Minerale – Funcțiile lor

Pentru a menține o sănătate optimă, toate animalele au nevoie de o dietă echilibrată care să primească zilnic niveluri adecvate din toate clasele de nutrienți. Principalii nutrienți necesari sunt: Apă, energie, proteine, grăsimi, fibre, minerale, electroliți și vitamine. Mineralele sunt substanțe anorganice, prezente în toate țesuturile și fluidele corporale, care joacă un rol important în funcțiile fiziologice, structurale și de reglare din organismul animalului, iar în lipsa unor niveluri adecvate pot apărea o serie de probleme de sănătate. O deficiență la limită a unui oligoelement poate fi prezentă în alimentație fără ca animalul să prezinte vreun semn exterior. Deficiențele sau dezechilibrele de minerale din soluri și furaje explică parțial producția scăzută a animalelor și problemele de reproducere. Deficiențele de elemente precum zincul, cuprul și magneziul au fost implicate în diverse evenimente de reproducere, cum ar fi infertilitatea, anomaliile congenitale, dezlipirea placentei, ruperea prematură a membranelor, nașterile moarte și greutatea mică la naștere.

Mineralele interacționează între ele în corpul animalelor. Aceste interacțiuni pot avea ca rezultat faptul că elementele minerale se „leagă” sau fac ca alte elemente minerale să devină indisponibile pentru funcțiile esențiale ale organismului. Suplimentele sunt concepute pentru a remedia deficiențele care pot exista și pentru a beneficia de întreaga valoare nutritivă a oricărui mineral, trebuie să fie îndeplinită și o cantitate adecvată din toate celelalte minerale.

Contenutul mineral al furajelor și disponibilitatea mineralelor variază în funcție de concentrațiile de minerale din sol, de speciile de plante, de stadiul de maturitate și de condițiile în care a fost recoltat furajul. După zeci de ani de agricultură, nivelurile de humus și elementele minerale vitale au fost epuizate și levigate din sol, rezultând culturi cu randament mai scăzut și pășuni cu deficiențe minerale. Este important pentru sănătatea oamenilor, a animalelor și a plantelor să se restabilească acest echilibru mineral, dar nu toate suplimentele minerale sunt create la fel.

( Pathak P, K. U. (2004). Rolul oligoelementelor zinc, cupru și magneziu în timpul sarcinii și rezultatul acesteia. Indian J. Paediatr. 71, 1003-10054.)

Toate produsele MegaMin se bazează pe minerale cu spectru larg, deoarece nivelul alimentar al oricărui element ar trebui rareori să fie considerat independent de nivelul altor nutrienți esențiali. De exemplu, absorbția fosforului este redusă dacă lipsește calciul, sulful, manganul sau cuprul.

Calciu (Ca)

Este unul dintre cele mai importante macro minerale din organism și din sol. Calciul este necesar pentru o gamă largă de funcții corporale, inclusiv pentru transmiterea impulsurilor nervoase și ca o componentă structurală a oaselor și a dinților. Este necesar într-un raport cu fosforul de la 1:1 la 8:1 și în prezent s-a realizat că vechea idee a unui raport strict de 2:1 nu este necesară, cu condiția ca atât calciul cât și fosforul să fie furnizate în mod adecvat. Cercetările recente indică faptul că cerințele nu sunt atât de mari pe cât se credea odată, cu condiția ca calciul să fie într-o formă ușor de absorbit de către animal și să fie echilibrat cu alte minerale. Deficiențele sunt adesea asociate cu hrănirea cu cereale sau cu pășuni îmbunătățite, în special cu ierburi tropicale. Simptomele clasice ale deficienței includ hipocalcemia sau febra laptelui, dificultăți la fătare, placenta reținută, uter prolapsat, rahitism, osteomalacie, anomalii ale scheletului, cum ar fi „capul mare” la cai și întârzieri în creștere.

Fosfor (P)

Fosforul are mai multe funcții cunoscute decât orice alt mineral din corpul animalului și joacă un rol important în transformarea hranei în energie. Un aport adecvat de fosfor într-o formă care poate fi absorbită de animal pentru a susține aceste procese fiziologice este esențial pentru sănătatea și producția optimă a animalelor. Fosforul este factorul care limitează cel mai mult producția de bovine în zonele extinse din nordul Australiei. Simptomele clasice ale deficienței includ oase fragile, „picior de lemn”, apetit depravat, emaciere, apetit slab, producție și reproducere scăzute. Răspunsul la suplimentarea cu suplimente este adesea îmbunătățit atunci când suplimentul include calciu, sulf, mangan și cupru. Ratele excesive de suplimentare pot duce la o absorbție redusă.

Magneziu (Mg)

Magneziul este esențial pentru multe procese vitale din organismul animalului, cum ar fi o componentă structurală a oaselor, activator al enzimelor pentru metabolismul carbohidraților & lipidelor. Simptomele carenței includ comportament nervos, mers rigid și greoi, contracții ale mușchilor feței și urechilor, colaps, moarte subită (tetanie de iarbă sau de ovăz). Animalele care pasc ovăz și ierburi luxuriante pe vreme rece și umedă sunt deosebit de expuse riscului.

Sulf (S)

Sulf este esențial în formarea unui număr de aminoacizi și este o componentă majoră a lânii. Microbii importanți din rumen au un necesar ridicat de sulf. Sulful ajută la detoxifierea acidului prusic din sorg și este mai ușor disponibil în pășunile verzi și aproape universal deficitar în hrana uscată. Deficitul reduce capacitatea animalelor de a digera furajele grosiere și poate duce la o reducere accentuată a producției din cauza reducerii proteinelor microbiene.

Potasiul (K)

Potasiul este important în reglarea presiunii osmotice, a contracțiilor musculare și a anumitor reacții enzimatice. Simptomele carenței includ deshidratarea, creșterea redusă în greutate, apetit depravat, blană aspră și slăbiciune musculară. Deficitul de potasiu poate fi asociat cu dificultăți la fătare și la nașterea mieilor.

Fier (Fe)

Fierul este o componentă esențială a unui număr de proteine implicate în transportul și utilizarea oxigenului. Simptomul tipic al deficienței este anemia – lipsă de rezistență, respirație greoaie, rezistență redusă la boli.

Siliciu (Si)

Siliciul este cel mai neglijat mineral din nutriția animalelor și este încorporat în cartilajul articular și este esențial pentru formarea oaselor, sinteza colagenului. Siliciul joacă un rol vital în formarea celulelor, fiind de o importanță deosebită pentru păr și copite. Importanța siliciului în creșterea plantelor și în sănătatea umană a captat atenția abia recent. Simptomele deficitului includ reducerea formării oaselor și a rezistenței cartilajului/colagenului.

Manganul (Mn)

Manganul este un biocatalizator esențial în creșterea normală și dezvoltarea osoasă, menținerea greutății corporale și buna funcționare a glandelor reproducătoare și mamare. Manganul activează calciul, fosforul și fierul și este important pentru bacteriile din rumen. Cele mai importante simptome ale deficienței includ reducerea capacității de absorbție a fosforului și o reducere a proteinelor microbiene, ceea ce duce la o creștere întârziată, anomalii ale scheletului, ataxie, performanțe scăzute de reproducere.

Zincul (Zn)

Zincul are o importanță critică pentru funcționarea normală a sistemului imunitar și este un component și activator enzimatic (esențial în formarea oaselor, a cartilajelor, a copitelor și în sănătatea pielii). Simptomele deficitului includ producția redusă, creșterea testiculară redusă, creștere slabă, apetit scăzut, rezistență redusă la boli, malformații congenitale și tulburări neurologice.

Cupru (Cu)

Cuprul se situează pe locul al doilea, după fosfor, ca fiind cel mai frecvent mineral limitativ în producția animală în nordul Australiei. Cuprul este implicat în sinteza hemoglobinei, în sistemele enzimatice și în pigmenți. Simptomele carenței includ o blană aspră și mată, lipsa de culoare a blănii, lână oțelită, oase fragile, creștere redusă, reproducere slabă, moarte subită. Deficiențele apar adesea în asociere cu deficiența de cobalt sau pot fi cauzate de suplimentarea excesivă cu sulf sau de utilizarea excesivă a fertilizatorilor care conțin molibden.

Cobalt (Co)

Cobaltul este necesar bacteriilor din rumen pentru a sintetiza vitamina B12, care este implicată în formarea și metabolismul hemoglobinei. Simptomele tipice ale deficienței includ un aspect viermănos/păgubos, curgerea nasului și a ochilor, anemie și moarte.

Bor (B)

Se crede că borul este necesar pentru staza minerală și se crede, de asemenea, că joacă un rol în funcționarea normală a creierului.

Iod (I)

Iodul este implicat în producția de hormoni tiroidieni și este important pentru creștere și metabolism. Simptomele deficitului pot include gușă (umflarea gâtului din cauza măririi în volum a glandei tiroide); tineri fără păr, slabi sau morți.

Molidbenum (Mo)

Molidbenum este o componentă enzimatică importantă și simptomele deficitului includ scorojirea și creșterea redusă.

.