Tipul de activitate în care se angajează anchetatorii și materialul adunat variază în funcție de faptul că investigațiile folosesc metoda reactivă sau proactivă. Cu toate acestea, toate trec prin etape similare, așa cum se arată în diagrama procesului de investigare.

Care investigație este diferită și poate necesita un traseu diferit în cadrul procesului, de exemplu, în unele cazuri, identitatea infractorului este cunoscută de la început și investigația intră rapid în faza de gestionare a suspecților. În altele, este posibil ca identitatea infractorului să nu fie niciodată cunoscută sau să fie descoperită numai după o investigație suplimentară.

Diagrama procesului de investigare

Instigare

O investigație penală poate fi inițiată folosind fie o abordare reactivă, fie una proactivă.

Investigațiile reactive pot începe cu:

• raportări din partea publicului larg
• referiri din partea altor agenții
• legături de informații cu privire la alte infracțiuni (serii legate)
• reinvestigații ca urmare a unor noi informații
• consecință a altor acțiuni ale poliției.

Politica de forță ghidează persoanele care răspund la apeluri, personalul de la ghișeul public și ofițerii de patrulare cu privire la informațiile pe care trebuie să le culeagă și la acțiunile ulterioare pe care trebuie să le întreprindă. La primirea rapoartelor, personalul ar trebui să se asigure că înregistrează, păstrează și dezvăluie toate materialele și le transmite ofițerului de investigație. Anchetatorii ar trebui să fie familiarizați cu strategiile de investigare referitoare la victime și martori, deoarece acest lucru le permite să exploateze oportunitățile timpurii de a aduna materiale prin interogarea persoanei care raportează infracțiunea.

Investigațiile proactive pot începe de la un pachet de informații care identifică grupuri sau persoane care sunt evaluate ca fiind implicate în activități infracționale în curs de desfășurare. Acestea sunt adesea generate ca urmare a procesului de atribuire de sarcini și coordonare (T&C) și sunt alocate pentru investigații ulterioare. Pachetele de informații pot include:

• analiză a tiparelor de infracțiuni
• analiză de rețea
• evaluare operațională de informații
• profile de probleme
• profile de piață
• analiză de subiecți
• evaluare tactică

.

• analiză a afacerii infracționale
• profiluri tactice

Call takers

Contactul telefonic inițial al victimelor și martorilor cu serviciul de poliție ar trebui să fie considerat ca fiind începutul procesului de investigare. Apelul este o oportunitate de a obține informații exacte și relevante, de a colecta probe, de a stabili dacă a avut loc o infracțiune și de a oferi reasigurări și îndrumări persoanei care apelează, de exemplu, cu privire la conservarea probelor medico-legale. Acest proces poate fi îmbunătățit prin utilizarea scripturilor, a meniurilor derulante și a altor indicații care pot ajuta persoanele care răspund la apeluri să trateze raportările inițiale ale unei infracțiuni (a se vedea, de asemenea, materialul).

Screeningul infracțiunilor

Personalul care răspunde la apeluri, în momentul raportării inițiale, determină răspunsul la o infracțiune. Aceștia trebuie să decidă dacă aceasta justifică desfășurarea unei unități de intervenție, trimiterea la un birou de înregistrare a infracțiunilor sau dacă ar trebui să fie înregistrată ca un incident care nu necesită nicio altă acțiune (NFA).

Investigație inițială

Majoritatea infracțiunilor raportate la poliție nu sunt incidente majore și, de obicei, polițistul care intervine prima dată este singura resursă necesară. Acest ofițer poate fi investigatorul pe tot parcursul anchetei.

Calitatea investigației, fie că este efectuată în persoană sau prin telefon, este un factor semnificativ în colectarea de materiale care conduc la detectarea unei infracțiuni. Este posibil să existe posibilități limitate de a localiza și de a aduna materiale și este vital ca cei care efectuează ancheta inițială să se asigure că materialele nu se pierd. Odată ce o infracțiune a fost atribuită unui investigator, este important ca acesta să colecteze materiale de la cel care a făcut raportul inițial. Investigațiile ar trebui să fie efectuate în mod minuțios, iar anchetatorii nu ar trebui să presupună că o infracțiune nu poate fi rezolvată sau că altcineva va efectua o investigație într-o etapă ulterioară.

Ofițerii detașați inițial la un incident sunt susceptibili de a avea o serie de solicitări concurente asupra lor. Printre aceste solicitări se numără:

• facerea față unei situații violente
• acordarea primului ajutor și solicitarea de asistență medicală
• asigurarea victimelor și a martorilor
• prevenirea dezordinii publice.

Acțiuni rapide

Acestea sunt definite ca fiind:

toate acțiunile de investigare care, dacă sunt continuate imediat, sunt susceptibile de a stabili fapte importante, de a păstra probe sau de a conduce la rezolvarea rapidă a investigației.

Acțiunile rapide pot fi aplicate la investigații reactive sau proactive, indiferent de momentul în care a fost comisă infracțiunea.

Prima șansă de a obține materiale poate fi ultima. Identificarea acestor acțiuni în timpul etapei inițiale de investigare produce cel mai eficient rezultat. O întârziere în protejarea, conservarea sau colectarea de materiale poate duce la contaminarea sau pierderea probelor.

În anchetele de mai mare amploare, ofițerii SIO ar trebui să stabilească strategii pentru a se asigura că noile informații le sunt aduse rapid la cunoștință, astfel încât să se poată lua măsuri rapide atunci când acestea sunt necesare.

După ce aceste priorități imediate sunt abordate, ofițerii ar trebui să planifice cea mai bună modalitate de desfășurare a anchetei și ar trebui să ia în considerare o serie de factori-cheie. După ce au făcut acest lucru, este apoi oportun să ia în considerare încheierea investigației inițiale.

Factori ai investigației inițiale

La investigația inițială ar trebui să se ia în considerare următorii factori:

• gestionarea locului faptei (identificarea și conservarea)
• materiale (identificarea altor potențiale surse de probe)
• cine este ofițerul care efectuează investigația?
• managementul riscului
• care este limita rolului ofițerului care participă inițial la anchetă?
• comunicare
• păstrarea înregistrărilor
• transmiterea și informarea
• impact asupra comunității
• acțiuni inițiale rapide
• interviuri de investigare (martor, victimă și infractor)
• cercetare inițială (căi de acces, căi de ieșire, locuri în care este posibil să se fi aflat infractorii).

Ofițerii ar trebui să solicite asistență din partea superiorilor atunci când se pare că a fost comisă o infracțiune majoră, cum ar fi omuciderea sau violul. În timp ce ofițerii așteaptă asistența, prioritățile lor ar trebui să fie:

• să protejeze viața
• să protejeze scenele
• să asigure probele
• să identifice victimele
• să identifice suspecții.

Concluzia investigației inițiale

Faza de investigație inițială se încheie atunci când au fost finalizate o serie de acțiuni. Acestea includ:

• investigatorul obține o relatare de la victimă și de la orice martori care sunt imediat disponibili (politica individuală a forței va determina dacă aceasta este o declarație de martor (MG11), consemnarea în caietul de notițe sau o relatare verbală)
• au fost satisfăcute nevoile imediate ale victimelor și martorilor
• a fost inițiată examinarea locului faptei
• au fost întreprinse toate acțiunile rapide indicate de materialele aflate la îndemână
• au fost efectuate toate înregistrările cerute de Legea privind procedura penală și investigațiile din 1996 (CPIA) și de politica individuală a forței
• au fost prezentate toate informațiile culese în timpul anchetei inițiale.

Înregistrări cuprinzătoare

O înregistrare cuprinzătoare a tuturor anchetelor finalizate în timpul investigației inițiale sporește eficiența generală prin:

• ajutându-l pe investigator să efectueze o evaluare a investigației
• contribuind la tabloul de informații privind criminalitatea din zonă
• permițând supervizorilor să evalueze calitatea investigației
• facilitează predarea investigației în cazul în care aceasta este alocată unui alt investigator.

Investigații suplimentare

În cazul în care o infracțiune sau un pachet de informații este alocat pentru investigații suplimentare, anchetatorii ar trebui să elaboreze un plan clar privind modul în care intenționează să ducă investigația la o concluzie reușită.

Planul de investigație ar trebui să se bazeze pe o evaluare riguroasă a materialului care a fost adunat până în prezent și ar trebui să includă următorii factori:

• obiectivele specifice ale investigației – acestea depind de circumstanțele unice ale infracțiunii și de materialul care a fost adunat
• strategii de investigație care sunt folosite pentru a atinge aceste obiective
• cerințele de resurse ale investigației care, în multe cazuri, se limitează la anchetator, examinarea locului faptei și analiza criminalistică a materialului recuperat de la locul faptei sau de la suspect. Face parte din responsabilitatea investigatorului să articuleze necesarul de resurse cu managerii.

În circumstanțele în care investigația și evaluarea inițială au dus la identificarea unui suspect și există suficiente materiale pentru a justifica interogarea suspectului sub avertizare, este probabil ca investigația să treacă direct la faza de gestionare a suspectului.

Gestionarea suspecților

În cazul în care o persoană este suspectată de săvârșirea unei infracțiuni, Orientarea 10A din Codul C din Codurile de practică ale Legii privind poliția și probele penale din 1984 prevede că trebuie să existe anumite motive rezonabile, obiective, bazate pe fapte sau informații cunoscute, care sunt relevante pentru probabilitatea ca infracțiunea să fi fost comisă și persoana care urmează să fie interogată să o fi comis.

Identificarea unui suspect oferă oportunitatea de a utiliza o serie de strategii de investigare care se concentrează asupra persoanei respective.

Gestionarea cazului

După ce suspectul a fost acuzat, există o serie de aspecte pe care anchetatorii trebuie să le gestioneze înainte ca un caz să ajungă în instanță. Serviciul de urmărire penală al Coroanei (Crown Prosecution Service – CPS) și poliția sunt responsabile în comun pentru urmărirea penală a cazului după ce un suspect a fost acuzat.

Dacă sunt necesare alte măsuri de investigare, anchetatorii vor ține o strânsă legătură cu CPS.

Materiale

Pragul 2.1 din Codul de practică emis în temeiul articolului 23 alineatul (1) din Legea privind procedura penală și investigațiile din 1996 (CPIA) definește materialul ca fiind:

Materiale de orice fel, inclusiv informații și obiecte, care sunt obținute în cursul unei anchete penale și care pot fi relevante pentru anchetă; Materialul poate fi relevant pentru o anchetă în cazul în care un investigator sau ofițerul însărcinat cu o anchetă sau ofițerul însărcinat cu divulgarea informațiilor consideră că are o anumită legătură cu orice infracțiune care face obiectul anchetei sau cu circumstanțele înconjurătoare ale cazului, cu excepția cazului în care este incapabil să aibă vreun impact asupra cazului.

Sursele de materiale

Investigațiile penale trebuie să respecte CPIA. Anchetatorii ar trebui să se familiarizeze cu dispozițiile legii și ale Codului de practică emis în temeiul acesteia atunci când efectuează anchete și colectează materiale. Anchetatorii trebuie:

• să urmeze toate liniile rezonabile de anchetă
• să identifice toate materialele relevante (indiferent dacă acestea se află sau nu în posesia anchetatorului).

Ar trebui să se aplice o abordare consecventă și o mentalitate de anchetă, indiferent dacă materialul sau ancheta indică sau nu spre suspect.

Surse potențiale

Materialul poate fi cules din diverse surse diferite. Printre acestea se numără:

• victimele
• martorii
• suspecții
• scenele (care includ scenele infracțiunilor, victima, suspecții și sediile acestora)
• generatori pasivi de date, de exemplu, CCTV, înregistrări telefonice, înregistrări bancare și de carduri de credit
• baze de date de informații
• comunicările dintre poliție și experți.

Formatul materialelor

Materialul generat de infracțiune se poate prezenta într-o serie de formate diferite, iar investigatorul va urmări să adune cât mai multe materiale posibil. Cu toate acestea, pe măsură ce ancheta avansează, cantitatea de material care va putea fi folosită ca probă în instanță va fi mai mică decât cea adunată de poliție.

Chiar orice obiect tangibil ar putea fi material. Obiectele imateriale, cum ar fi sunetul sau imaginile, pot fi convertite și reproduse într-un format (de exemplu, înregistrări video sau audio) care poate fi folosit ca probă.

Formatele obișnuite de material includ:

• declarații
• documente
• rapoarte
• probe fizice
• pronunțări
• imagini
• înregistrări audio sau video.

Materialul generat

Cantitatea de material generat de o anchetă penală depinde de o serie de factori, cum ar fi:

• dacă o infracțiune este spontană sau planificată
• experiența infracțională a infractorului
• numărul de persoane care îl cunosc pe infractor și pe victimă.

Care infracțiune are un amestec unic de material. Este imposibil să se adune toate materialele generate de infracțiune, dar investigatorul trebuie să adune cât mai mult posibil.

Investigații rezonabile și relevante

Investigațiile rezonabile și relevante depind de natura unică a incidentului care face obiectul anchetei. În cazul în care există o dispută cu privire la ceea ce se crede că a avut loc, poate fi o linie de anchetă rezonabilă să se localizeze alți martori sau să se recupereze materiale relevante care ar fi putut fi identificate în urma unei percheziții sau a unei examinări criminalistice. Materialul include informații verbale care urmează să fie înregistrate.

Ceea ce un anchetator consideră rezonabil sau relevant poate fi necesar să fie justificat ulterior. Prin urmare, este esențial ca aceștia să își înregistreze deciziile și justificările în sprijinul acestora.

Când anchetatorii efectuează anchete rezonabile și adună materiale relevante, este important ca aceștia să rețină următoarele puncte:

• Revizuirea – să ia în considerare alte linii de anchetă relevante sau materiale mai relevante
• Înregistrarea – să păstreze un jurnal al materialelor și al anchetelor efectuate
• Conservarea – să păstreze materialele într-un format și/sau copie durabilă
• Dezvăluirea – în cazul în care are loc o urmărire penală, materialele relevante vor fi programate pentru procuror.

Întoarcere sau îndepărtare

În desfășurarea unei anchete, investigatorul trebuie să urmărească toate liniile de anchetă rezonabile, indiferent dacă acestea se îndreaptă spre suspect sau se îndepărtează de acesta (Code of Practice to the Criminal Procedure and Investigations Act 1996 s.3.5).

Ce este rezonabil în fiecare caz depinde de circumstanțele particulare. De exemplu, în cazul în care materialul este păstrat pe un computer, investigatorul trebuie să decidă ce material este rezonabil să cerceteze și în ce mod.

Exemplu

Dacă patru din cinci martori raportează că suspectul se afla într-o mașină roșie, iar raportul martorului rămas contrazice acest lucru, investigatorul nu trebuie să presupună că majoritatea are dreptate și trebuie să investigheze în continuare pentru a stabili culoarea exactă a mașinii suspectului.

Investigatorii ar trebui să se aștepte să fie contestați de către apărare în legătură cu anchetele care au fost efectuate pentru a constata orice discrepanțe în declarații.

Materiale relevante

Principiul orei de aur îi va ajuta pe investigatori să maximizeze cantitatea de materiale relevante colectate. Cu toate acestea, nu este întotdeauna posibil să se colecteze toate materialele generate de infracțiune, deoarece unele:

• dovezile fizice pot fi pierdute sau distruse
• martorii pot să nu poată fi depistați
• materialul este cunoscut doar de autorul infracțiunii, care nu îl dezvăluie altora.

Determinarea relevanței

Pentru a determina dacă materialul sau anchetele sunt relevante pentru anchetă, anchetatorii trebuie să se întrebe „are acesta capacitatea de a avea un impact asupra cazului?”.’

În fazele incipiente ale unei anchete, poate fi dificil să se determine ce este sau nu relevant, ce s-a întâmplat în caz sau care ar putea fi problemele.

Ofițerii nu ar trebui să confunde relevanța cu testul pentru divulgare.

Exemplu de material relevant

Identitatea sau identificarea unui suspect poate să nu mai fie o problemă și, prin urmare, materialul deținut cu privire la această linie de anchetă poate să nu mai fie relevant. Aceasta ar putea include imaginile de pe camerele de supraveghere care au fost păstrate în speranța identificării unui suspect în apropiere.

În anumite circumstanțe, imaginile de pe camerele de supraveghere ar putea fi în continuare relevante din alte motive, prin urmare, anchetatorii trebuie să justifice păstrarea acestora pentru ei înșiși și pentru alții.

În cazul în care anchetatorii au îndoieli cu privire la relevanța materialului, aceștia ar trebui să ceară sfatul șefilor ierarhici sau al CPS sau să revizuiască pachetul de e-learning NCALT Fair Investigations for Fair Trials.

Ora de aur

Ora de aur este termenul utilizat pentru perioada imediat după comiterea unei infracțiuni, când materialul este disponibil cu ușurință și în volum mare pentru poliție.

Acțiunea pozitivă în perioada imediat după raportarea unei infracțiuni reduce la minimum cantitatea de material care ar putea fi pierdut în timpul anchetei și maximizează șansele de a obține materialul care va fi admisibil în instanță.

Considerații privind ora de aur

Aceste considerații pot fi, de asemenea, aplicate anchetatorilor atunci când aceștia fac cercetări rezonabile.

.