Asigurarea este unul dintre instrumentele cel mai des utilizate pentru a gestiona riscurile în legătură cu proiectele de construcții. În determinarea cerințelor de asigurare pentru contractele de construcții, este important să se identifice riscurile asociate proiectului și să se asigure că termenii și limitele poliței sunt adecvate pentru a acoperi orice pierderi potențiale. Acest articol în două părți va aborda cele mai frecvente tipuri de asigurări și excluderi ale poliței de care trebuie să fiți conștienți, împreună cu factorii de care trebuie să țineți cont atunci când selectați un transportator. Partea 1 a articolului constă într-un rezumat al celor mai comune tipuri de acoperire și al situațiilor în care fiecare tip de acoperire poate fi cel mai aplicabil. Aceasta va explora, de asemenea, aspectele de care profesioniștii din domeniul construcțiilor ar trebui să fie conștienți atunci când selectează un transportator de asigurări. Partea 2 a articolului, care va fi publicată în luna octombrie, va consta într-un rezumat al celor mai frecvente tipuri de excluderi din polițe și a ceea ce ar trebui să facă profesioniștii din domeniul construcțiilor pentru a umple orice lacune de acoperire.
Tipuri de asigurare
1. Polița de răspundere civilă generală comercială
Cel mai comun tip de asigurare în contextul construcțiilor este acoperirea de răspundere civilă generală, adesea denumită poliță de răspundere civilă generală comercială (CGL). Polița CGL creează o bază pentru acoperire, iar alte polițe pot fi apoi achiziționate pentru a coordona acoperirea în funcție de lucrările sau circumstanțele specifice. Polița CGL standard asigură împotriva răspunderii legate de „vătămări corporale” și „daune materiale”, ambii termeni fiind de obicei definiți în poliță. În polița CGL din 2013 a Organizației Serviciilor de Asigurare („ISO”), utilizată de majoritatea asigurătorilor, „vătămarea corporală” este definită ca fiind „vătămarea corporală, îmbolnăvirea sau boala suferită de o persoană, inclusiv decesul care rezultă din oricare dintre acestea în orice moment”. „Daune materiale” este definit ca fiind: „(a) Vătămarea fizică a bunurilor materiale, inclusiv toate pierderile de folosință a acestor bunuri care rezultă din aceasta. Toate aceste pierderi de folosință se consideră că au avut loc în momentul vătămării fizice care le-a cauzat; sau (b) Pierderea de folosință a bunurilor corporale care nu sunt vătămate fizic.”
Este important de reținut că o poliță CGL nu acoperă costul de reparare a lucrărilor defecte, ci doar daunele care rezultă din acele lucrări defecte. Revendicările legate de aspecte legate de reparații sunt, în general, guvernate de contract, ceea ce face ca termenii garanției și prevederile de despăgubire să fie deosebit de importante.
2. Acoperirea de răspundere civilă umbrelă
O poliță umbrelă este, de obicei, cea mai utilă pentru un antreprenor mai mare care operează șantiere mari. Acest tip de poliță este adesea un supliment la o poliță CGL, deoarece polița CGL are limite maxime de poliță care s-ar putea să nu acopere întreaga răspundere a antreprenorului. În acest caz, o poliță umbrelă oferă acoperire pentru orice sume care depășesc limitele poliței CGL.
3. Riscul constructorului
O poliță de risc al constructorului îl protejează pe asiguratul numit de anumite riscuri numite în timp ce clădirea este în construcție. În mod obișnuit, contractele de construcție impun proprietarului sau antreprenorului general să achiziționeze o poliță de risc al constructorului care numește proprietarul, antreprenorul general și subcontractanții ca asigurați. O poliță de risc al constructorului poate acoperi atât structura în sine, cât și materialele, fie că sunt deja pe șantier, fie că așteaptă să fie instalate sau transportate pe șantier. Aceste polițe sunt, de obicei, redactate în termeni de durată și vor oferi acoperire pentru o varietate de evenimente, cel mai frecvent incendiu, vânt, furt, fulger, grindină, explozie și vandalism. Există, de asemenea, o serie de excluderi comune de la acoperirea în cadrul unei polițe de risc al constructorului, inclusiv cutremurele, furtul angajaților, pagubele provocate de inundații, pagubele provocate de intemperii asupra bunurilor lăsate în aer liber, războiul, acțiunile guvernamentale, pagubele datorate penalităților contractuale, încetarea voluntară a lucrărilor la proiect sau pagubele datorate defecțiunilor mecanice ale echipamentelor.
4. Acoperirea de răspundere civilă profesională
Asigurarea de răspundere civilă profesională este un alt tip de asigurare pe care tot mai mulți antreprenori îl obțin. În mod tradițional, în proiectele de construcții care implică proiectare, cea mai mare parte a răspunderii profesionale revine profesionistului în proiectare. Cu toate acestea, un număr din ce în ce mai mare de antreprenori execută lucrări în calitate de proiectant-constructor, caz în care își asumă responsabilitatea pentru proiectare și pentru orice expunere la răspundere corespunzătoare. Acoperirea pentru acest tip de răspundere profesională nu este adesea prevăzută în cadrul unei polițe CGL, astfel încât mulți antreprenori implicați în acest tip de activitate își vor asigura o poliță separată.
5. Acoperirea pentru poluare a contractorului
O poliță de poluare oferă acoperire pentru reclamațiile terților pentru vătămări corporale și/sau daune materiale, împreună cu acoperirea costurilor de remediere asociate incidentelor de poluare care rezultă din operațiunile acoperite ale contractorului. Acest tip de poliță poate fi cel mai util pentru antreprenorii implicați în lucrări de asfaltare, infrastructură, întreținere, mecanică, demolare, industrială, excavare, nivelare, HVAC, tâmplărie și instalare de conducte și rezervoare.
Considerații la selectarea unui transportator de asigurări
Un aspect important de luat în considerare la selectarea unui transportator de asigurări este solvabilitatea. Companiile de asigurări sunt evaluate pe baza „raportului combinat”. Raportul combinat reprezintă totalul altor două rapoarte – raportul de pierderi și raportul de cheltuieli – și este considerat a fi o indicație a modului în care compania de asigurări se descurcă în operațiunile sale zilnice. Rata pierderilor măsoară raportul dintre costurile de ajustare și pierderi și valoarea primelor încasate. Rata cheltuielilor măsoară raportul dintre costurile de exploatare a afacerii suportate și primele subscrise. Aceste două rapoarte sunt adunate pentru a obține raportul combinat. Dacă raportul combinat depășește 100 la sută într-un anumit an, compania de asigurări a pierdut bani în acel an.
A.M. Best Company, o firmă națională de rating, măsoară solvabilitatea financiară a companiilor de asigurări pe o scară de la A+ (excelent) la C (corect). În cazul în care asigurătorul nu cooperează sau nu are un istoric de cel puțin cinci ani, ratingul este omis din Best’s Rating Reports, publicații anuale care conțin evaluări și date ale companiilor de asigurări listate. În mod ideal, un contractant ar trebui să obțină polițe de la societăți de asigurare cu ratinguri A+ sau A.
Un alt aspect care trebuie luat în considerare atunci când se selectează un transportator de asigurări este clasa de transportator de asigurări. Există două clase – admise și neadmise. Transportatorii admiși sunt considerați rezidenți în stat și trebuie să se conformeze reglementărilor Departamentului de Asigurări al statului, inclusiv să își depună ratele la stat, pe care statul trebuie să le aprobe. Transportatorii neadmiși nu sunt rezidenți și, prin urmare, nu sunt supuși acelorași cerințe ale statului.
Un beneficiu major al lucrului cu un transportator admis este că statul are responsabilitatea de a plăti orice cerere de despăgubire adresată asigurătorului. Cu toate acestea, transportatorii neadmiși au o flexibilitate mult mai mare în ceea ce privește prețurile, deoarece nu trebuie să își prezinte tarifele statului pentru revizuire și aprobare. Ca urmare, transportatorii neadmiși pot asigura evenimente cu risc mai ridicat, cum ar fi riscurile de specialitate, cum ar fi asigurarea de răspundere civilă profesională, pe care transportatorii admiși nu își pot permite să le acopere.
Este esențial pentru profesioniștii din domeniul construcțiilor să selecteze tipul corect de acoperire de la tipul corect de furnizor, având în vedere frecvența și amploarea daunelor care pot apărea în proiectele de construcții. Cu toate acestea, este, de asemenea, important să ne amintim că ceea ce nu este în poliță poate fi la fel de important ca și ceea ce este – următoarea tranșă a acestui articol se va concentra pe cele mai frecvente excluderi din poliță în contextul asigurărilor de construcții și pe modul de protecție împotriva acestora, de asemenea.
Jill Johnson este consilier juridic principal la Chamberlain Hrdlicka White Williams & Aughtry. Practica lui Jill se concentrează pe toate aspectele legate de litigii de construcții și litigii de afaceri, care implică în mare parte probleme imobiliare. Ea reprezintă în principal întreprinderi locale și naționale și își consiliază clienții cu privire la aspecte cum ar fi negocierile contractuale și evitarea litigiilor, precum și chestiuni juridice generale de afaceri, cum ar fi problemele de gestionare a riscurilor.
Jill a obținut o diplomă de licență în arte, Magna Cum Laude, de la Universitatea Clemson și o diplomă în drept de la Universitatea din Carolina de Sud, unde a fost membru al personalului și editor al South Carolina Law Review. Jill a fost recunoscută de colegii săi ca „Georgia Rising Star” în domeniul litigiilor de afaceri, o onoare pe care o primesc cel mult 2,5 la sută dintre avocații din Georgia.
.