Cert este că Taj Mahalul este de o frumusețe uluitoare, dar această reușită nu datorează nimic întâmplării, proporția clădirilor, dispozițiile lor, alegerea materialelor, nimic din toate acestea nu este lăsat la voia întâmplării. Mult mai bine: Nu numai că totul a fost studiat pentru a se ajunge la această reușită, dar Taj Mahalul este plin de simboluri, începând cu dispunerea în sine a spațiilor, adică de calitățile analitice de care au avut nevoie proiectanții pentru a obține acest rezultat.

Pentru cei care sunt interesați de simbolismul în artă, în special în arta musulmană, simbolurile Taj Mahalului sunt evidente. În primul rând, să ne uităm la studiile care au fost făcute asupra simbolismului Taj Mahalului.

Până în secolul XX: Un simbol al iubirii

Până la mijlocul secolului al XX-lea, Taj Mahalul nu a fost cu adevărat studiat. Există multe documente, uneori adevărate studii asupra monumentului, dar niciunul nu ajunge la concluzii care să fie acceptabile astăzi, dacă putem vorbi de rezultate definitive în istoria artei.

Viziunea care a precedat epoca modernă a fost aceea a unui Taj Mahal simbolizând dragostea, un simbol care este utilizat pe scară largă și astăzi. Într-adevăr, istoria ne-a lăsat explicația construcției Taj Mahalului, și anume că acesta este mormântul lui Mumtaz Mahal, cea de-a treia soție a celui de-al cincilea împărat mogul Shah Jahan. Acesta din urmă a construit „cele mai frumoase morminte” pentru că soția sa a murit în timpul nașterii celui de-al 14-lea copil al său. Acesta este un fapt istoric, se poate urmări scena morții lui Mumtaz Mahal, înmormântarea sa temporară în timpul construcției mormântului și înmormântarea sa definitivă la fața locului.

Când cineva vede în zilele noastre frumusețea Taj Mahalului își poate imagina profunzimea iubirii pe care împăratul o purta soției sale și, prin urmare, este firesc ca Taj Mahalul să fie simbolul iubirii. Această viziune a fost cea care a prevalat până la sfârșitul secolului al XX-lea, când istoricii s-au aplecat puțin mai mult asupra monumentului și au descoperit un alt simbolism.

Finalul secolului al XX-lea: O reprezentare a Paradisului

Studii mai recente au schimbat punctul de vedere al istoricilor. De acum încolo, monumentul nu mai este un simplu simbol al iubirii, ci o reprezentare a Paradisului asociată cu noțiunea de Judecată de Apoi. Această viziune i se datorează lui Wayne Ernest Begley, care a publicat un studiu cuprinzător pe această temă și care servește drept bază pentru textele de mai jos.

Taj Mahalul luat în ansamblul său, adică incluzând zidurile, clădirile sudice, grădinile și terasa, corespunde unei unități fizice care reprezintă un mesaj simbolic unic. Prin urmare, nu se poate exclude una dintre clădiri fără a compromite mesajul simbolic. În mod similar, transformarea unuia dintre elementele care constituie Taj Mahal are în mod necesar un impact asupra simbolului pe care îl reprezintă, oricât de mică ar fi această schimbare (de exemplu, o schimbare de material sau o modificare a amenajării grădinilor. ).

Câteva elemente sunt mai importante decât altele. Principalele sunt:

• utilizarea simetriei,
• dispunerea clădirilor pe o grilă,
• decorațiile,
• ordonarea materialelor în funcție de culorile lor,

Dacă textele contemporane ale creației Taj Mahalului o precizează, în esență, lucrările lui Begley sunt cele care o confirmă: Planurile monumentului au fost realizate în comparație cu „Câmpia Adunării”, locul escatologic al Judecății de Apoi . Reamintim că eshatologia este ansamblul doctrinelor și credințelor referitoare la soarta ultimă a omului după moarte (escatologie individuală) și la cea a universului după moarte (escatologie universală). Dispunerea clădirilor este deranjantă pentru această câmpie care este descrisă în manuscrisele Iluminărilor de la Mecca lui Ibn Arabi iată o schemă:

Câmpia Adunării, presupusă a fi la locul ei în ziua Judecății de Apoi, este o zonă dreptunghiulară înconjurată în dreapta și în stânga de două rânduri de îngeri și în jos de trei rânduri care pot fi văzute ca limitele grădinilor Taj Mahalului. Tronul lui Dumnezeu, care, potrivit islamului, este purtat de 8 îngeri, se află în partea superioară, este reprezentat de o stea cu 8 vârfuri care se află mai aproape de octogonul mausoleului. El este flancat de cei patru drepți (Moscheea și pavilionul oaspeților) și, chiar dedesubt, de îngerul Gabriel. Bazinul central al câmpiei Adunării este aproape de locul unde se află Profetul, care folosește cântarul care cântărește sufletele morților. Paradisul și Infernul sunt grădini echivalente, la Taj Mahal. Există așadar o adecvare, cu siguranță imperfectă, între dispoziția interioară a Taj Mahalului și reprezentarea spirituală care se face despre lumea de dincolo conform religiei musulmane. Principala diferență constă în faptul că grădinile de la Taj Mahal sunt o reprezentare doar a Paradisului, în timp ce documentul escatologic prezintă în dreapta Paradisul și în stânga Iadul, cu podul care permite sufletelor neprihănite să traverseze Iadul pentru a accesa Paradisul.

Se poate remarca faptul că religia creștină are un loc asemănător, intrarea în Paradis, care se presupune că îi primește pe cei morți pentru cântărirea sufletelor și redirecționarea lor spre Paradis sau Iad de către Sfântul Petru, primul dintre apostoli.

Călătoria spirituală

Taj Mahalul este împărțit în 4 părți, toate aliniate de la sud la nord. Fiecare trecere de la una la alta corespunde unei treceri simbolice, de la cel mai terestru la cel mai ceresc. Astfel, partea cea mai sudică este caravanseraiul, un vast spațiu pătrat din păcate astăzi dispărut (A fost depășit de urbanizarea orașului Agra) care găzduia o piață și unde soseau caravanele din alte orașe. Era un loc de întâlnire, de comerț și de schimb cultural, un loc dedicat vieții pământești, fără nicio referire la spiritualitate. Mai la nord se află curtea interioară, numită Jilaukhana, care este un loc de pregătire pentru viața spirituală. În mod simbolic, acesta este locul în care oamenii din exterior se pregătesc să intre în locurile cele mai sfinte ale monumentului, un loc în care se află mormintele primelor două soții ale împăratului Shah Jahan și unde oficiantul avea reședința religioasă, la vremea respectivă. Apoi, mai la nord, vizitatorul trece pe sub ușa principală, Darwaza-i rauza. Această ușă (De fapt, o clădire foarte impresionantă) corespunde trecerii de la viață la viața spirituală, deoarece permite intrarea în Paradis, reprezentat pe Pământ printr-o grădină. Aceasta din urmă răspunde unei programări explicate mai jos. În sfârșit, la nord, se află mausoleul, partea cea mai sacră a Taj Mahalului. El este păzit de o moschee și de casa de oaspeți, o clădire asemănătoare moscheii, dar care nu este consacrată, deoarece nu este orientată în direcția corectă.

Acest traseu a fost studiat de constructori și această reprezentare a Paradisului este dovedită de un număr mare de elemente.

Prezența numărului 4

În tot Taj Mahal, numărul 4 este reprezentat peste tot, este un număr comun în Coran. El se împarte în părți egale, are mai multe reprezentări geometrice și este asociat cu logica, rigoarea, tot atâtea caracteristici căutate de constructorii moguli. Acestea sunt cele 4 canale cele mai evidente, ele împart grădina în 4 părți, ele însele împărțite în 4. Grădina este un pătrat perfect, la fel ca și bazinul central. Mausoleul este flancat de patru minarete, acoperișul său cu patru cupole înconjoară cupola principală și are formă octogonală, cu patru laturi lungi și patru mici.

Grădina, o reprezentare a Paradisului

Grădina este formată din două canale lungi orientate de-a lungul punctelor cardinale, ele formează o cruce. În centrul crucii, canalele nu se unesc, centrul fiind ocupat de un bazin pătrat. Cele 4 canale simbolizează cele 4 râuri ale Paradisului, potrivit musulmanilor, și anume râul de apă, cel de lapte, cel de vin și cel de miere. Această descriere este făcută în sura 47, versetul 15 din Coran. Din punct de vedere geometric, cele 4 canale împart grădina în 4 părți egale, aceasta este o altă reprezentare coranică, cea din sura 55, versetele 46 – 50 și 62 – 66: Cele 4 grădini ale Paradisului. Bazinul central, este o reprezentare a posibilității pentru cel decedat de a se reîmprospăta.

Elevația mausoleului

Ca toate cele 3 religii ale Cărții, islamul evocă ascensiunea sufletelor în Paradis. Astfel, regăsim în Taj Mahal această noțiune de ascensiune și este probabil noțiunea religioasă cea mai împărtășită cu catolicismul și iudaismul. Ea se regăsește în mai multe locuri: Forma domului, înălțimea minaretelor și poziția terasei.

La terasă se accede printr-o scară ascunsă, atunci când este privită de la intrarea în monument. Până acum, mausoleul pare să plutească în aer fără constrângeri. Deoarece arhitectura sa este de o mare lejeritate, această senzație de plutire este accentuată. În plus, mausoleul este surmontat de o cupolă bulboasă caracteristică artei mogulale, cupolă îndreptată spre cer și care mărește și mai mult înălțimea mausoleului. Ceea ce nu vede neapărat vizitatorul este simbolismul care este atașat formelor: Mausoleul, octogonal, se află pe o bază pătrată, o formă geometrică asociată cu pământul. Trebuie să știm că, potrivit musulmanilor, nu vorbim de unul, ci de 8 paradisuri. Este ușor să ajungem între aceste 8 paradisuri și octogonul mausoleului și avem un lanț: De la pătrat la octogon la cupolă, care reprezintă în mod simbolic trecerea de la pământ la Paradis. Conform Coranului, patru îngeri susțin tronul divin, iar în Ziua Judecății vor fi opt (Sura 69, versetul 17).

Cele 4 minarete sunt o referire directă la ascensiunea sufletelor spre cer. Ele înconjoară mausoleul a cărui cupolă are aceeași funcție și par să îl ajute, să facă din el trecerea spre Paradisul ceresc. În sensul că finețea lor este un atu, ele contrabalansează mausoleul, mult mai masiv oricare ar fi aerul suficient pentru un asemenea volum.

În fine, cupola are o funcție evidentă de a reprezenta ascensiunea sufletului defunctului spre Paradis.

Lotul inversat

Lotul este o floare simbolică din tradiția hindusă, este unul dintre elementele care dovedesc amestecul de cultură al mogulilor.

În imaginarul hindus el reprezintă cunoașterea, deschiderea asupra lumii și, într-un mod mai spiritual, lărgirea uniformă și continuă a universului. Acest lucru se datorează capacității sale de a se desfășura atunci când se află în apă, hindușii considerând că are posibilitatea de a se deschide spre lume pentru că se poate afla într-un mediu propice, o metaforă pentru viața pe pământ.

Materiale, culori

Materialele folosite la construirea Taj Mahalului nu sunt neutre, ele au fost cu siguranță dictate de constrângeri practice, dar nu numai. Astfel, marmura albă a fost folosită pentru a evidenția luminozitatea mausoleului. De o bună albeață, mausoleul apare întotdeauna luminat, indiferent de calitatea sau de culoarea luminii. În Coran se vorbește de „Perla Paradisului” pentru a evoca locurile sfinte. O perlă a Paradisului poate fi, în mod logic, acoperită cu alb accentuând transparența locului. Această albeață strălucitoare, în orice moment al zilei, nu este niciodată întreruptă în umbră, deoarece iwans (pridvoare de inspirație persană sculptate în jurul mausoleului) sunt largi, înalte și puțin adânci, umbrele care se pot forma acolo nu alterează luminozitatea monumentului.

În plus, culorile oferite de soarele de dimineață sau de seară, în funcție de mediul climatic, lasă mausoleul la fel de luminos. Musulmanii îl pot compara atunci cu ceea ce este înscris în versetul 35 din Sura 24 „lumina cerului și a pământului”.

Culoarea materialelor este importantă și pentru simbolistica hindusă. Taj Mahalul este în esență alb și roșu (marmură albă, gresie roșie). În civilizația hindusă, roșul este culoarea războinicilor, în timp ce albul este cea a brahmanilor. Brahmanii sunt bărbații alfabetizați, profesori sau preoți. a folosi culorile roșu și alb înseamnă deci, față de comunitatea hindusă, a evidenția dualitatea Pământ-Celeste prin evocarea reprezentanților lor pe Pământ.

Decorații florale

Mausoleul este acoperit cu decorații florale sau vegetale care sunt de două tipuri: Fie în Pietra dura (adică în marmură de piatră), fie în basorelief. Folosirea basoreliefului mai degrabă decât a reliefului înalt (al cărui relief este mai accentuat) se justifică prin limitarea jocului de umbre pe care îl va provoca asupra monumentului în sine, scopul fiind acela de a lăsa mausoleul cât mai însorit.

De ce flori și plante, nu reprezentări animale sau umane? Răspunsul este, de asemenea, pur simbolic. În islam, orice reprezentare umană este interzisă, așa că nu există niciuna. Apoi, plantele reprezintă bunăstarea pentru că islamul s-a dezvoltat în regiuni aride, apa, plantele erau deci bunuri prețioase și cum tot ceea ce este valoros este asociat în mod logic cu viața de apoi , plantele sunt pe un loc bun în lista elementelor divine. Mai mult, grădina este o reprezentare a Paradisului, este total legată de reprezentarea plantelor de pe mausoleu, aceste plante evocând viața eternă paradisiacă. Florile au cu atât mai mult această noțiune de plante paradisiace cu cât ele nu au vocații terestre, fructele, fiind hrănitoare sunt mai apropiate de viața terestră.

Decorațiile florale participă astfel la reprezentarea Paradisului care este Taj Mahal.

Geometria mausoleului

Mausoleul are, în exterior, diverse noțiuni simbolice: Culoare albă strălucitoare, formă octogonală care amintește de cele 8 paradisuri, cupolă care se întinde spre cer. Dar interiorul său este, de asemenea, simbolic. Accesul în partea centrală care conține cenotafurile nu se poate face decât prin anticamere care corespund unei ultime purificări a sufletului înainte de sosirea în locurile cele mai sfinte ale Taj Mahalului. Această trecere este identică cu cea care se poate face atunci când vizitatorul intră în grădini. Piesa centrală, de asemenea octogonală, are 4 pasaje care se deschid în cele 4 puncte cardinale. Orientarea perfectă a mausoleului este mai aproape de viziunea paradisiacă a Mogulilor, care se concentrau pe precizia geometrică. Astfel, în mausoleu, noțiunea de spațiu se pierde, deoarece totul este perfect identic, vizitatorul aflându-se într-un loc fără referință spațială, ceea ce îi sporește impresia că se află în Paradis.

Acustica excepțională a mausoleului este, de asemenea, un simbol al purității. Sunetul se propagă ricoșând pe pereți fără a fi oprit, reflectat până la pierderea de putere care îi marchează sfârșitul. Acesta poate rezista 30 de secunde.

Proximația râului Yamuna

Râul Yamuna, care traversează orașul Agra, trece chiar la nord de stațiune. Acest râu este un afluent al Gangelui, care este curentul purificator al hindușilor. În Gange se împrăștie cenușa hindusului, deoarece râul este cel care purifică sufletul celui decedat înainte de a-și continua cursul spre cer. Apropierea afluentului Gangei de Taj Mahal este, așadar, un simbol al dorinței Mogulului de a purifica sufletul defunctei Mumtaz Mahal, și asta față de comunitatea hindusă și nu față de cea musulmană. Pentru informare conform hinduismului Gangele este un râu sacru care vine de la poalele lui Vishnu și se unește cu Muntele Meru care este muntele cosmic, axa universului.

Concluzie

În concluzie putem spune că Taj Mahalul a fost construit conform standardelor impuse de imperativele religioase centrate pe conceptul de viață după moarte. Dacă islamul este principala sursă de inspirație, hinduismul nu a fost uitat prin, de exemplu, folosirea decorațiunilor din piatră și purificarea sufletului de către Yamuna.

Vezi și:

Istoria Taj Mahalului

Muzeul Taj Mahalului

.