Fotografie de Tereza Zelenkova

Cel mai important text conspiraționist al lumii moderne a fost abia observat când a apărut pentru prima dată într-un ziar rusesc puțin citit, în 1903. Mesajul din Protocoalele bătrânilor Sionului este simplu și terifiant: Ascensiunea liberalismului le-a oferit evreilor instrumentele necesare pentru a distruge instituțiile – nobilimea, biserica, sfințenia căsătoriei – în întregime. În curând, ei vor prelua controlul asupra lumii, ca parte a unui complot de răzbunare care datează încă de la ascensiunea creștinătății. Textul, aparent narat de un lider evreu, descrie acest plan în detaliu, bazându-se pe tropi antievrei vechi de secole și incluzând lungi expuneri despre manipularea monetară, mediatică și electorală. Acesta anunță triumful evreilor ca fiind iminent: Ordinea mondială va cădea în mâinile unei elite viclene, care a complotat dintotdeauna și care acum este sortită să conducă până la sfârșitul timpului.

Era o invenție, și una stângace, copiată în mare parte din obscura satiră politică de limbă franceză Dialogue aux enfers entre Machiavel et Montesquieu, sau Dialogul în iad între Machiavelli și Montesquieu, de Maurice Joly. Dar s-a bucurat de o atracție remarcabilă, în ciuda diverselor încercări de a o interzice și a apelurilor adresate persoanelor fizice de a o denunța – iar acum, în momentul nostru saturat de conspirație, a reapărut în mod decisiv.

Cartea se vinde pe scară largă în Turcia, Siria și Japonia; rămâne un element de bază în librăriile ortodoxe rusești; iar în 2002, a fost subiectul unui serial de televiziune egiptean de lungă durată. Este disponibilă pe scară largă pe eBay și pe site-ul Barnes & Noble. Organizația caritabilă britanică Oxfam a vândut-o pe site-ul său până în luna martie a acestui an. Când a fost rugată de The New York Times în 2018 să numească cărțile de la căpătâiul ei, Alice Walker a enumerat cartea lui David Icke And the Truth Will Set You Free, un rezumat contemporan al Protocoalelor. În cadrul unei audieri în Congres în 2019, fostul oficial al Consiliului Național de Securitate Fiona Hill a descris imaginea unui evreu lacom și viclean din Protocoale ca fiind „cel mai longeviv tropar antisemit pe care îl avem”. Săptămâna trecută, când un robot automatizat de pe Twitter gestionat de FBI a postat un fișier de 139 de pagini care conținea textul și documentele agenției cu privire la acesta, laudele pline de ură au curs alături de răspunsurile care au condamnat tweetul pentru lipsa de context. Pentru adepți, capacitatea Protocoalelor de a explica lumea rămâne atât de rezonantă încât pandemia COVID-19 a fost acum pusă pe seama mașinațiunilor omniprezenților bătrâni evrei.

Un munte de scrieri a ieșit la suprafață în ultimul secol și mai mult, fiecare dintre ele fiind dedicată dezvăluirii presupusei perfidii a evreilor. Dar aproape toate au dispărut: Rafturile din spate ale bibliotecilor de cercetare sunt pline de best-seller-uri antisemite devenite acum praf. (Cine mai citește cartea lui Houston Stewart Chamberlain, The Foundations of the Nineteenth Century (Fundamentele secolului al XIX-lea), un best-seller masiv sărbătorit de George Bernard Shaw la momentul publicării sale în 1899 ca fiind o „capodoperă”?)? Chiar și Mein Kampf al lui Hitler este rar citat, deși rămâne unul dintre preferații lui Louis Farrakhan de la Națiunea Islamului și în cadrul unei extreme drepte nou energizate.

Mai multe povești

Jemele Hill: Antisemitismul pe care nu l-am văzut

Dar Protocoalele au supraviețuit, mai mult decât orice alt text de acest gen. A făcut acest lucru nu pentru că ideile sale sunt deosebit de originale și cu siguranță nu pentru că sunt corecte. A făcut acest lucru pentru simplul motiv că Protocoalele este, în mod curios, o lectură convingătoare. Teoriile conspirației sunt multe lucruri, dar, mai presus de toate, sunt narațiuni – povești ușor de înțeles și cuprinzătoare despre cum funcționează lumea, completate de arcuri și ritmuri ca orice altă poveste epică cu eroi și răufăcători. O parte din ceea ce le face pe unele să reziste este cât de bine desfășoară acea poveste.

Vocea Protocoalelor este rece, condescendentă, josnică; vocea cuiva care este gata să îndeplinească orice sarcină, oricât de ticăloasă, în marșul spre dominația lumii. Aceasta nu este, așadar, o sursă secundară, spre deosebire de alte expresii familiare și formulaice ale antisemitismului, ci o șansă de a auzi un lider evreu important care pune la cale soarta lumii. Această iminență narativă este diferența dintre un articol de ziar și un roman, dintre îndepărtare și urgență. Protocoalele nu sunt, așa cum se pretinde, o simplă narațiune a unui complot diabolic – sunt dovezi ale unuia. El își proiectează autoritatea prin ascunderea autorului său, nu spre deosebire de diverse texte religioase – sau, pentru a folosi un exemplu mult mai recent și mai pertinent, dispeceratele anonime care stau la baza QAnon.

Și sub suprafața sa sălbatică, plină de ură, Protocoalele are un nucleu surprinzător de solid, deși plagiat. Materialul sursă al lui Joly este un portret ascuțit al relelor modernității, imaginând o coliziune între (bine intenționat, dar inadecvat) Montesquieu și (strălucitorul, incomensurabil mai convingător) Machiavelli, și dezvăluie în cele din urmă susceptibilitatea societății liberale la manipulare și distragere a atenției cu ajutorul războiului, sau al lăcomiei, sau al norilor de nostalgie. A fost o viziune prevăzătoare asupra lumii, după cum a spus teoreticianul politic Hans Speier, care a perceput „pericolele suveranității populare, precum și abuzul de putere de către inginerii sociale”. Aproape totul despre Protocoale este greșit, dar suficient de mult din descrierea sa despre debutul totalitarismului este perspicace pentru a fi mai greu de respins decât alte teorii ale conspirației mai ciudate.

Și, deși cei mai fervenți adepți ai săi se află la extrema dreaptă, textul în sine nu are nicio coloratură emfatică de stânga sau de dreapta. Acesta este motivul pentru care poate fi îmbrățișat, așa cum este astăzi, de grupuri disparate, cum ar fi evangheliștii, neonaziștii, unii activiști anti-Israel și o felie de fani black-metal. Este versatil la nesfârșit, un test Rorschach pe care se poate schița cu ușurință un mare sortiment de convingeri.

Poate că cel mai bun dintre toți cercetătorii care scriu astăzi despre Protocoale este Michael Hagemeister, un german blând și de stânga, stabilit la Universitatea Ruhr din Bochum. Intrarea sa în studiul acestui text oferă o privire utilă asupra mutării rapide a acestuia în ultimii ani de la obscuritatea de la marginea îndepărtată a vieții politice la ceva apropiat de curentul principal.

Hagemeister a făcut cunoștință cu Protocoalele atunci când a vizitat Uniunea Sovietică la începutul anilor 1980 pentru a cerceta o disertație despre filosoful de dreapta din secolul al XIX-lea Nikolai Fedorov. Interesul lui Hagemeister pentru Fedorov, coroborat cu ascendența sa – rudele sale serviseră ca figuri de rang înalt în administrația Romanov – i-a convins pe intelectualii de dreapta pe care i-a întâlnit că era un spirit înrudit. Drept urmare, unul dintre ei, un specialist în gândirea germană, l-a întrebat dacă în următoarea sa călătorie ar putea aduce cu el un exemplar al unei cărți de mare importanță, o carte care dovedea dominația evreiască la nivel mondial.

Pentru Hagemeister, complotul expus în Protocoale nu părea mai actual decât teama de Illuminati sau de francmasoni, materia unui bestseller al lui Dan Brown. De atunci, averea sa a crescut considerabil. După ce a petrecut 30 de ani studiind textul, Hagemeister mi-a spus recent că nu este surprins că acesta a fost folosit pentru a explica pandemia. Protocoalele par cu atât mai pertinente, a adăugat el, în momente de criză precum acesta, când cei drepți sunt îndemnați să strângă rândurile pentru a respinge inamicul – o strategie pe care cartea sugerează că i-ar putea opri eficient pe evrei. La fel ca misivele lui QAnon sau ca unele dintre cele mai bune romane, Protocoalele este o narațiune despre momentul crucial de dinaintea cataclismului și despre noțiunea că acele orori pot fi încă evitate cu un răspuns rapid și fără echivoc.

Credința captată de Protocoale că lumea se află în ghearele unei cabale – puternică, dar suficient de mică pentru a se potrivi în colțul discret și întunecat al unui club – cu siguranță nu este proprietatea exclusivă a celor care îi detestă pe evrei. Dar evreii, fie sub forma lui Soros sau Rothschild, Disraeli sau Marx, oferă un vortex testat în timp și verificat din punct de vedere biblic. Și într-un moment de nervozitate ca al nostru, când este atât de ușor să simți că lumea scapă de sub control în cascadă, este revelator faptul că Protocoalele a scăpat de aerul arhaic.