Obiectiv: Cercetările privind reprezentările atașamentului parental după nașterea prematură sunt limitate și neconcludente. Studiul de față este primul în care sunt comparate reprezentările de atașament maternal și paternal după nașterea la termen, moderat și foarte prematur. În plus, o atenție specială a fost îndreptată către reprezentările de atașament perturbate.

Metodă: La prezentul studiu au participat mamele și tații sugarilor născuți la termen (≥ 37 de săptămâni de vârstă gestațională, n=71), moderat prematur (≥ 32-37 de săptămâni de vârstă gestațională, n=62) și foarte prematur (<32 de săptămâni de vârstă gestațională, n=56). Reprezentările de atașament (echilibrat, dezangajat, distorsionat) despre sugarii lor au fost evaluate cu ajutorul interviului Working Model of the Child Interview (WMCI). Pentru a evalua reprezentările perturbate, codificarea WMCI a fost extinsă cu scala perturbată (WMCI-D).

Rezultate: Cele trei clasificări principale ale reprezentărilor de atașament nu au fost afectate de nașterea prematură. În plus, nu au existat diferențe de gen în ceea ce privește rata reprezentărilor echilibrate. În cazul reprezentărilor neechilibrate însă, reprezentările materne au fost mai des distorsionate, în timp ce tații au prezentat mai des reprezentări dezangajate. Rezultatele au mai arătat că reprezentările de atașament perturbat materne au fost marcate de confuzie sau dezorientare a rolurilor/limitelor, în timp ce reprezentările de atașament perturbat paterne au fost caracterizate de retragere.

Concluzie: Având în vedere diferențele de gen, este esențial să se adapteze intervențiile în funcție de reprezentările de atașament ale părintelui, pentru a putea modifica reprezentările de atașament neechilibrate și/sau perturbate ale acestora.