Ce este foamea de atingere?

Cunoscută și sub numele de „privare de atingere”, „foame de piele” sau „privare de îmbrățișări”, foamea de atingere este ceea ce apare atunci când expunerea unei persoane la contactul fizic a fost redusă semnificativ sau eliminată, cum ar fi în timpul pandemiei COVID-19 și a distanțării sociale asociate.

Am început să cercetez acest fenomen și am descoperit că există un nume pentru el după ce un număr de psihologi din organizația mea au solicitat consultanță cu privire la modalitățile de a reduce impactul psihologic suplimentar pe care îl observau la pacienții lor din centrele de îngrijire calificată din cauza lipsei de atingere umană pozitivă. Mai mult, psihologii își exprimau cât de dificil era pentru ei înșiși să nu poată oferi o îmbrățișare necesară sau o scurtă strângere de mână în timpul ședințelor lor de psihoterapie cu pacienții care se luptau cu dureri, depresii și temeri semnificative.

În timp ce majoritatea rezidenților din comunitățile de îngrijire pe termen lung înțeleg motivele pentru care nu putem îmbrățișa sau ține de mână pe cei la care ținem, efectele lipsei de atingere de lungă durată sunt totuși semnificative.

De ce este atât de important contactul fizic?

Atingerea umană pozitivă este o parte integrantă a interacțiunii umane și o nevoie fizică și emoțională legitimă. Ea este înrădăcinată și începe la naștere, începând cu contactul fizic dintre mamă și nou-născut care facilitează crearea legăturii.

Tocul fizic pozitiv duce, la rândul său, la o experiență fiziologică pozitivă la nivel neurochimic. Acest lucru nu se întâmplă doar prin contactul fizic între părinți și copii sau între partenerii romantici, ci include toate atingerile fizice pozitive – chiar și contactul platonic între prieteni și colegi, precum și între pacienți și îngrijitorii lor formali. Exemple sunt o îmbrățișare sau o îmbrățișare caldă, un braț legat prin altul, ținutul de mână, o mână liniștitoare pe un umăr, bate palma, strângerea de mână, o bătaie pe spate etc. Din păcate, în afară de familia imediată cu care locuiește o persoană, majoritatea acestor experiențe sunt interzise din cauza protocoalelor de control al infecțiilor COVID-19 și a orientărilor privind distanțarea socială.

Pierderea acestei părți a experienței umane și faptul că nu se știe când se va întoarce în siguranță este încă o consecință devastatoare a pandemiei. În timp, consecințele pentru sănătatea mintală ale lipsei de atingere pot include creșterea stresului, a depresiei, a anxietății, a tulburărilor de somn și a simptomelor legate de traume.

Cum influențează atingerea umană bunăstarea noastră emoțională?

Când simțim o atingere prietenoasă pe pielea noastră, de exemplu o bătaie pe spate, creierul nostru eliberează oxitocină, o neuropeptidă implicată în creșterea emoțiilor pozitive, de bine. Aceasta face acest lucru prin promovarea unui sentiment de conexiune socială pozitivă, de încredere, de empatie și de legătură în relații. În același timp, acționează pentru a diminua răspunsurile de frică și anxietate din creier. De aici și motivul pentru care oxitocina este afectuos cunoscută sub numele de „hormonul îmbrățișării” sau „hormonul iubirii”. Fără contact fizic, o persoană pierde impulsul emoțional pozitiv al acestui hormon de ridicare a stării de spirit.

Ce putem face pentru a reduce impactul negativ al lipsei de atingere?

Oxitocina nu este singurul hormon de „stare de bine”. Prin urmare, într-o perioadă de distanțare socială, este important să ne concentrăm asupra modalităților de a crește eliberarea naturală a altor neurochimicale care ne ridică starea de spirit, inclusiv dopamina, serotonina și endorfinele.

Dopamina este un neurotransmițător care este important în sistemul de recompensă al creierului. Primim un impuls de dopamină atunci când experimentăm ceva plăcut, inclusiv laude sau când îndeplinim o sarcină.

Serotonina este un neurotransmițător care ajută la reglarea dispoziției. Acesta este motivul pentru care anumite antidepresive, numite inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), vizează serotonina prin creșterea disponibilității serotoninei în creier. Activitățile care sporesc serotonina ne pot îmbunătăți starea de spirit.

Endorfinele sunt analgezicele naturale ale organismului dumneavoastră, pe care corpul dumneavoastră le produce ca răspuns la disconfort sau stres. Nivelurile de endorfine cresc, de asemenea, atunci când vă implicați în activități producătoare de recompense, cum ar fi mâncatul și exercițiile fizice.

Ce activități le putem oferi rezidenților noștri pentru a sprijini eliberarea acestor trei neurochimicale care ne fac să ne simțim bine? (Sfat: aceste strategii vor funcționa și pentru dumneavoastră!)

1. Conectarea cu ceilalți în mod virtual. Ajutați-i pe rezidenți să aibă întâlniri virtuale cu familia și prietenii lor. Implicarea în evenimente plăcute în general ajută la eliberarea de serotonină și dopamină. În plus, deși nu are același impact ca întâlnirile în persoană și contactul fizic, faptul de a avea întâlniri pozitive împărtășite cu persoane la care țineți, chiar și de la distanță, poate elibera oxitocină prin experiența de legare.

2. Mișcarea și exercițiile fizice. Încurajați rezidenții să se miște în siguranță (de exemplu, exerciții de întindere și exerciții pe scaun). Exercițiile fizice pot elibera endorfine. Rutinele regulate de exerciții fizice cresc producția de dopamină și serotonină.

3. Ieșirea afară. Permiteți-le rezidenților oportunități sigure și social-distanțate pentru a petrece timp în zonele exterioare. Lumina soarelui crește producția de serotonină și endorfine. În plus, o schimbare de peisaj poate îmbunătăți starea de spirit.

4. Oferirea de laude și complimente. Găsiți oportunități de a oferi laude și complimente autentice rezidenților dumneavoastră. Complimentele și laudele sunt o formă de recompensă și ridică starea de spirit a unei persoane prin eliberarea de dopamină.

5. Zâmbind și râzând. Găsiți modalități de a vă face rezidenții să râdă. Toate cele trei neurochimicale „care ne fac să ne simțim bine” – dopamina, serotonina și endorfinele – sunt eliberate atunci când zâmbim și râdem. Puneți filme amuzante, emisiuni de televiziune sau videoclipuri de pe YouTube. Pregătiți o glumă a zilei pe care CNA-urile o pot împărtăși cu rezidenții lor în timpul activităților de îngrijire. Încurajați CNA-urile și personalul de îngrijire să le ceară rezidenților să împărtășească o amintire amuzantă din trecutul lor, care îi va face pe toți să râdă. Și, în cele din urmă, asigurați-vă că personalul încă zâmbește, deoarece zâmbetele sunt contagioase – chiar și din spatele unei măști, care încă se poate „vedea” în ochi.

Jennifer Birdsall, Ph.D., psiholog clinician licențiat, este director clinic al CHE Behavioral Health Services din Los Angeles.