Cercetătorii în neuroștiințe au descoperit că atunci când cineva își amintește o amintire veche, o reprezentare a întregului eveniment este reactivată instantaneu în creier, care include adesea oamenii, locația, mirosurile, muzica și alte banalități. Rememorarea vechilor amintiri poate avea o calitate cinematografică. Amintirile par adesea să se deruleze în ochii minții ca un vechi film de casă Super 8 sau ca un film Technicolor de epocă, iar această nouă cercetare explică de ce.
Într-un nou studiu de la University College London (UCL), neuroștiințele au descoperit că atunci când cineva încearcă să își amintească un aspect singular al unui eveniment din trecutul său – cum ar fi o petrecere recentă de aniversare – că o reprezentare completă a întregii scene este reactivată în creier, ca și cum piesele unui puzzle se unesc pentru a crea o amintire vie.
Studiul din iulie 2015, „Evidence for Holistic Episodic Recollection via Hippocampal Pattern Completion”, a fost publicat în Nature Communications. Această cercetare este prima care oferă dovezi pentru un proces de completare a tiparelor în hipocampul uman, în ceea ce privește experiența de zi cu zi de rememorare a evenimentelor din viața anterioară și a amintirilor vechi.
În noul studiu, cercetătorii au reușit să arate cum hipocampul leagă împreună diversele elemente dintr-un eveniment pentru a forma o amintire singulară și holistică. În timpul rechemării memoriei, creierul rememorează o amintire veche prin asamblarea diverselor componente prin intermediul unui model care formează o amintire coerentă a lucrurilor din trecut.
Cum sunt codificate amintirile pentru a fi recuperate?
Noile cercetări arată că oamenii își amintesc evenimentele din viață folosind fire individuale, care sunt cuplate împreună într-o tapiserie de asociații. În timpul procesului de codificare neuronală, diverse componente ale elementelor activează regiuni neocorticale distincte.
Când se recuperează o amintire veche, activitatea neocorticală are loc în zonele legate de toate elementele separate care creează amintirea. Gradul în care cineva își poate aminti cu acuitate o amintire trecută se corelează direct cu nivelul de activitate hipocampală.
Într-un comunicat de presă, autorul principal, Dr. Aidan Horner de la UCL Institute of Cognitive Neuroscience, explică: „Atunci când ne amintim un eveniment de viață anterior, avem capacitatea de a ne reîntoarce în experiența respectivă. Ne amintim camera în care ne aflam, muzica care se auzea, persoana cu care vorbeam și ceea ce spunea. Atunci când trăim pentru prima dată evenimentul, toate aceste aspecte distincte sunt reprezentate în diferite regiuni ale creierului, dar suntem totuși capabili să ni le amintim pe toate mai târziu. Hipocampul este esențial pentru acest proces, asociind toate aceste aspecte diferite astfel încât întregul eveniment să poată fi recuperat.”
Cercetătorii au arătat că asociațiile formate între diferitele aspecte ale unui eveniment permit ca un aspect să readucă în memorie un val de memorie care include celelalte aspecte. Acest proces este cunoscut sub numele de „completarea modelului.”
Utilizând fMRI, cercetătorii au identificat modul în care diferitele aspecte ale reamintirii unei amintiri vechi sunt reflectate în activitatea din diferite regiuni ale creierului care dețin componente ale memoriei. Atunci când sunt întrebați despre un aspect al unui eveniment anterior, activitatea din hipocampus declanșează activarea fiecăreia dintre aceste regiuni ale creierului, această reactivare corespunde unei amintiri vechi care vine în minte. Autorul principal al studiului, Neil Burgess, a explicat această cercetare spunând:
Această lucrare susține un model computațional de lungă durată al modului în care ar putea funcționa memoria, în care hipocampul permite ca diferite tipuri de informații să fie legate împreună, astfel încât acestea să poată fi imaginate ca un eveniment coerent atunci când dorim să ne amintim ce s-a întâmplat. Aceasta oferă o perspectivă fundamentală asupra capacității noastre de a ne aminti ceea ce s-a întâmplat și poate ajuta la înțelegerea modului în care acest proces poate merge prost în afecțiuni precum boala Alzheimer sau tulburarea de stres post-traumatic (PTSD).
Ai văzut din întâmplare pe Barack Obama în bucătărie cu un ciocan?
Experimentul a implicat 26 de voluntari, cărora li s-a cerut să își imagineze și să memoreze o serie de „evenimente” care implicau diferite locații, persoane celebre și obiecte aleatorii. Subiecții de test au fost rugați să își amintească detaliile evenimentului pe baza unui singur indiciu. De exemplu, un „eveniment” de probă a implicat un scenariu cu președintele Barack Obama într-o bucătărie cu un ciocan.
Voluntarii au fost apoi rugați să își amintească detalii pe baza unui singur indiciu, cum ar fi: „Unde era Obama?” sau „Cine era în bucătărie?” sau „Ce obiect avea Obama?”. În timp ce li s-a cerut să își amintească diferite aspecte ale evenimentelor, voluntarii au fost supuși unor scanări fMRI pentru a le măsura activitatea cerebrală.
Rezultatele au arătat că diferite părți ale creierului au prezentat o activitate crescută atunci când au codificat aspecte individuale ale fiecărui eveniment și că hipocampul asigură ulterior legăturile critice dintre ele pentru a forma o memorie completă care poate fi reamintită.
Utilizând exemplul Obama, activitatea a crescut într-o parte a creierului atunci când voluntarii s-au gândit la Obama, în alta când s-au gândit la bucătărie și în alta când s-au gândit la ciocan. Studiul a arătat că atunci când au fost întrebați „unde era Obama?” activitatea a crescut, de asemenea, în regiunile corespunzătoare lui Obama și bucătăriei.
În mod interesant, acest studiu oglindește rezultatele publicate ieri de cercetătorii de la University of Leicester și UCLA, care au raportat că noi amintiri au fost formate de neuroni individuali din hipocampus atunci când o celebritate a fost photoshopată într-o imagine cu un punct de reper iconic. Fotografia lui Clint Eastwood în fața Turnului Înclinat din Pisa ilustrează acest fenomen.
Dacă doriți să citiți mai multe despre acest studiu, consultați articolul meu de pe blogul Psychology Today, „The Neuroscience of Forming New Memories” (Neuroștiința formării de noi amintiri).
În mod întâmplător, echipa de la UCL folosește, de asemenea, exemplul unei celebrități și al unei locații celebre, făcând referire la asocierea lui Marilyn Monroe cu orașul New York ca exemplu al modului în care două elemente sunt căsătorite într-o amintire singulară.
Se consideră că rememorarea unor amintiri complexe ale evenimentelor de viață este semnul distinctiv al memoriei episodice. Datorită aspectelor îmbogățite ale codificării memoriei, având o retrospectivă a unui eveniment de viață anterior, puteți avea senzația că retrăiți experiența. Acest tip de reminiscență poate fi nostalgic într-un mod reconfortant sau chinuitor dacă amintirea veche este legată de PTSD.
Concluzie: Hipocampul conectează punctele pentru a rememora amintiri vechi
Creierul nostru este capabil să rememoreze amintiri vechi prin punerea laolaltă a tuturor diferitelor elemente pentru a crea o amintire vie a trecutului. Hipocampul conectează diverse regiuni neocorticale și le reunește într-o „engramă de evenimente” holistică și coerentă sau într-o rețea neuronală care reprezintă un anumit eveniment de memorie din trecutul vostru.
.