Două metode de măsurare indirectă a tensiunii arteriale (TA) sunt utilizate în prezent pentru măsurarea ambulatorie a tensiunii arteriale (ABPM): metoda auscultatorie și metoda oscilometrică. Metoda auscultatorie se bazează pe detectarea sunetelor Korotkoff emise de semnalul acustic al transudctorului. Principalele sale avantaje sunt (1) similitudinile cu măsurarea clinică obișnuită a TA; și (2) detectarea precisă a presiunilor sistolice și diastolice la apariția și dispariția sunetelor. Principalele dezavantaje ale acestei metode sunt (1) artefactele datorate mișcărilor; și (2) dificultățile în analiza semnalului din cauza variațiilor fiziologice ale modelelor de sunete Korotkoff sau a semnalelor slabe. Dificultățile pot fi depășite prin procesarea adecvată a semnalului (recunoașterea K2), respingerea zgomotului și/sau gating ECG. Acest lucru poate permite măsurarea relativ precisă a TA în timpul exercițiilor fizice ușoare. Cu metoda oscilometrică, variațiile volumului de aer din manșetă sunt detectate în timpul dezumflării. Oscilația maximă este legată de presiunea arterială medie. TA sistolică și diastolică sunt determinate printr-o interpretare algoritmică a formei amplitudinilor oscilometrice, precum și a frecvenței cardiace. Principalele avantaje sunt: (1) posibilitatea de măsurare a TA atunci când semnalul Korotkoff este slab; (2) măsurarea TA arterială medie; și (3) nu este nevoie de un senzor microfonic. Principalele dezavantaje sunt (1) unele curbe oscilometrice sunt dificil de citit cu precizie; (2) oscilometria este foarte sensibilă la mișcări din cauza lățimii de bandă a semnalelor, astfel încât brațul trebuie să fie imobil; și (3) precizia TA sistolică și diastolică depinde de algoritmul utilizat. Aceste două metode sunt complementare și ar trebui, în mod ideal, să fie asociate în același dispozitiv.