Fobiile sunt de fapt variate și complexe. Oamenii au avut fobii de mii de ani, dar abia recent am aflat despre aceste frici – sau chiar am știut suficient de multe pentru a le numi fobii.
– Prima referire scrisă la problemele fobice pe care o avem este în cuvintele medicului grec antic Hipocrate (470-410 î.Hr.E.C.)
A scris despre numeroasele alimente și probleme ale pacienților săi.
EXEMPLU; Hipocrate a descris o afecțiune a unuia dintre pacienții săi pe nume Nicanor.
-De câte ori Nicanor ieșea să bea, se îngrozea de flautul cântat de muzicieni. „Când fluierașul începea să cânte, muzica îl arunca imediat într-o spaimă atât de mare, încât nu era în stare să suporte tulburarea ei”. (la lumina zilei era bine, doar noaptea se speria atât de tare.)
Cuvântul fobie nu a fost folosit decât aproximativ 500 de ani mai târziu, când un medic roman, Celsus, a folosit cuvântul hydrophobia (literal, frică de apă) pentru a descrie o persoană care se temea de apă din cauza rabiei.
El a luat cuvântul „Phobia” de la un zeu grec.
– Phobos a fost fiul lui Berbec, zeul grec al războiului. Era înfricoșător, războinicii îi pictau chipul pe scutul lor pentru a-i speria și a-i îndepărta cu frică.(Fobic – cineva căruia îi este frică de ceva)
1786- Fobia a fost definită ca fiind „O frică de un rău imaginar, sau o teamă nejustificată de unul real.”
Finalul anilor 1800- Au fost făcute categorii pentru fobii.
1885- Sigmund Freud studiază fobiile.
1947- Fobiile au devenit o categorie de diagnostic separată în Clasificarea Internațională a Bolilor.
1960- Fobiile sunt împărțite în 3 categorii: agorafobia, fobia socială și fobiile specifice.

.