(5) Nu prin fapte de neprihănire. 5) Nu prin fapte de neprihănire… Acest lucru nu afirmă nicidecum că astfel de fapte au fost vreodată făcute și apoi produse, ca să zicem așa, în fața barei lui Dumnezeu, cântărite și găsite insuficiente; ci susține pur și simplu că pentru a câștiga mântuirea trebuie să se facă astfel de fapte. Experiența tristă, mai puternică decât orice afirmație teologică, ne-a demonstrat tuturor imposibilitatea totală ca vreunul dintre noi, chiar și cel mai sfânt, să facă vreodată, chiar și pentru o singură zi, faptele unui om pur neprihănit.

Dar după mila Lui.Cum nu era nimic în noi care să ceară o astfel de mântuire, cum nu existau fapte ale noastre care să merite o răsplată, darul mântuirii Sale, care include (Tit 3:7) viața veșnică, se datora în întregime dragostei Sale divine care a văzut și a compătimit mizeria noastră, suferința noastră nesfârșită. Din această stare fără speranță, mila veșnică ne-a ridicat și ne-a pus într-o stare de mântuire. Următoarea clauză specifică semnul exterior și vizibil al mântuirii pe care Dumnezeul nostru iubitor a binevoit să o rânduiască în Biserica Sa, și anume „botezul”; dar aici trebuie să avem mare grijă să înțelegem corect ce a vrut să spună Sfântul Pavel prin acest botez, căruia i-a atribuit o putere atât de mare. În mintea Sfântului Pavel, acesta nu era o simplă observare, ci era un sacrament, în care tot ceea ce era lăuntric însoțea în mod corespunzător și complet tot ceea ce era exterior. Într-un alt loc, apostolul a parafrazat în mod grandios cuvintele sale de aici. În Scrisoarea din Galateni (Galateni 3:27), el scrie cum că „toți cei care au fost botezați în Hristos s-au îmbrăcat în Hristos”, adică au intrat în uniune vitală cu El – o stare binecuvântată, care duce cu siguranță la viața veșnică, dacă cei botezați rămân credincioși.

Prin spălarea regenerării și înnoirea Duhului Sfânt.

Văzând, deci, că Dumnezeu ne-a mântuit prin propriul Său act, independent de orice lucrare a noastră, ne întrebăm: Cum a înfăptuit aceasta? Cuvintele pe care le analizăm aici dau răspunsul la această întrebare. Greaca ar trebui să fie redată, „prin ligheanul regenerării”, &c. Atunci, prin intermediul ligheanului regenerării, &c, Dumnezeu ne-a pus într-o stare de mântuire. Cu alte cuvinte, El a efectuat acest lucru prin intermediul „botezului” (căci ligheanul poate însemna aici doar fontul baptismal și este numit ligheanul regenerării pentru că este vasul consacrat folosirii acestui sacrament), prin care, în deplinătatea sa ca sacrament, este transmisă viața nouă în Hristos. Botezul este, așadar, mijlocul prin care primim harul mântuitor al lui Hristos; în ligheanul său suntem născuți din nou la o viață nouă, în el primim puterea, prin Duhul Sfânt, de a reînnoi și de a dezvolta în mod constant această viață nouă, pentru că el nu este doar ligheanul regenerării, ci și al înnoirii prin Duhul Sfânt. Dar botezul este înțeles aici în toată desăvârșirea sa – semnul exterior vizibil însoțit de harul spiritual interior. În cazul celui ajuns la ani de înțelegere care caută botezul, pocăința și credința în făgăduințele lui Dumnezeu sunt absolut necesare. În cazul pruncilor, care, de asemenea, din cele mai vechi timpuri au fost, prin același lighean, înscriși în comuniunea creștinilor, este cerută aceeași profesiune, numai că ei o fac prin garanțiile lor și, direct că au ajuns la ani de discernământ, ei consimt solemn și public la ceea ce fusese deja afirmat în numele lor. Astfel, prin intermediul ligheanului regenerării, &c, sau, cu alte cuvinte, prin botezul în toată desăvârșirea sa – actul exterior fiind însoțit de credința interioară – El ne-a mântuit, adică ne-a pus într-o stare de mântuire. Despre diferența dintre „regenerare” și „înnoire”, cea dintâi, „regenerarea”, este bine explicată în cuvintele din colecta pentru ziua de Crăciun, care vorbește despre cei „regenerați” ca fiind „făcuți copii ai lui Dumnezeu prin adopție și har”. Despre cea de-a doua, „renovarea”, vorbește în continuare aceeași colectă, când se roagă ca „cei regenerați” „să fie reînnoiți în fiecare zi prin Duhul Sfânt”. Despre prima, „regenerarea”, vorbește Sfântul Ioan în cuvintele sale: „Trebuie să vă nașteți din nou” (Ioan 3:7); la cea de-a doua face aluzie Sfântul Pavel când scrie: „omul lăuntric se înnoiește zi de zi” (2Corinteni 4:16).

Versetul 5. – Făcut în pentru de, A.V.; făcut noi înșine pentru hare făcut, A.V.; prin pentru prin, A.V. Prin fapte (ἐξ ἔργων); adică în consecință. Bunătatea și dragostea lui Dumnezeu față de om nu au izvorât din fapta bună a omului ca fiind condițiile precedente și producătoare (comp. Galateni 2:16 și notele episcopilor Ellicott și Lightfoot). Făcut în neprihănire(τῶν ἐν δικαιοσύνῃ); descrierea particulară a faptelor săvârșite într-o sferă sau element de neprihănire (Alford și Ellicott). Pe care le-am făcut noi înșine; subliniind că erau faptele noastre bune, făcute de noi într-o stare de neprihănire. Toate acestea, ca și cauză a mântuirii noastre, apostolul le neagă cu emfază. -Nu, etc., ci, potrivit milei Sale, ne-a mântuit. Cauza predispozantă, regula și măsura mântuirii noastre, a fost mila și harul lui Dumnezeu, care a dat naștere și a completat această mântuire. Prin spălarea regenerării (διὰ λουτροῦ παλλιγενεσίας). Aici avem mijlocul prin care sau prin care mila lui Dumnezeu ne mântuiește. Spălarea sau mai degrabă ligheanul regenerării (λουτρόν) – care se găsește în altă parte în Noul Testament doar în Efeseni 5:26, exact în aceeași legătură – este ligheanul sau baia în care are loc spălarea. Natura sau calitatea acestei băi este descrisă prin cuvintele: „de regenerare” (τῆς παλιγγενεσίας); în altă parte în Noul Testament doar în Matei 19:28, unde pare să însemne mai degrabă marea restaurare a umanității la a doua venire. Cuvântul este folosit de Cicero pentru restaurarea sa la puterea politică, de Josephus pentru restaurarea evreilor sub Zorobabel și de mai mulți autori greci; iar LXX. din Iov 14:14 au fraza, ἕως πάλιν γένωμαι, dar în ce sens nu este destul de clar, Παλιγγενεσία, prin urmare, foarte cincizeci descrie noua naștere în sfântul botez, când credinciosul este pus în posesia unei noi vieți spirituale, a unei noi naturi și a unei noi moșteniri de glorie. Iar ligheanul botezului este numit „ligheanul regenerării”, pentru că este mijlocul rânduit prin care sau prin care se obține regenerarea. Și reînnoirea Duhului Sfânt. Este îndoielnic dacă genitivul ἀνακαιγώσεως depinde de διὰ sau de λούτρου. Bengel, urmat de Alford, o ia pe prima, „per lavacrum et renovationem”; Vulgata (lavacrum regenerationis et renova-tionis Spiritus Sancti), pe cea din urmă, urmată de Huther, episcopul Ellicott și alții. Este dificil să ne lovim de vreun argument concludent pentru o parte sau alta. Dar este împotriva celei din urmă construcții faptul că dă o propoziție atât de lungă și incoerentă, dependentă de λούτρου. „Lavița regenerării și a înnoirii Duhului Sfânt, pe care l-a revărsat din belșug asupra noastră prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru”. Și este în favoarea celei dintâi că „ligheanul regenerării” și „înnoirea Duhului Sfânt” par să descrie foarte clar cele două părți ale sacramentului, semnul exterior vizibil și harul spiritual interior; nașterea apei și a Duhului Sfânt. Astfel că interpretarea lui Bengel pare să fie preferată în ansamblu. Reînnoirea (ἀνακαινώσεως); doar aici și în Romani 12:2, și deloc în LXX. sau în greaca clasică. Dar verbul ἀνακαινόω se găsește în 2 Corinteni 4:16; Coloseni 3:10. Aceeași idee se regăsește în καινὴ κτίσις, „noua creatură” din 2 Corinteni 5:17 și Galateni 6:15, precum și în καινότης ζωῆς din Romani 6:4 și în καινότης πνεύματος din Romani 7:6, și în contrastul dintre „omul cel vechi” (παλαιὸς ἄνθρωπος) și „omul cel nou” (καινὸς ἄνθρωπος) din Efeseni 4: 22-24. Această înnoire este lucrarea Duhului Sfânt în cadrul nașterii din nou, când oamenii sunt „născuți din nou” din Duhul Sfânt (Ioan 3:5). Alford greșește când neagă aplicarea ei aici la primul dar al noii vieți. Este în mod evident paralel cu παλιγγεσία. Legătura botezului cu efuziunea Duhului Sfânt este prezentată pe deplin în Fapte 2. (vezi mai ales ver. 38; comp. Matei 3:16, 17).

Comentariile paralele …

El a mântuit
ἔσωσεν (esōsen)
Verb – Aorist Indicativ Activ – Persoana a 3-a Singular
Strong’s Greek 4982: A salva, a vindeca, a conserva, a salva. De la un sos primar; a salva, adică a elibera sau a proteja.
us,
ἡμᾶς (hēmas)
Pronume personal / posesiv – Acuzativ la persoana I plural
Strong’s Greek 1473: Eu, pronumele de persoana întâi. Un pronume primar de persoana I.
Nu
οὐκ (ouk)
Adverb
Greaca lui Strong 3756: Nu, nu. De asemenea ouk, și ouch un cuvânt primar; adverb negativ absolut; nu sau nu.
de

ἐξ (ex)
Prepoziție
Strong’s Greek 1537: Din afară, dintre, dinspre, din, sugerând din interior spre exterior. O prepoziție primară care denotă originea, din, în afară.
righteous
δικαιοσύνῃ (dikaiosynē)
Nume – Dativ feminin singular
Strong’s Greek 1343: De la dikaios; echitate; în special justificare.
deeds
ἔργων (ergōn)
Nume – Genitiv Neuter Plural
Strong’s Greek 2041: De la un ergo primar; muncă; implicit, un act.
we

ἡμεῖς (hēmeis)
Pronume personal / posesiv – Nominativ Persoana I Plural
Strong’s Greek 1473: Eu, pronumele de persoana întâi. Un pronume primar de persoana întâi I.
had done,
ἐποιήσαμεν (epoiēsamen)
Verb – Aorist Indicativ Activ – Persoana I Plurală
Strong’s Greek 4160: (a) Eu fac, fabric, construiesc, (b) Eu fac, acționez, cauzez. Aparent o formă prelungită a unui primar învechit; a face sau a face.
but

ἀλλὰ (alla)
Conjuncție
Strong’s Greek 235: But, except, however. Pluralul neutru al lui allos; propriu-zis, alte lucruri, adică contrariwise.
according to
κατὰ (kata)
Preposition
Strong’s Greek 2596: O particulă primară; în jos, în relații variate (genitiv, dativ sau acuzativ) cu care este alăturată).
His
αὐτοῦ (autou)
Pronume personal / posesiv – Genitiv masculin persoana a 3-a singulară
Strong’s Greek 846: El, ea, el, ea, ei, ei, ei, același. De la particula au; pronumele reflexiv sine, folosit la persoana a treia și la celelalte persoane.
mercy,
ἔλεος (eleos)
Nume – Acuzativ neutru singular acuzativ
Strong’s Greek 1656: Pity, mercy, compassion. De afinitate incertă; compasiune.
prin
διὰ (dia)
Prepoziție
Strong’s Greek 1223: O prepoziție primară care denotă canalul unui act; through.
washing
λουτροῦ (loutrou)
Noun – Genitiv Neuter Singular
Strong’s Greek 3067: O baie (de apă, nu de vas), apă pentru spălat, spălare. De la louo; o baie, adică botezul.
de naștere nouă
παλινγενεσίας (palingenesias)
Nume – Genitiv Feminin Singular
Strong’s Greek 3824: O nouă naștere, regenerare, reînnoire. De la palin și genesis; renaștere, adică înnoire spirituală; în mod special, restaurare mesianică.
și
καὶ (kai)
Conjuncție
Greaca lui Strong 2532: Și, chiar, de asemenea, de asemenea, anume.
renewal
ἀνακαινώσεως (anakainōseōs)
Nume – Genitiv Feminin Singular
Strong’s Greek 342: Reînnoire; o reînnoire sau o schimbare a inimii și a vieții. De la anakainoo; înnoire.
de Sfânt
Ἁγίου (Hagiou)
Adjectiv – Genitiv neutru singular
Strong’s Greek 40: Pus deoparte de (sau pentru) Dumnezeu, sfânt, sacru. De la hagos; sacru.
Spirit.
Πνεύματος (Pneumatos)
Nume – Genitiv neutru singular
Strong’s Greek 4151: Vânt, respirație, spirit.

Baza Baia Naștere Fapte Duhul Sfânt Bunătate Viață Mijloace Măsură Mila Natură Nouă Nouă Nouă Înnoire Reînnoire Reînnoire Rezultat Dreptate Neprihănire Mântuire Mântuire Mântuit Mântuit Duh Virtute Spălare Lucrări

Basis Bath Birth Deeds Ghost Holy Kindness Life Means Measure Mercy Natures New Ourselves Regeneration Renewal Renewaling Result Righteous Righteousness Salvation Save Saved Spirit Virtue Washing Works

Titus 3:5 NIV
Titus 3: 5 NLT
Titus 3: 5 ESV
Titus 3: 5 NASB
Titus 3: 5 KJV
Titus 3: 5 BibleApps.com
Titus 3:5 Biblia Paralela
Titus 3:5 Biblia în chineză
Titus 3:5 Biblia în franceză
Titus 3:5 Clyx Quotations
NT Litere: Tit 3:5 Nu prin fapte de neprihănire, pe care noi (Ti. Tt.)