Reacția criticilorEdit

Între criticii mainstream din SUA, filmul a primit în mare parte recenzii pozitive. Rotten Tomatoes a raportat că 79% din cei 19 critici eșantionați au acordat filmului o recenzie pozitivă, cu o notă medie de 6,6 din 10. La Metacritic, care atribuie o medie ponderată de la 100 la recenziile criticilor, filmul a primit un scor de 75 pe baza a 15 recenzii. Filmul a fost înscris la festivalurile de film de la Toronto și Cannes și a primit o nominalizare pentru Premiul pentru Pace din partea Societății de Film Politic.

Kevin Thomas, care a scris în Los Angeles Times, a spus că, Kippur este un „film de război clasic, în același timp elegiac și imediat, care te duce direct în haosul luptei, dar este marcat de o perspectivă detașată”. Lisa Schwarzbaum, în Entertainment Weekly, a oferit o recenzie în mare parte pozitivă, comentând: „Drama intensă și autobiografică a lui Amos Gitai este plasată în timpul Războiului de Yom Kippur din 1973 din Israel, dar tensiunile actuale din Orientul Mijlociu dau un caracter de urgență acestui studiu crud despre realitatea lipsită de glorie a bătăliei.” Ea și-a exprimat satisfacția spunând: „acest film de război anti-război care dă de gândit este o recunoaștere păguboasă a celor care luptă fără Godot la vedere.” În The Village Voice, criticul J. Hoberman a ținut să felicite actorii principali și regia spunând: „Strategia lui Gitai îl încurajează pe spectator să mediteze asupra logisticii războiului – precum și asupra celor legate de filmarea războiului.” El a remarcat însă că „interpretarea ansamblului se clatină uneori și, din cauza poziționării camerei de filmat a lui Gitai, poate fi dificil să se facă distincția între diferitele personaje – deși Klauzner își stabilește o identitate de neșters într-un scurt moment de răgaz când vorbește despre copilăria sa în Europa în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.”

„Bazat îndeaproape pe propria experiență de luptă a lui Gitai în timpul Războiului de Yom Kippur și filmat cu cea mai mare atenție la detalii, această misiune este filmul – precum și cea mai radicală regie narativă din cariera lui Gitai.”

-J. Hoberman, scriind în The Village Voice

A.O. Scott scriind în The New York Times a ajuns să creadă: „Atenția neobosită la grozăvia pur și simplu a războiului, care este marea forță a filmului, este, de asemenea, un fel de neajuns. Domnul Gitai reproduce aproape prea bine oroarea amorțită de a păși prin câmpuri de sânge: răspunsul de autoprotecție este să-ți închizi emoțiile, așa cum fac personajele. Kippur te cufundă în violență și agonie, dar s-ar putea să te lase cu un curios sentiment de detașare.” Sean Axmaker, de la Seattle Post-Intelligencer, a considerat că Kippur este „aproape abstract în portretul său de confuzie. Scenele lungi și amorțite ale soldaților care se grăbesc prin zona de război cu răniții și se întorc pentru mai mult sunt însoțite de o coloană sonoră copleșitoare de tancuri, elicoptere și explozii”. De asemenea, a rezervat laude regizorului Gitai, spunând că acesta „surprinde un portret haotic al războiului fără glorie, doar confuzia, frica și oboseala unei ture sub foc”. Autorul G.A. de la Time Out a calificat filmul drept „impresionant”, remarcând în același timp că „relatarea de inspirație autobiografică a lui Gitai despre experiențele chinuitoare ale unei echipe de prim-ajutor în urma atacului surpriză al Siriei și Egiptului asupra Israelului în octombrie 1973 prezintă de obicei cadre lungi și sinuoase pentru a trasa modul în care entuziasmul patriotic este erodat în mod constant și înlocuit de oboseală și deziluzie”. Într-o recenzie mixtă, Fred Camper, care scrie pentru Chicago Reader, a considerat că regizorul „Gitai îl scufundă pe spectator în realitatea războiului modern, în care inamicul este adesea invizibil – nu-i vedem niciodată pe sirieni în Kippur – iar liniile de luptă sunt adesea neclare.” Jack Mathews, scriind pentru NY Daily News, a fost de părere că, în loc să „ne sporească simțul empatiei, devenim amorțiți de repetiția” filmului.

David Sterritt de la The Christian Science Monitor s-a referit fără menajamente la film ca fiind „Atât un film de război sângeros, cât și un film anti-război care trezește mințile, concentrându-se nu pe curaj și glorie, ci pe realitățile crude ale experienței reale de pe câmpul de luptă”. Criticul Ken Fox de la TV Guide a fost impresionat de filmul lui Gitai, numindu-l „crud” și „complet lipsit de lucrurile la care te aștepți de la un film de război”: Fără eroi, fără steaguri, fără strigăte împotriva omorârii oamenilor.” El a exclamat: „Kippur este despre munca reală de luptă”. Scriitoarea Ella Taylor pentru LA Weekly a considerat Kippur ca fiind „radical diferit – mai nud autobiografic, mai naturalist, mai iertător – față de ansamblul de lucrări extrem de conceptual și stilizat al lui Gitai, există continuități tematice clare”. Lăsat neimpresionat, însă, a fost criticul Michael Rechtshaffen de la The Hollywood Reporter, care a scris că filmul a fost „O docudramă încercată cu răbdare, aproape complet lipsită de orice urmă de structură narativă sau chiar de personaje definite”. Criticul Leonard Maltin s-a referit la film ca fiind „unic” și „o imagine minuțioasă și epuizantă a războiului.”

Box officeEdit

Filmul a avut premiera în cinematografe pe 3 noiembrie 2000, în versiune limitată în SUA. În weekendul de deschidere, filmul s-a clasat pe un îndepărtat loc 66, obținând încasări de 17.007 dolari în afaceri prezentate în 5 locații. Filmul Charlie’s Angels și-a învins clar concurența în acel weekend, deschizându-se pe primul loc cu 40.128.550 de dolari. Încasările filmului au scăzut cu 29% în cea de-a doua săptămână de la lansare, obținând 11.981 de dolari. Pentru acel weekend anume, filmul a căzut pe locul 71, fiind proiectat în 4 cinematografe, dar fără a contesta o poziție în top 50. Filmul Charlie’s Angels, a rămas pe primul loc, obținând încasări de 24.606.860 de dolari. În ultimul său weekend de proiecție limitată în cinematografe, filmul a ajuns pe locul 99, cu încasări de 1.978 de dolari. Filmul a ajuns în top la nivel național cu un total de 114.283 de dolari din vânzările totale de bilete pe parcursul celor 10 săptămâni de proiecție în cinematografe. Pentru întregul an 2000, filmul se va clasa, cumulat, pe poziția 303 ca performanță în box office.

Home mediaEdit

După lansarea sa cinematografică în cinematografe, filmul a fost lansat în format video VHS la 28 august 2001. Ediția cu ecran panoramic Region 1 Code a filmului a fost lansată și pe DVD în Statele Unite la 28 august 2001. Caracteristicile speciale ale DVD-ului includ: format de ecran Letterbox 1.85, sunet stereo în ebraică cu subtitrare în engleză și meniuri interactive cu acces la scene. În prezent, nu există o dată de lansare programată pentru o viitoare versiune Blu-ray Disc a filmului.

.