Când am făcut cercetări informale pe internetul chinezesc, am observat că multe articole au menționat că anul 2008 a fost un punct critic pentru apariția termenului „omnimedia”. Aproximativ înainte de 2007, acest termen era rareori folosit, ca să nu mai vorbim de studii relevante despre el. Cu toate acestea, începând cu 2008, „omnimedia” a fost din ce în ce mai des folosit pe diverse canale media și discutat de către oamenii din industrie.

Similară situației actuale din America de Nord, înțelegerea comună a omnimediei înainte de 2008 în China tindea să se limiteze la un nivel tehnologic, care se concentra pe aplicarea anumitor dispozitive sau tehnologii astfel încât să ofere publicului o experiență audio-vizuală perfectă. Cu toate acestea, înțelegerea sau definiția conceptului de omnimedia a fost extinsă la un nivel mai larg începând cu 2008, descriind o revoluție în ceea ce privește operațiunile media din industrie. Fără îndoială, această revoluție se bazează, de asemenea, pe inovațiile tehnologiei digitale, dar nu și pe dispozitivele audiovizuale. Între timp, oamenii din industrie încearcă, de asemenea, să definească în mod formal „omnimedia.”

După cum s-a raportat, există în principal teorii cu privire la definiția sa: teoria operațiilor media și teoria morfologiei media. Prima este reprezentată de opinia profesorului Lan Peng de la Școala de Jurnalism a Universității Renmin din China (Universitatea Populară Chineză), în timp ce cea din urmă este reprezentată de profesorul Yang Zhou de la Colegiul Politic Nanjin.

În teoria operațiunii media, omnimedia este considerată un model și o strategie de funcționare a afacerii, în care toate canalele și platformele media posibile vor fi aplicate pentru a constitui un mare sistem de distribuire și livrare de conținut. Omimedia nu se bazează pe un singur punct, o singură formă sau o singură platformă, ci pe mai multe puncte, mai multe forme și mai multe platforme, care se constituie în principal cu ziare, radiodifuziune, televiziune și internet.

Cu toate acestea, în cealaltă teorie, omnimedia este mai degrabă privită ca produs al practicilor de convergență a diferitelor canale din industrie. În această teorie, nu numai că este evidențiată convergența canalelor media tradiționale și a noilor canale media pentru distribuirea conținutului, dar se acordă importanță și expunerii conținutului prin intermediul unor medii complexe, cum ar fi textul, imaginea, sunetul și tehnologia fotonică. Din punctul meu de vedere, publicul poate nu numai să se expună la un anumit conținut prin mai multe canale, ci și să aibă o experiență de expunere mai bogată. În plus, această teorie nu stabilește limite la definiția omnimediului, admițând că este un sistem deschis care converge în mod continuu noi medii sau canale pe baza inovațiilor tehnologice, cum ar fi tehnologiile 3G și 4G.

.