Insuficiența hepatică acută (ALF) este definită ca insuficiența hepatică care apare în decurs de o lună de la apariția icterului. Boala are un prognostic sumbru, cu o mortalitate de 65% până la 85%. Managementul ALF a fost până de curând conservator, iar modalitățile terapeutice mai noi, cum ar fi ficatul bioartificial, transplantul de hepatocite și dispozitivele de asistență hepatică extracorporeală, nu s-au dovedit încă a fi de succes. Transplantul de ficat a schimbat perspectivele sumbre ale bolii, iar ratele de supraviețuire post-transplant de 60%-70% au fost raportate de majoritatea centrelor. Cu toate acestea, transplantul de ficat este costisitor, necesită imunosupresie pe toată durata vieții și este limitat de o lipsă globală de organe disponibile. Prin urmare, este necesar să se selecteze pacienții care prezintă cel mai mare risc de deces pentru transplantul hepatic. Criteriile de prognostic se bazează în primul rând fie pe parametrii clinici și de laborator (teste de coagulare, bilirubina serică), fie pe alți parametri precum volumul hepatic. Criteriile de prognostic au fost elaborate atât în Orient, cât și în Occident; acestea sunt în esență similare, cu excepția faptului că criteriile occidentale iau în considerare etiologia (supradozajul de droguri fiind acolo principala cauză de ALF), precum și intervalul icter-encefalopatie ca factori de prognostic. Criteriile King’s College au fost unul dintre primele sisteme de prognostic; acesta are două părți, atât pentru ALF cu paracetamol, cât și pentru ALF fără paracetamol. Criteriile din institutul nostru au considerat că timpul de protrombină >25 s, bilirubina serică >15 mg/dL, vârsta >40 de ani și edemul cerebral sunt markeri de prognostic prost. Criteriile de la PGIMER, Chandigarh au găsit vârsta >50 de ani, presiunea intracraniană crescută, timpul de protrombină >100 s și debutul HE la mai mult de șapte zile după icter ca fiind markeri de prognostic prost. Toate aceste criterii clinice au sensibilitate și specificitate similare.