Deși s-a demonstrat că mulți factori sunt legați de supraviețuirea pacienților cu BPOC, vârsta pacientului și valoarea inițială a VEMS postbronhodilatator sunt cei mai buni predictori ai mortalității. Prezența unei afecțiuni obstructive ușoare a căilor respiratorii nu indică o evoluție progresivă descendentă și o supraviețuire mai scurtă. Mortalitatea la pacienții cu un FEV1 postbronhodilatator de bază mai mare sau egal cu 50% din valoarea prognozată a fost doar puțin mai mare decât cea a unui grup de fumători sănătoși. Investigatorii care încearcă să compare supraviețuirea la pacienții cu BPOC ar trebui să încerce să excludă pacienții cu astm sau bronșită astmatică, deoarece aceste persoane au un prognostic mult mai bun decât cei cu BPOC tipică (emfizem și bronșită cronică). Pacienții ar trebui să fie atent asortați în funcție de vârstă și de gravitatea afecțiunii, deoarece persoanele mai tinere și cele cu afecțiuni mai ușoare sunt susceptibile de a trăi mai mult. S-a demonstrat că și alți factori în afară de vârstă și de FEV1 de bază afectează supraviețuirea. Pacienții care renunță la fumat sunt susceptibili de a supraviețui mai mult decât cei care continuă să fumeze. S-a demonstrat în mod clar că prezența malnutriției înrăutățește supraviețuirea. Vor fi necesare studii suplimentare pentru a determina dacă terapia cu corticosteroizi poate încetini progresia bolii la pacienții cu BPOC tipică. Oxigenoterapia îmbunătățește supraviețuirea la pacienții cu BPOC cu hipoxemie semnificativă, mulți dintre aceștia având, de asemenea, retenție de CO2, policitemie și cor pulmonale. În prezent, în literatura de specialitate există multiple studii care sugerează că tipul de îngrijire respiratorie cuprinzătoare oferită de programele de reabilitare pulmonară poate îmbunătăți nu numai calitatea vieții, ci și supraviețuirea la pacienții cu boală pulmonară obstructivă cronică.