Într-un pas anterior, ți-am vorbit despre cum să te educi despre anxietate și cum să te desensibilizezi la ideea de anxietate. Acest pas următor este despre desensibilizarea VOI. Pur și simplu, trebuie să te repoziționezi.

În acest moment ești atât de încordat și stresat încât reacționezi exagerat la orice. Lucruri care nu te-ar fi speriat câtuși de puțin „pre-tulburare de anxietate”, acum ți se par înfricoșătoare și amenințătoare.

Acest lucru se datorează faptului că, cu toată gândirea negativă și îngrijorarea ta, ți-ai învățat creierul că trăiești într-un mediu nesigur, imprevizibil și creierul tău nu vrea să lași garda jos nici măcar o secundă. Creierul tău nu vrea ca tu să arunci nimic în aer pentru că el crede că există un pericol peste tot în jurul tău. Așa că se asigură că observați și reacționați la tot ceea ce are chiar și cea mai îndepărtată posibilitate de a fi o amenințare. Aceasta este cauza acestei reacții exagerate venite din partea ta. Am trecut printr-o lungă perioadă de timp în această stare de sensibilizare excesivă și știu cât de epuizantă din punct de vedere emoțional este.

Este de o importanță vitală să vă învățați creierul că nu sunteți în pericol și că dețineți controlul asupra vieții voastre și asupra mediului înconjurător, astfel încât să înceteze să mai lucreze atât de mult tot timpul, pompând acea adrenalină și menținându-vă atât de încordat și „alert”.

Voi și creierul vostru sunteți în aceeași echipă și are nevoie de ajutorul vostru. A fost acolo pentru tine în tot acest timp, epuizându-se pentru a te proteja, iar acum tu trebuie să fii cel care te ajută.

Trebuie să-ți înveți creierul să-ți predea din nou frâiele, ca să spunem așa…….pentru a se reseta la modul în care lucrurile obișnuiau să fie atunci când nu erai „speriat” și nu reacționai exagerat tot timpul. Pentru a face acest lucru, trebuie să te desensibilizezi, nu numai că trebuie să scapi de tiparele de gândire negativă despre care am vorbit mai devreme, ci și să elimini din viața ta orice stimulare negativă și/sau în exces. Și pentru a demara acest proces, trebuie să vă luați o „pauză” din viața voastră și să faceți din odihnă și relaxare prioritatea voastră numărul unu până când lucrurile încep să se schimbe.

Aceasta este modalitatea prin care îi arătați creierului vostru că lumea voastră este un loc liniștit, calm și sigur de a fi. Acesta este modul în care te „repoziționezi”.

Acum, aceasta este partea din sfaturile mele de recuperare a anxietății care provoacă de obicei cele mai multe rotiri de ochi.

Oamenii pur și simplu nu iau în serios acest pas. Când le-am spus oamenilor că asta este ceea ce cred eu că ar trebui să facă, pot să le simt literalmente gemetele lor tăcute care se ridică din trupurile lor.

„Să mă odihnesc? Îmi spui să mă odihnesc? Da, ca și cum m-aș întinde și m-aș „odihni” pentru o vreme și apoi totul va fi bine……sau, da, corect.”

Niciodată nu încetează să mă uimească modul în care oamenii simt că anxietatea este cel mai rău lucru care li s-a întâmplat vreodată și vorbesc despre cât de rău se simt tot timpul, dar cumva nu simt că starea lor justifică vreun „timp de odihnă” pentru a se odihni, a se recupera și a se vindeca de tot stresul la care sunt supuși.

Ei fie nu vor să o facă, indiferent de motiv, fie simt că nu sunt îndreptățiți să își ia acel timp…..ca și cum ar fi cel mai egoist lucru din lume și complet ridicol pentru ei să spună „Știi ce? Am nevoie de o pauză….și îmi iau una indiferent dacă îți place sau nu.”

Ai dreptul să ai grijă de tine! Și dacă nu o faci, cred că faci o mare greșeală.

TU ȘI CREIERUL TĂU AU NEVOIE DE ODIHNĂ. ODIHNEȘTE-TE.

Să spunem că ai un prieten care a fost atacat pe o alee și jefuit de toate bunurile sale într-o noapte de luni. Nu a fost rănit prea rău, doar câteva vânătăi pe ici pe colo, dar este destul de zdruncinat din cauza întregii întâmplări. Te duci să îi vizitezi în noaptea următoare doar pentru a vedea ce mai fac, iar ei îți spun că le este greu să facă față la ceea ce s-a întâmplat. Vă spun că se simt tremurați și că se sperie la cel mai mic zgomot. Inima lor nu se oprește din bătut și au un sentiment teribil de teamă, ca și cum ar aștepta să se întâmple din nou. Uneori, îți spune prietenul tău, retrăiește momentul în minte și începe să intre din nou în panică, ca și cum ar fi din nou acolo, pe acea alee.

Ai asculta cu o ureche înțelegătoare, i-ai da o îmbrățișare mare și i-ai spune „Ei bine, okey dokey, trebuie să plec. Ne vedem mâine la serviciu. Pa!”

Sunt de părere că nu.

Sunt de părere că, dacă ești ca majoritatea oamenilor, i-ai spune bietului tău prieten să-și ia câteva zile libere de la serviciu pentru a se odihni, a se recupera și a procesa mental ceea ce s-a întâmplat. Bănuiesc că nu ți s-ar părea atât de ciudat sau ciudat dacă prietenul tău ar vrea să își ia toată săptămâna următoare liber pentru a se vindeca emoțional și a încerca să se calmeze de anxietatea enormă pe care o simte după un eveniment atât de înfricoșător.

Ei bine, sunt aici pentru a-ți spune că, dacă ai o tulburare de anxietate care este suficient de severă pentru a-ți da simptome zilnice, atunci ceea ce treci NU este diferit de ceea ce trece prietenul tău imaginar.

Ești o persoană atât de sensibilă, încât reacția ta la orice stres se întâmplă în viața ta, este exact aceeași cu reacția pe care prietenul tău imaginar a avut-o după ce a fost atacat pe alee. NU există nicio diferență și creierul tău NU cunoaște nicio diferență. Și totuși, îți continui viața și nu faci nimic pentru a avea grijă de tine. Probabil pentru că nici măcar nu ești conștient că creierul tău percepe viața ta atât de dramatic cum este și creează toate aceste simptome de anxietate.

Așa că doar ca să rezumăm aici, pentru că este foarte important ca acest lucru să se întipărească pentru tine:

Înainte ca tulburarea ta de anxietate să se întrerupă, fiind persoana sensibilă care ești, ai avut o reacție emoțională puternică la orice se întâmpla în viața ta în acel moment. Și ai început să ai simptome de anxietate din această cauză. Iar acum vă aflați într-un ciclu de a fi atât de supraalimentat cu adrenalină, încât reacționați și mai mult la ceea ce se întâmplă în jurul vostru.

Acum sunteți de două ori sensibil și de două ori anxios. Este destul de evident de ce vă simțiți ca o epavă tot timpul, nu-i așa?

Amintiți-vă că nu contează ce CAUZĂ stresul. Ați putea să vă simțiți stresat din cauza unui câmp plin de păpădii, dar acest lucru este irelevant, deoarece creierul nu vede sau nu știe ce vă provoacă reacția. El cunoaște doar reacția ta. Dacă dorești ca acest ciclu să se oprească, singurul mod în care se poate întâmpla este să încerci să te „antrenezi” să nu mai ai reacții emoționale la lucruri despre care știi din punct de vedere intelectual că nu reprezintă o amenințare pentru tine. Și faci acest lucru prin desensibilizarea ta.

Este adevărat că nu vă puteți ajuta reacțiile emoționale. Ele sunt ceea ce sunt. Dar, desensibilizându-vă, puteți „coborî cadranul” astfel încât aceste reacții emoționale să nu apară pentru fiecare fir de praf care trece pe lângă voi.

Și, de asemenea, rețineți că, doar pentru că s-ar putea să nu fiți responsabil pentru reacțiile voastre emoționale, asta nu înseamnă că nu sunteți responsabil pentru modul în care reacționați la reacția voastră.

În acest moment, treceți prin stres în viața voastră care este suficient de sever pentru a vă provoca simptome fizice de anxietate, și totuși nu faceți nimic în legătură cu asta. Cel puțin, nu faceți suficient de mult în această privință pentru a vă convinge creierul că sunteți în siguranță și în regulă. Iar aceasta TREBUIE să fie misiunea ta.

Termenul tău final TREBUIE să fie acela de a-ți convinge creierul, și pe tine însuți, că lumea ta este un loc sigur.

Amicul tău imaginar probabil ÎȘI VA lua concediu de la serviciu pentru că a fi jefuit pe o alee este un motiv „acceptabil” pentru a-și lua concediu în societatea noastră… și, de asemenea, pentru că ȘTIE ce îi provoacă anxietatea și ȘTIE că ar trebui să facă eforturi pentru a se vindeca de ea. Este doar logică.

Majoritatea oamenilor cu simptome de anxietate nu știu de ce au simptomele lor, așa că acesta este doar un alt motiv pentru care nu se odihnesc. Și chiar dacă ȘTIU că stresul este problema lor, tot nu-și vor lua timp liber pentru că pur și simplu nu se face asta în societatea noastră. Ești privit ca fiind slab dacă îți iei o săptămână liberă pentru a face față stresului tău „de zi cu zi”.

Dar știți ce? Nu există așa ceva ca stresul de zi cu zi. Există doar „stresul” și toată lumea îl procesează și reacționează la diferitele niveluri ale acestuia în felul lor.

Pentru că aceia dintre noi care suferă de anxietate sunt atât de sensibili, este nevoie de MAI PUȚIN stres decât are o persoană obișnuită pentru ca noi să avem un răspuns fizic la el. Trebuie să ne asumăm acest fapt și să ne asumăm responsabilitatea pentru el și să avem grijă de noi înșine atunci când simțim că apare acel răspuns fizic. Și dacă ceilalți oameni nu înțeleg asta…….al naibii de rău!

Nu poți să-ți neglijezi sănătatea emoțională, știind ceea ce știi despre tine și despre modul în care procesezi stresul, și apoi să fii surprins când începi să ai simptome de anxietate! Nu mai este cazul. Acum știi adevărul și ai obligația față de tine însuți să ai GRIJĂ DE TINE.

Fără odihnă…..fără să te desensibilizezi….fără să te „repoziționezi”, creierul tău NU va avea încredere că ești în siguranță și nu-ți va îndepărta adrenalina!

Nu. Mergând. Să. Happen.

Oare unii oameni sunt norocoși și pur și simplu le dispar simptomele anxietății fără să-și ia un „time-out” de la viață și să-și dea o șansă să se „vindece”?

Da…SE ÎNTÂMPLĂ.

Dar știi de ce? Pentru că se întâmplă altceva în viața lor pentru a le distrage atenția de la a stărui asupra simptomelor anxietății, îngrijorării și stresului.

De obicei este doar o coincidență norocoasă.

Și acești oameni nu învață nimic despre anxietatea lor în acest fel, iar prima dată când acea distragere pleacă și sunt lăsați din nou singuri cu gândurile lor, sentimentele negative și îngrijorarea subconștientă și supra-analizarea și toate acele simptome de anxietate aproape întotdeauna găsesc o cale de întoarcere și ajung exact de unde au plecat.

Distracția, în absența unui plan de recuperare bine gândit, este doar un plasture care acoperă rana. Deci, în realitate, NU este un lucru norocos ca simptomele anxietății să dispară de la sine. Tot ceea ce este, este o soluție temporară.

Știu la ce se gândesc unii dintre voi:

„Am copii”.

„Am o slujbă”.

„Am facturi care trebuie plătite”.

„Nu pot să-mi iau o pauză din viața mea și să mă „vindec””.

Și la asta spun: Găsește o cale.

Și dacă ți-ai rupe piciorul?

Ce ai face atunci? Ai găsi o cale de a supraviețui atunci, nu-i așa? Nu ai avea de ales. Ei bine, după cum văd eu lucrurile, nu ai de ales acum. Sănătatea ta fizică NU este mai importantă decât sănătatea ta emoțională. O tulburare de anxietate necesită odihnă la fel de mult ca un os rupt, dacă nu chiar mai mult. Faptul că tu nu crezi că o face…..este unul dintre motivele pentru care ai ajuns în această încurcătură de la bun început.

Fă tot ce trebuie să faci pentru a stoarce cât mai mult timp de odihnă timp de o săptămână sau două.

Acum, în mod ideal, cred că toată lumea cu o tulburare de anxietate ar trebui să se ducă direct în pat timp de o lună și să stea pe perne pufoase în timp ce oamenii le aduc masa și le masează picioarele. DE CE este ceea ce au nevoie mintea și creierul tău. Dar trăim în lumea reală și știu că cei mai mulți dintre noi au slujbe de la care nu-și pot lua liber, iar acasă vom fi norocoși dacă vom găsi pe cineva care să pună o cină la televizor în cuptorul cu microunde pentru noi.

Așa că faceți ceea ce puteți face. Dacă vă puteți lua timp liber de la serviciu….frumos. Dacă poți găsi pe cineva care să te ajute cu copiii tăi pentru o săptămână sau două….mai bine. Dar dacă nu poți, atunci trebuie să găsești o modalitate de a profita de fiecare secundă liberă pe care o poți pentru a te odihni, a te desensibiliza și a te repoziționa. Chiar și 20 de minute ici și colo, pentru a merge să stai într-o cameră liniștită cu o ceașcă de ceai sau aromaterapie, în liniște deplină, îți va face bine. Fiecare bucățică de pace și liniște pe care o obțineți vă va ajuta. Cu cât mai mult, cu atât mai bine.

Dar dacă nu puteți găsi timp pentru pace și liniște și pentru patul dvs. confortabil, atunci există și alte modalități de a vă ajuta să vă desensibilizați și să arătați creierului dvs. că lumea dvs. este sigură:

Închideți telefonul ori de câte ori este posibil.

Apartați-vă de știri….la televizor, pe internet și în ziar. Practic, stai departe de internet cât mai mult posibil….în special de tot ce este plin de drame sau legat de anxietate…..inclusiv acest blog. Este bine să te informezi despre anxietate. Pentru a înțelege ce se întâmplă cu tine, te încurajez să înveți tot ce poți despre ea. Dar odată ce ajungi la etapa de desensibilizare din planul tău de recuperare, trebuie să o lași baltă pentru o vreme și să stai departe de acest subiect pentru o vreme.

– Stai departe de emisiunile TV violente sau dramatice.

– Fără dramă! Spuneți-le prietenilor dvs. iubitori de dramă că pur și simplu nu puteți lua parte la așa ceva timp de câteva săptămâni.

– Nu vă certați cu soțul/soția și copiii……nu țipați. Obligați-i pe copii să petreacă mai mult timp în camera lor dacă încep să vă scape de sub control.

-Faceți doar treburile casnice/de curierat care TREBUIE să fie făcute. Creierul dvs. dezordonat este o problemă mai mare decât peluza dvs. dezordonată în acest moment.

-Păstrați televizorul la un volum mai mic și urmăriți doar emisiuni care vă fac să vă simțiți bine și care fie vă fac să râdeți, fie să învățați, fie să vă simțiți cald și pufos. Acestea sunt singurele trei opțiuni pentru televizor….laugh….learn….fuzzy.

-Utilizați farfurii și ustensile de hârtie timp de câteva săptămâni pentru ca vasele să nu vă scape din mână.

-Solicitați-vă copiii și/sau partenerul să vă ajute. Mai lăsați-o baltă. Uitați de „a cere”. Spuneți-le că aveți nevoie de ajutorul lor și că vă așteptați să îl primiți. Acesta este momentul să vă apărați pe dumneavoastră și sănătatea dumneavoastră. Aveți dreptul la o pauză. Aveți NEVOIE de o pauză și, pe termen lung, toată lumea va fi mai fericită dacă vor pune umărul și vă vor oferi ajutorul de care aveți nevoie și pe care îl meritați.

Nu stați degeaba gândindu-vă tot timpul la anxietatea dumneavoastră. Găsește distrageri sănătoase și calme ale minții tale….magazine, puzzle-uri, cărți, etc. (Totuși, fără cărți despre anxietate în această perioadă.) Știu că nu este ușor, dar încercați cât puteți de bine să nu vă gândiți la asta.

Păstrați cât mai mult timp posibil acasă. Știu că unii dintre voi stau deja acasă în cea mai mare parte a timpului, dacă nu chiar tot timpul, pentru că vă este greu să plecați. Și dacă acesta este cazul, asigurați-vă că vă folosiți cu înțelepciune timpul petrecut acasă și că practicați celelalte tehnici de desensibilizare despre care vorbesc mai sus. Folosiți acest timp petrecut acasă pentru altceva în afară de a rumega, a zăbovi și a vă gândi la cât de grea vă este viața. Vreau să uitați de toate acestea și să vă concentrați mintea asupra vindecării și a lucrurilor pozitive. Știu că este greu…..dar fă tot ce poți. Asta este tot ce poți face.

În încheiere, sunt un mare adept al faptului de a fi puternici și de a ne gestiona problemele și nu de a ne plânge și de a sta degeaba plângându-ne de milă.

Dar nu despre asta este vorba în acest pas.

Este vorba de vindecare. Aceasta este necesară. Acest lucru este important. Este vorba despre a te învăța pe tine ȘI creierul tău că lumea ta NU este o zonă de pericol nebunesc….este un loc sigur în care să fii. Cred că aceasta este o parte ENORMĂ a procesului de recuperare a anxietății și sper că este un pas pe care îl iei în serios și pe care îl încerci pentru tine însuți.

Mulțumesc pentru lectură. Faceți clic aici pentru a reveni la pagina principală a pașilor de recuperare a anxietății.