Una sau o combinație a patru condiții de bază poate cauza disfuncția reflexelor motorii primare ale sugarului sau o patologie mai profundă:

Câteodată, fiecare dintre aceste condiții poate cauza compromiterea sistemului nervos central, a sistemului senzorial sau a sistemului motor. Tulburările congenitale, traumatismele și bolile necongenitale pot provoca, de asemenea, blocarea sau deteriorarea căilor neuronale înnăscute, necesare pentru a angaja programele reflexe motorii.

Tulburări congenitale

Tulburările congenitale pot apărea fie din cauza unor anomalii genetice (de exemplu, daltonism, sindromul Downs, fibroză chistică), fie din cauza efectelor teratogene, care sunt probleme legate de maternitate care pot provoca malformații congenitale. Printre acestea se numără:

Indiferent de cauză, atunci când un bebeluș vine pe lume cu o tulburare congenitală, există posibilitatea ca căile neuronale necesare pentru a angaja programele reflexe înnăscute să fie blocate sau deteriorate sau ca unul dintre sistemele neurosenzorimotorii necesare pentru ca reflexele motorii primare ale sugarului să apară și să funcționeze să fie afectat.

Traumă sau boală

Trauma este definită ca un eveniment neașteptat care pune viața în pericol și care are ca rezultat un rezultat debilitant care perturbă funcția fizică sau emoțională normală. Trauma poate avea ca rezultat o debilitare fizică și emoțională. Trauma fizică poate apărea în uter, în timpul procesului de naștere, la naștere sau în orice moment după naștere și poate fi cauzată de complicații în uter sau la naștere, un accident, un atac violent sau un dezastru natural. Trauma emoțională poate fi cauzată de neglijență, abuz, izolare socială sau separare, umilință, observarea unui eveniment oribil, moartea unei persoane dragi sau altele. Dacă trauma are loc în uter sau în timpul perioadei tipice de maturizare a unui reflex motor primar al sugarului, blocarea sau deteriorarea căilor neuronale sau un sistem neurosenzorialimotor compromis poate avea un impact asupra apariției, maturizării și integrării reflexelor.

Dacă trauma care pune în pericol viața apare după ce un model reflex primar s-a integrat, sistemul nervos autonom poate declanșa reflexele motorii primare ale sugarului pentru a reapărea la suprafață ca o strategie de imobilizare de adaptare comportamentală. În 1994, Stephen Porges a propus, ca parte a teoriei sale Polyvagal, că această strategie de adaptare comportamentală este una dintre cele trei strategii de supraviețuire angajate automat de sistemul nervos autonom pentru a asigura supraviețuirea organismului. (consultați contribuția lui Stephen Porges la înțelegerea reflexelor pentru mai multe informații cu privire la strategiile de adaptare comportamentală a organismului) Atunci când un reflex motor primar al sugarului reapare, acesta rămâne adesea prezent până când o resursă avizată îi identifică prezența și folosește tehnici pentru a favoriza integrarea sa.

Disfuncția reflexelor & Stresul intermitent sau cronic prelungit

Lucrările timpurii ale lui Walter Cannon au dezvăluit faptul că sistemul nervos autonom gestionează două stări generale de funcționare în organism ca un curs normal al funcționării zilnice:

1. Starea de non-alarmă
Gestionată de subsistemul parasimpatic al sistemului nervos autonom. Sistemul parasimpatic
este responsabil pentru normalizarea funcției în organism în timpul stărilor de non-alarmă pentru a asigura supraviețuirea pe termen lung.

2. Starea de alarmă
Gestionată de subsistemul simpatic al sistemului nervos autonom. Responsabil de angajarea stării de mobilizare
în organism pentru a asigura supraviețuirea pe termen scurt.

Aceste două subsisteme autonome (parasimpatic și simpatic) funcționează într-o manieră simbiotică, cu un sistem mai mult sau mai puțin controlat în funcție de starea de alarmă internă a organismului. Hans Selye a dezvăluit că, atunci când sistemul nervos simpatic menține un control predominant fără a permite sistemului nervos parasimpatic să restabilească funcția normativă cu o frecvență regulată, nu numai că organismul poate suporta daune fiziologice interne, dar capacitatea sa generală de a funcționa eficient și de a-și menține stabilitatea emoțională și comportamentală începe să scadă. Dacă acest lucru se întâmplă în timpul perioadei tipice de maturizare a reflexelor motorii primare ale sugarului, funcția neurosenzorialăimotorie subiacentă poate fi pusă la încercare, ceea ce face dificilă maturizarea și integrarea reflexelor. Dacă apare după ce toate reflexele motorii primare ale sugarului s-au integrat, atunci o traumă de nivel scăzut, gestionată în mod normal în mod eficient de sistemul de supraviețuire pe termen scurt al organismului, poate declanșa reapariția tiparelor reflexe. Cu alte cuvinte, stresul intermitent sau cronic prelungit poate compromite maturizarea și integrarea reflexelor motorii primare ale sugarului și poate chiar determina ca reflexele primare ale sugarului să reapară la suprafață atunci când o persoană se confruntă cu o traumă de nivel scăzut.

Boala necongenitală

Boala care apare la un moment dat după naștere și care nu poate fi atribuită unor probleme genetice poate provoca problemele căilor neuronale și ale sistemului neurosenzorialimotor discutate anterior. Dacă boala se prezintă înainte de perioada de timp tipică de maturizare a reflexelor motorii primare ale sugarului sau după ce reflexele sugarului s-au integrat, pot apărea aceleași provocări discutate ca parte a afecțiunilor congenitale și a celor traumatice.

Calei neuronale blocate sau deteriorate

Când căile neuronale sunt blocate sau deteriorate, organismul încearcă adesea să angajeze programele motorii reflexe înnăscute prin căi conexe alternative. În funcție de amploarea blocajului sau a deteriorării, reflexul motor primar infantil rezultat poate:

Lucrările lui Alexander Luria au contribuit la demonstrarea faptului că că căile neuronale blocate pot fi „dezinhibate” (activate), iar căile deteriorate pot fi restabilite prin intermediul căilor conexe din punct de vedere funcțional din creier. Deoarece programele reflexe motorii înnăscute sunt programate genetic, indiferent de provocările care pot fi prezente, funcția poate fi îmbunătățită și, uneori, chiar restaurată atunci când căile neuronale sunt dezinhibate sau restaurate prin intermediul unor căi legate funcțional. Rezultatele depind de amploarea problemelor care sunt prezente.

Sisteme compromise

Dacă este prezentă o tulburare congenitală, a avut loc o traumă sau este prezent un stres intermitent sau cronic prelungit, întrebarea devine cum au fost afectate sistemele neurosenzorimotorii subiacente (sisteme senzoriale, sisteme centrale și periferice, sistem motor) necesare pentru integrarea reflexelor motorii primare ale sugarului? Dacă orice combinație a acestor sisteme nu funcționează corect, este posibil ca reflexele primare ale sugarului să nu se integreze în mod corespunzător.

Sistemul senzorial

Ca urmare a diferențelor congenitale, sistemul senzorial al unui individ poate fi hiperreactiv, sub-reactiv sau poate să nu funcționeze. În cazul unei traume sau al unui stres cronic sau intermitent prelungit, un sistem senzorial care altfel funcționează normal poate deveni hiper-reactiv, sub-reactiv sau poate înceta să mai funcționeze cu totul.

O persoană cu un sistem senzorial hiper-reactiv poate considera că o cantitate moderată de stimulare este suprasolicitantă sau iritantă. O zgârietură poate fi resimțită ca o tăietură adâncă, o atingere ușoară ca o împingere agresivă, un sunet cotidian ca niște unghii zgâriind pe o tablă, sau un simplu contact vizual ca o privire fixă. În aceeași ordine de idei,o persoană cu un sistem senzorial sub-reactiv poate să nu răspundă la o cantitate mică sau chiar moderată de stimulare senzorială. Pentru acestea, o tăietură adâncă poate fi resimțită ca o simplă zgârietură, o împingere agresivă ca o atingere ușoară, zgârierea unghiilor pe o tablă ca orice alt sunet sau o privire fixă ca un simplu contact vizual. În ambele cazuri, sistemul senzorial interpretează greșit mediul înconjurător și trimite către sistemul nervos central date senzoriale care nu corespund realității.

Pentru că percepția este realitatea, sistemul nervos central reglează și direcționează răspunsurile interne și externe în funcție de intrările pe care le primește, generând un răspuns supra- sau sub-reactiv corespunzător. Pentru lumea exterioară, un individ cu un sistem senzorial afectat poate părea dereglat din punct de vedere emoțional și comportamental, când, de fapt, magnitudinea emoției generate și comportamentul manifestat reflectă de fapt supra-reacția sau sub-reacția adecvată a sistemului senzorial afectat. Un sistem senzorial supra-reactiv poate determina sistemul nervos simpatic să își angajeze excesiv sistemul de mobilizare a „stării de alarmă”, provocând provocări de refacere și creștere pentru organism.

Un sistem senzorial sub-reactiv poate determina sistemul parasimpatic să supra-angajeze „starea de non-alarmă”. În timp ce scopul sistemului parasimpatic este de a permite organismului să se refacă și să crească pentru a asigura supraviețuirea pe termen lung, dacă organismul nu înțelege când un input senzorial este periculos sau amenințător de viață, nu va angaja strategii de mobilizare sau de imobilizare pentru a asigura supraviețuirea. Cu alte cuvinte, persoanele cu un sistem senzorial slab reactiv pot fi adesea predispuse la vătămări în timpul situațiilor periculoase și care pun viața în pericol și sunt adesea mai predispuse să se angajeze în activități cu risc ridicat.

Sistemul motor

Ca urmare a unor evenimente congenitale sau traumatice, un răspuns motor poate varia de la a fi disfuncțional la patologic. Un răspuns motor disfuncțional poate fi hiperactiv, cauzând o tensiune musculară prea mare, un tonus muscular supradezvoltat și mușchi prea rigizi pentru a permite o extensie adecvată, restrângând amplitudinea funcțională a mișcărilor; sau hipoactiv, cauzând o tensiune musculară prea mică, un tonus muscular subdezvoltat și mușchi prea moi pentru a controla sau susține corpul. Un răspuns motor patologic, de natură mai severă decât un răspuns disfuncțional, poate fi:

Un reflex motor primar al sugarului care prezintă fie un răspuns motor disfuncțional, fie unul patologic, nu va fi integrat în mod corespunzător.

Sistemul nervos central (SNC)

În condiții normale, SNC își îndeplinește în mod activ rolul de a media reacțiile adecvate la semnalele senzoriale din interiorul și exteriorul corpului pentru a asigura că funcțiile și activitățile corporale de bază rămân bine reglementate. Din cauza unor defecte congenitale, a unor traumatisme sau boli, sau a stresului intermitent sau cronic pe termen lung, performanța SNC poate fi compromisă, ceea ce face ca informațiile senzoriale primite să fie blocate sau interpretate greșit (sub sau supraexagerate) și ca directivele de ieșire să producă răspunsuri motorii care sunt disfuncționale (hipo- sau hiperactive, sub sau supra-reactive) sau patologice (a-reflexe, incorecte sau inversate). Din acest motiv, prezența unor reflexe motorii primare neadecvate din punct de vedere al dezvoltării la sugar a fost mult timp privită, de către profesioniștii din domeniul medical, ca un indiciu al unor posibile probleme neurologice.

.