Stereotipul jucătorului de șah este cel al unei persoane inteligente, logice și bune la matematică. Acesta este motivul pentru care atât de mulți părinți din întreaga lume sunt nerăbdători să-și facă copiii să joace șah – în speranța că jocul ar putea contribui la creșterea nivelului de inteligență al copilului lor și l-ar putea ajuta să reușească la o mare varietate de materii.

Dar, în afară de faptul că șahul este un joc grozav, cu o istorie înrădăcinată în armata din estul Indiei, există, de fapt, dovezi care să arate că jocul de șah te poate face mai deștept?

Jucătorii de șah prezintă, în medie, o capacitate cognitivă superioară în comparație cu cei care nu joacă șah.

Și s-a demonstrat, de asemenea, că abilitățile necesare pentru a juca șah sunt corelate cu mai multe măsurători ale inteligenței – cum ar fi raționamentul fluid, memoria și viteza de procesare.

În timp ce existența unei relații între capacitatea cognitivă generală și îndemânarea la șah este clară, acest lucru se datorează pur și simplu faptului că oamenii inteligenți sunt mai predispuși să se implice în jocul de șah, sau implicarea în șah îi face pe oameni mai inteligenți?

Jocul de șah

Noțiunea că jocul de șah te face mai inteligent merge cam așa: Șahul necesită concentrare și inteligență și, cum matematica și alfabetizarea necesită aceleași abilități generale, atunci practicarea șahului trebuie să îmbunătățească și performanțele academice ale cuiva.

Cu această idee în minte, Institutul de Educație a efectuat o investigație de amploare pentru a testa efectele instruirii cu șahul asupra abilităților academice a aproape 4.000 de copii britanici.

Rezultatele publicate recent au fost dezamăgitoare – se pare că șahul nu a avut niciun efect asupra nivelurilor de reușită ale copiilor la matematică, alfabetizare sau științe.

Promițător, comunitatea șahistă a pus la îndoială fiabilitatea rezultatelor, mai ales având în vedere că alte studii oferă o imagine mai optimistă cu privire la beneficiile academice ale instruirii prin șah.

EVALUAREA DOVEZIILOR

Comunitatea șahistă are probabil dreptate atunci când critică recentul studiu, deoarece acesta suferă de mai multe deficiențe metodologice care, probabil, invalidează rezultatele.

Înainte ca rezultatele să fie publicate, am efectuat o analiză a tuturor studiilor din domeniu. Rezultatele noastre au arătat unele efecte moderate ale instruirii cu șahul asupra abilităților cognitive și a performanțelor academice – în special la matematică.

Cu toate acestea, încă trebuie să fim precauți în interpretarea acestor rezultate ca fiind un indiciu pozitiv al puterii șahului asupra abilităților cognitive sau academice. Acest lucru se datorează faptului că majoritatea studiilor analizate au comparat efectul șahului cu grupuri care nu făceau nicio activitate alternativă.

Aceasta este o problemă, deoarece cercetările au arătat că entuziasmul și distracția induse de activitățile noi pot provoca un efect temporal pozitiv asupra rezultatelor testelor – un efect placebo.

Crucial, atunci când a fost comparat cu o activitate alternativă – cum ar fi jocul de dame sau sportul – șahul nu a arătat niciun efect semnificativ asupra abilităților copiilor. Așadar, s-ar putea foarte bine ca efectele pozitive observate ale instruirii cu șahul să se datoreze pur și simplu unor efecte placebo.

NOTIȚE DE ȘAH

Ceea ce arată toate acestea este că este puțin probabil ca șahul să aibă un impact semnificativ asupra capacității cognitive generale. Deci, deși ar putea suna ca o victorie rapidă – faptul că un joc de șah poate îmbunătăți o gamă largă de abilități – din păcate, nu este cazul.

Eșecul generalizării unei anumite abilități se întâmplă să apară în multe alte domenii dincolo de șah – cum ar fi instruirea muzicală, care s-a dovedit a nu avea niciun efect asupra abilităților cognitive sau academice nemuzicale. Același lucru este valabil și pentru antrenamentul pentru jocuri video, antrenamentul creierului și antrenamentul memoriei de lucru, printre altele.

Faptul că abilitățile învățate prin antrenament nu se transferă în diferite domenii pare să fie universal în cogniția umană. Cu alte cuvinte, devii mai bun, în cel mai bun caz, în ceea ce te antrenezi – ceea ce poate suna doar ca un bun simț de modă veche.

Deși așteptarea ca șahul să îmbunătățească capacitatea cognitivă a copiilor și performanța academică generală este doar o iluzie, acest lucru nu înseamnă că nu poate adăuga valoare la educația unui copil.

Evident, jocul de șah implică un anumit nivel de îndemânare aritmetică și geometrică, iar conceperea de jocuri sau exerciții matematice cu material de șah poate fi în continuare o modalitate simplă și distractivă de a ajuta copiii să învețe.

-Giovanni Sala este doctorand în psihologie cognitivă la Universitatea din Liverpool.

– Fernand Gobet este profesor de luare a deciziilor și expertiză la aceeași universitate.

-Acest articol a apărut pentru prima dată în The Conversation la http://theconversation.com, un site web care prezintă analize realizate de cadre universitare și cercetători.