Hardware în informatică se referă la componentele fizice care alcătuiesc un calculator și îi permit acestuia să funcționeze. În timp ce software-ul, sau instrucțiunile pe care computerul le rulează, este ușor de modificat prin actualizări și descărcări de aplicații, efectuarea de actualizări sau modificări ale hardware-ului necesită modificarea fizică a computerului, de obicei prin introducerea în interiorul acestuia și înlocuirea componentelor cu versiuni mai bune. Calculatoarele sunt încă proiectate în mare parte folosind arhitectura Von Neumann, care descrie utilizarea unei unități centrale de procesare care interacționează cu o unitate de memorie, pentru a facilita procesarea datelor de la sursele de intrare, cum ar fi o memorie de masă externă, la dispozitivele de ieșire, cum ar fi ecranul.

Computerele constau, de obicei, din unele componente relativ similare de la un proiect la altul, deși mai multe dintre componentele care în mod tradițional erau modulare în primele proiecte de calculatoare au fost absorbite într-o placă de bază centrală integrată. Aceste componente includ unitatea centrală, unitatea de memorie (RAM), unitatea de stocare a datelor (HDD/SDD), placa grafică, placa de sunet, placa de rețea și unitatea de răcire, împreună cu periferice precum tastatura, difuzoarele, mouse-ul și ecranul. Alte dispozitive pot, de asemenea, să lucreze în tandem cu calculatorul și sunt, de asemenea, considerate hardware, cum ar fi o imprimantă, un scanner, un controler de joc sau o cameră web.

• Wikipedia – Computer Hardware

.