Pe alocuri, ne putem afla în anotimpuri spirituale de iarnă, când un îngheț se așează pe inimile noastre și sentimentul nostru de recunoștință îngheață. În aceste momente, am învățat că recunoștința este un obicei care trebuie cultivat, o muncă a sufletului care Îl caută pe Dumnezeu. Ca și în cazul celorlalte virtuți, nu putem folosi o tehnică mecanică pentru a ne face recunoscători. Dar putem învăța să ne îndreptăm atenția spre acele lucruri care ne atrag spre Dumnezeu în apreciere pentru cine este El și pentru ceea ce a făcut.

În această privință, iată câteva idei pe care le-am descoperit pe parcurs:

Mulțumiți ca o disciplină sfântă, independentă de sentimente.

Adevărata recunoștință implică atât inima, cât și buzele. Dar uneori, când inimile noastre sunt reci, cuvintele noastre pot fi scântei care ne aprind recunoștința. De aceea, Biblia ne poruncește în mod repetat să Îi mulțumim (Ps. 136, Ef. 5:19-20, Col. 3:17).

Mulțumiți pentru lucrurile mici și obișnuite.

În cazul binecuvântărilor, ca și în cazul relațiilor, familiaritatea generează adesea dispreț. Ar trebui să ne amintim cum i s-ar fi părut lumea acelui lepros recunoscător pe care Isus l-a vindecat. Întotdeauna după acea minune, el trebuie să fi mulțumit pentru toate cele 20 de degete de la mâini și de la picioare, pentru puterea de a alerga și de a sări din nou, pentru zâmbetele copiilor care altădată s-ar fi ascuns îngroziți.

Căutați binecuvântările ascunse.

Paul le-a spus colosenilor să fie „vigilenți și recunoscători” (Col. 4:2). Uneori trebuie să fim atenți la harurile pe care Dumnezeu ni le dă subtil sau indirect.

Câteodată ne plângem că darurile pe care le avem sunt diferite de cele pe care le-am fi ales pentru noi înșine. De exemplu, auzim oameni care se plâng de aspectul lor fizic sau de alte înzestrări naturale, dorindu-și să fie mai frumoși, mai puternici sau mai deștepți. Uneori nu reușim să ne dăm seama că nu toate darurile pe care le căutăm ar fi în beneficiul nostru.

Mulțumiți-I lui Dumnezeu mai ales în mijlocul adversităților.

Dumnezeu nu ne cere să fim recunoscători pentru necazurile care ne apar în cale, dar El vrea să ne demonstrăm încrederea în grija Sa mulțumindu-I în ciuda lor. Apostolul Pavel a spus: „Mulțumiți în orice împrejurare”, nu pentru orice împrejurare (1 Tes. 5:18).

Întoarceți-vă atenția de la problemele voastre la prioritățile lui Dumnezeu în viața voastră.

S-ar putea să trebuiască să facem un pas înapoi pentru a vedea imaginea de ansamblu dacă vrem să fim recunoscători pentru ceea ce Dumnezeu împlinește în noi.

Isus i-a mulțumit Tatălui pentru ultima Sa masă cu doar câteva ore înainte de moartea oribilă pe care știa că o așteaptă (Mat. 26:26). Isus a fost recunoscător pentru că a văzut imaginea de ansamblu a planului lui Dumnezeu – că „Tatăl pusese toate lucrurile sub puterea Lui și că El venise de la Dumnezeu și se întorcea la Dumnezeu” (Ioan 13:3).

Dăruiește-ți atenția și grija față de cei ale căror vieți fac ca binecuvântările tale particulare să iasă în evidență prin comparație.

Ai bombănit că nu-ți poți permite o canapea nouă pentru sufragerie? Du-te și slujește la o cantină pentru cei fără adăpost. Ți-a fost greu să îi mulțumești lui Dumnezeu pentru șeful tău? Vorbește câteva minute cu cei de la coada de șomaj. Vă plângeți de dureri minore? Rugați-vă pentru cineva cu o boală terminală. Recunoștința ta față de Dumnezeu va crește cu siguranță.

Stabilește-ți zilnic timp pentru a-ți exprima recunoștința față de Dumnezeu.

În Israelul antic, un obicei zilnic de mulțumire era atât de important pentru viața națiunii încât leviții au fost desemnați oficial să stea în templu în fiecare dimineață și seară pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu (1 Cron. 23:30). Într-un context mai privat și într-o generație mai târzie, îl găsim pe Daniel îngenunchind pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu de trei ori pe zi (Dan. 6:10).

Să ții o evidență a credincioșiei lui Dumnezeu față de tine.

„Numără-ți binecuvântările”, așa cum spune vechiul cântec. Încercați să le enumerați într-un jurnal obișnuit pe care îl revizuiți periodic. O familie pe care o cunosc ține o „Carte de mulțumiri”, cu tot cu poze, dedicată exclusiv înregistrării răspunsurilor la rugăciune și a altor binecuvântări de la Domnul.

Manifestați recunoștință față de alții, precum și față de Dumnezeu.

Să vă faceți un obicei din a spune familiei și prietenilor cât de recunoscător sunteți pentru bunătatea lor. Faceți provizii de bilete de mulțumire și folosiți-le cu generozitate, chiar și pentru mici favoruri. Cu cât apreciezi mai mult oamenii, cu atât mai mult Îl vei aprecia pe Cel care i-a pus în viața ta.

Dăruiește cu generozitate celor care au nevoie.

Dăruirea poate fi o expresie concretă a recunoștinței față de Dumnezeu și îi determină și pe ceilalți să Îi mulțumească. Pavel le-a spus corintenilor că o astfel de generozitate „nu numai că suplinește nevoile poporului lui Dumnezeu, dar se revarsă și în multe expresii de mulțumire către Dumnezeu” (2 Cor. 9:12).

Dacă cultivăm disciplina recunoștinței, putem depăși tentația de a-I întoarce spatele Domnului în egocentrism. În schimb, vom fi siguri că vom alerga spre Domnul, vom cădea la picioarele Sale și vom șopti adesea cuvintele pe care El se bucură să le audă: Mulțumesc.

~ De Paul Thigpen

>.