Educație

Tânărul Paul Revere creștea pe străzile din North End din Boston, cartierul care era la fel de vibrant atunci ca și acum. Zona în care eleganța bogată se amesteca cu aglomerația zgomotoasă de pe străzi era aloso casă a artizanilor și meșteșugarilor, precum tatăl lui Paul Revere. Printre cei care au crescut în același cartier s-au numărat și cei care fac parte din Who Is Who al Revoluției Americane. Sam Adams era cel mai în vârstă dintre ei și studia deja la Harvard. John Adams, Joseph Warren, Josiah Quincy, John Hancock au crescut cu toții în North End. Thomas Hutchinson, viitorul guvernator regal al statului Massachusetts din 1771 până în 1774 și un loialist proeminent, a locuit într-o vilă literalmente alături de casa lui Revere. El a devenit mai târziu unul dintre cei mai înverșunați dușmani ai Revoluției, dar, în același timp, a fost descris de John Adams ca fiind un „foarte bun gentleman”.

Pentru a înțelege mai bine educația pe care Paul Revere reușește să o primească va fi util să descriem rapid cum funcționa sistemul școlar din Boston la acea vreme. Acesta începea în mod obișnuit cu școlile primitive pentru sugari, conduse de doamne, unde copiii nu prea erau învățați să citească sau să scrie, ci mai ales „bunele maniere”. Învățarea abecedarului era sfârșitul școlarizării pentru mulți copii. Cei care avansau mai departe frecventau una dintre cele cinci școli publice care existau prin donație din partea guvernatorului. Școlile private erau și mai puține. Puțin peste 500 de elevi frecventau astfel de școli, atât publice, cât și private. Școlile erau împărțite în școli latine (sau de gramatică), care ofereau o educație de calitate superioară, și în școli de scriere, mai ales pentru acei elevi a căror aspirație era să devină meseriași. Printre cei trimiși la școala North Writing se afla tânărul Paul, al cărui tată probabil îl plănuia să continue tradiția meseriei de argintar.

Revere a frecventat școala North Boston Writing între vârstele de 7 și 13 ani. Fără a pune la socoteală școlile latine, se știa că North Boston era una dintre cele mai bune două școli, astfel că tânărul Paul a putut citi cărți de chimie, materie care avea legătură cu profesia sa și a putut scrie clar și cu mai puține greșeli gramaticale și de ortografie decât colegii săi. Mai târziu în viață, Revere s-a simțit, fără îndoială, subeducat în compania lui Samuel Adams și John Hancock care au mers la Harvard și când a avut o schimbare și-a trimis propriii fii la școli latine.

Familia lui Revere a frecventat biserica New Brick, care mai era numită și Biserica Cocoșului din cauza figurii cocoșului montat pe turla acoperișului. Tânărul Revere și-a găsit însă un loc de muncă ca clopotar la o altă biserică, numită Christ Church, cunoscută și sub numele de Old North Church. Pe clopotnița acestei biserici a fost amplasat celebrul felinar „Unul dacă e pe uscat, doi dacă e pe mare” în timpul faimoasei plimbări de la miezul nopții, mulți ani mai târziu. Biserica avea ceea ce se numea un „clopot regal”, format din opt clopote, care sună și astăzi și care este considerat unul dintre cele mai bune clopote care sună în America. Muzeul bisericii deține contractul original semnat de Revere și de alți cinci băieți pentru a trage clopotele timp de două ore, de trei ori pe săptămână. În acest document ei se numesc pe ei înșiși o „societate”. Această tradiție a fost dusă până în zilele noastre de către MIT Guild of Bellringers.

Capitolul următor – Familia >>