Ați întâlnit vreodată rezistență din partea unei linii celulare de mamifere atunci când ați încercat să extrageți conținutul? Probabil că nu, deoarece distrugerea membranelor celulare este ușoară. Pereții celulari sunt însă o altă poveste. Sunt straturi rigide, protectoare, care pot fi atât de puternice încât organismul renunță la mișcare în favoarea protecției!

Pereții celulari există în toate regnurile, cu excepția animalelor: plante, protiști (alge), ciuperci, bacterii și achaea. Dacă doriți să descompuneți celulele pentru a ajunge la lucrurile bune din interior, există diferite metode, în funcție de tipul de perete celular și de aplicație. În această primă parte, vă voi prezenta cinci tipuri de pereți celulari. În partea a II-a, vă voi arăta cum să spargeți aceste apărări.

1. Pereții celulelor vegetale

Ingrediente principale: Celuloză, pectină (primară), lignină (secundară)

Pereții celulari ai plantelor constau dintr-o membrană primară și una secundară (opțională). Peretele celular al plantei interacționează cu celula din interior, care preia apa și apasă pe peretele celular neînduplecat. Această așa-numită presiune de turgescență este cheia pentru stabilitatea plantei. Cu toate acestea, pereții celulari primari sunt flexibili, permițând plantei să crească și să-și păstreze plasticitatea. Aceștia sunt compuși în mare parte din polizaharidele celuloză (derivată din glucoză), pectină și hemiceluloză. Membranele secundare conțin lignină, o moleculă organică foarte mare și complexă. Lignina este, în principiu, substanța care formează lemnul copacilor. Ajută la rezistența și impermeabilitatea celulelor din sistemul de transport al apei (xilema).

2. Pereții celulelor algale

Ingrediente principale: Celuloză și alte polizaharide

Pereții celulari ai algelor, în mod similar cu pereții celulari primari ai plantelor, constau în mare parte din polizaharide. În plus față de celuloză, pot conține manan (derivat din mannoză) sau xilan (derivat din xiloză). Combinația lor este o caracteristică care ajută la clasificarea algelor. Unii pereți celulari ai algelor conțin specialități, de exemplu acidul alginic al algelor brune, care poate absorbi apa și poate forma o gumă fără gust care este utilizată în industria alimentară și cosmetică. Frumoasele diatomee își întăresc pereții celulari cu siliciu obținut din acid silicic hidratat.

3. Pereții celulari bacterieni

Ingredient principal: Peptidoglicanul

Pereții celulari bacterieni sunt caracteristica cheie care distinge bacteriile gram pozitive și gram negative. Probabil că ați făcut la un moment dat în viață o colorație Gram, care colorează peretele celular gros și bogat în peptidoglican al bacteriilor gram pozitive (~90% peptidoglican) în violet și lasă bacteriile gram negative (10% peptidoglican) în roz. Peptidoglicanul este alcătuit din lanțuri de polizaharide glicanice conectate prin aminoacizi, formând o plasă puternică în jurul celulei. Această moleculă se găsește numai în bacterii, ceea ce o face o țintă excelentă pentru sistemul imunitar și pentru terapeutică.

4. Pereții celulari arhaici

Ingredient principal: Pseudo-peptidoglican

Arhideele sunt un grup foarte divers și încă neinvestigat pe deplin, la fel și pereții lor celulari. Multe dintre ele conțin pseudo-peptidoglican (similar cu cel din peretele bacterian) cu adaosuri care reflectă habitatele lor extreme.

5. Pereții celulari ai ciupercilor

Ingredient principal: Chitina

Papilele celulare ale ciupercilor adevărate sunt alcătuite din chitină, o polizaharidă asemănătoare cu celuloza, dar care conține grupe de azot (acetil-amină) în loc de grupe hidroxil. Chitina poate fi găsită, de asemenea, în cochiliile artropodelor, unde este amestecată cu sclerotină pentru a crea un exoschelet stabil.

Acum știi cu ce ai de-a face, dar nu-ți face griji, toți acești pereți se vor dărâma atunci când vei încerca metodele pe care le vei găsi în Partea a II-a!