ARCHIVED CONTENT: Ca un serviciu pentru cititorii noștri, Harvard Health Publishing oferă acces la biblioteca noastră de conținut arhivat. Vă rugăm să rețineți data la care fiecare articol a fost postat sau revizuit ultima dată. Niciun conținut de pe acest site, indiferent de dată, nu ar trebui să fie folosit vreodată ca înlocuitor al sfatului medical direct al medicului dumneavoastră sau al altui clinician calificat.

Follow me at @srinipillay

Acceptarea de sine este definită ca fiind „acceptarea de către un individ a tuturor atributelor sale, pozitive sau negative”. Ea include acceptarea corpului, autoprotecția față de criticile negative și credința în capacitățile proprii.

Mulți oameni au o acceptare de sine scăzută. Pot exista multe motive pentru acest lucru, dar o teorie larg acceptată este că, deoarece ne dezvoltăm stima de sine, în parte, din aprecierea celorlalți față de noi, este posibil ca persoanele cu o acceptare de sine scăzută să fi avut părinți lipsiți de empatie în timpul copilăriei lor. În consecință, în viața lor de adulți, este posibil ca aceștia să aibă nevoie de o afirmare mult mai puternică din partea celorlalți decât majoritatea oamenilor. Cu alte cuvinte, nivelurile obișnuite de aprobare nu „mișcă acul” stimei lor de sine.

Câteva persoane cu o acceptare de sine scăzută încearcă să o consolideze prin realizarea de lucruri mărețe. Dar acest lucru ajută stima de sine doar pentru un timp. Asta pentru că realizarea este un substitut slab pentru intimitate. În plus, aceste persoane au adesea impresia că „a o lua” atunci când suferă este principala reflectare a valorii lor. Le este greu să creadă în grija autentică, iar atunci când aceasta le iese în cale, sunt suspicioși față de ea.

Desigur, acceptarea de sine (sau lipsa ei) nu există într-un vid – ea are de fapt efecte profunde asupra sănătății dumneavoastră fizice și psihologice. Din acest motiv, merită să înțelegeți care sunt aceste efecte și ce puteți face în acest sens.

Consecințele emoționale și fizice ale unei acceptări de sine scăzute

Fără acceptare de sine, bunăstarea dvs. psihologică poate avea de suferit și, adesea, intervențiile benefice sunt mai puțin utile pentru dvs. decât pentru alte persoane cu o acceptare de sine mai mare.

De exemplu, practicarea mindfulness poate ajuta multe persoane să reducă impactul stresului. Dar atunci când nu vă puteți accepta pe voi înșivă, aceasta devine mai puțin eficientă. De asemenea, dacă aveți o boală fizică, cum ar fi artrita reumatoidă, faptul că nu vă acceptați pe voi înșivă vă poate face să fiți mai anxios în legătură cu corpul vostru. În acest context, gândurile negative automate cresc.

În plus, dacă aveți o părere negativă despre dumneavoastră, regiunile creierului care vă ajută să controlați emoțiile și stresul au mai puțină materie cenușie decât o persoană cu un grad mai mare de acceptare de sine – adică aceste regiuni au de fapt mai puțin țesut cu care să „lucreze”. Această lipsă de materie cenușie poate apărea, de asemenea, în regiunile din trunchiul cerebral care procesează stresul și anxietatea. Semnalele de stres din aceste din urmă regiuni, la rândul lor, perturbă regiunile de control emoțional. Așadar, o acceptare de sine deficitară poate perturba controlul emoțional în două moduri: în mod direct, prin perturbarea regiunilor cerebrale care îl controlează și, de asemenea, în mod indirect, prin creșterea semnalelor de stres din creierul dumneavoastră care perturbă ulterior aceste regiuni.

Cum să vă întăriți acceptarea de sine

Există trei modalități de a crește acceptarea de sine:

1. autoreglarea
2. conștientizarea de sine
3. transcenderea de sine.

Autoreglarea implică suprimarea emoțiilor negative, cum ar fi ura de sine, reorientarea asupra aspectelor pozitive ale dvs. și reîncadrarea situațiilor negative astfel încât să vedeți oportunitățile din ele. De exemplu, căutarea modurilor în care critica negativă vă poate ajuta să vă dezvoltați constituie reîncadrarea.

Cu toate acestea, autocontrolul poate fi mai puțin puternic decât credem. Lipsa acceptării de sine poate fi profund inconștientă – adică poate exista la un nivel dincolo de controlul nostru conștient. De asemenea, atunci când nu vă acceptați sau nu vă iertați pe voi înșivă, „voi” sunteți încă despărțiți de „voi înșivă” – nu vă simțiți „împreună”. Ambele părți – cea care trebuie să ierte și cea care trebuie să fie iertată – sunt în contradicție una cu cealaltă. În această situație, auto-transcendența poate fi de ajutor.

Când ești „auto-transcendent”, te bazezi mai puțin pe lucruri din afara ta pentru a te defini. În schimb, vă îndreptați către un sentiment neforțat de conectare cu lumea. Puteți realiza acest lucru contribuind la locul de muncă, la familie sau la comunitatea în general. Scopul este de a căuta unitatea cu un anumit sistem într-un mod care este sincer și autentic. Oricare dintre metodele pe care le-am descris în această postare poate contribui, de asemenea, la auto-transcendență.

Din fericire, la fel ca acceptarea de sine, auto-transcendența generează și schimbări fizice în creier. Ea a fost asociată cu creșterea disponibilității transportorului de serotonină în trunchiul cerebral. După cum am menționat mai devreme, aceeași regiune are un impact asupra autoacceptării. Meditația transcendentală este un alt instrument potențial de luat în considerare pentru auto-transcendență. Ea scade cortizolul și reduce răspunsul la stres.

Meditația ca o cale spre acceptarea de sine

Aceptarea de sine poate fi obținută, de asemenea, prin alte două tipuri de meditație: meditația de atenție și meditația iubirii binevoitoare.

Atenția de atenție la emoții presupune să nu vă „judecați”, ci să vă observați emoțiile atunci când acestea apar. Acest lucru poate reduce răspunsul emoțional al creierului dumneavoastră la anxietate și suferință. Îți „calmează” efectiv amigdala.

Având mai multă compasiune față de tine însuți pare să fie de ajutor în creșterea acceptării de sine. Meditația iubirii-bunăvoinței vă poate ajuta să atingeți această stare prin schimbarea activității în regiunile creierului care percep și procesează emoțiile. De exemplu, persoanele care anterior erau insensibile la laude pot deveni mai tolerante la acestea. De asemenea, este asociată cu o mai mare conectivitate în interiorul creierului. Acest lucru are sens, deoarece lipsa de acceptare de sine a fost asociată cu o activitate excesivă a emisferei drepte din creier. Meditația de iubire-bunăvoință oferă o modalitate potențială de a corecta acest dezechilibru.

Găsește căile de autoacceptare care funcționează pentru tine

Nu toate aceste metode funcționează pentru toată lumea. Și, deși studiile dublu-orb controlate cu placebo rămân standardul științific de aur pentru a evalua dacă fiecare intervenție „funcționează”, acestea sunt și ele limitate. Ele ne spun prea puțin despre ceea ce va funcționa în cazul unui individ – un individ este, prin definiție, diferit în mod unic de toată lumea, inclusiv de participanții la studiu. Așadar, cel mai important este să faceți ceea ce funcționează pentru dumneavoastră. Acceptarea de sine este esențială pentru o viață emoțională și psihologică sănătoasă. Începeți astăzi să explorați ceea ce funcționează pentru dumneavoastră.

…