclerodermie, PAN, LES): defect în formă de pană / nefrogramă striată; microanevrisme ale vaselor mici; retracție capsulară peste leziunile parenchimatoase în boala cronică