Insecuritatea, sau tendința de a nu avea încredere sau siguranță în sine, poate fi experimentată de majoritatea oamenilor în ceea ce privește anumite aspecte ale vieții lor. Pentru mulți, sentimentele de nesiguranță pot fi rezolvate înainte ca acestea să aibă un impact dăunător și de durată. Cu toate acestea, atunci când cineva se confruntă cu nesiguranța generalizată pentru o perioadă lungă de timp, îndoiala și sentimentele negative experimentate pot avea un efect semnificativ asupra vieții.

Insecuritatea este legată de afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi narcisismul, anxietatea, paranoia și personalitățile dependente sau dependente.

Ce este nesiguranța?

O persoană cu un nivel ridicat de nesiguranță poate experimenta adesea o lipsă de încredere în ceea ce privește multe aspecte ale vieții. Poate fi dificil pentru acea persoană să formeze relații de durată sau să se ocupe de sarcinile zilnice, din cauza unei percepții de sine de neputință sau inadecvare.

Insecuritatea cauzează adesea gânduri negative cu privire la capacitatea cuiva de a se integra în rândul colegilor, de a-și atinge obiectivele sau de a găsi acceptare și sprijin. Această afecțiune însoțește adesea anxietatea: Persoanele care experimentează sentimentele de teamă, îngrijorare și îndoială de sine care caracterizează anxietatea se pot simți cu ușurință la fel de neajutorate pentru a face față provocărilor vieții de zi cu zi. Astfel, le poate fi mai ușor să reziste în fața situațiilor stresante, simțindu-se insuficient echipați pentru a le face față.

Ce cauzează nesiguranța?

Nu există o singură cauză a nesiguranței; mulți factori pot duce la apariția acestei afecțiuni. Nesiguranța poate proveni de la un eveniment traumatic, de la o criză, cum ar fi divorțul sau falimentul, sau de la o pierdere. Poate rezulta, de asemenea, din mediul înconjurător, deoarece imprevizibilitatea sau supărarea din viața de zi cu zi poate provoca anxietate și nesiguranță în legătură cu evenimentele obișnuite, de rutină. Persoanele care au nesiguranță recurentă pot, de asemenea, să aibă o stimă de sine scăzută, să experimenteze probleme legate de imaginea corporală, să nu aibă o direcție în viață sau să se simtă trecute cu vederea de către ceilalți.

Insecuritatea tinde, de asemenea, să iasă la suprafață la adulții ai căror părinți i-au împins excesiv în copilărie, adesea din cauza dorinței de succes a părinților, mai degrabă decât a lor, și la adulții ale căror persoane semnificative îi determină să exceleze, adesea la un nivel nerealist, indiferent de propriile dorințe sau obiective ale individului.

Legătura de atașament, sau prima relație de dragoste a unui copil, formată cu îngrijitorul primar, joacă, de asemenea, un rol important în dezvoltarea nesiguranței. Un atașament nesigur poate rezulta atunci când îngrijitorul nu răspunde în mod adecvat la nevoile copilului. Un sugar poate dezvolta un atașament nesigur din cauza abuzului, dar și din simpla izolare sau singurătate.

Copiii cu un părinte inconsecvent sau egocentric pot crește incapabili să formeze conexiuni emoționale de durată și pot fi anxioși și temători, neștiind la ce să se aștepte de la viață, așa cum nu au știut ce să aștepte de la părinte. Studiile au constatat, de asemenea, că persoanele care comit acte de violență împotriva partenerilor lor au o probabilitate mai mare de a fi experimentat un atașament nesigur în copilărie.

Relațiile intime pot fi o altă sursă de nesiguranță pentru mulți indivizi. Persoanele care se confruntă cu insecuritatea în relațiile lor pot fi, de asemenea, afectate de insecuritatea atașamentului. S-a constatat că persoanele aflate în relații cu atașament nesigur sunt mai predispuse să interpreteze comportamentul partenerului lor ca fiind ostil sau negativ. Această tendință îi poate determina pe oameni să reacționeze defensiv față de partenerii lor, ceea ce poate escalada conflictul din relație sau chiar poate crea un conflict dintr-o interacțiune neutră.

Efectele nesiguranței

Idienii nesiguri, pe lângă faptul că se luptă cu formarea unor relații sănătoase, pot întâmpina, de asemenea, dificultăți în a împărtăși emoțiile sau în a fi sinceri cu privire la aspectele importante ale vieții de zi cu zi, cum ar fi cele referitoare la muncă sau școală.

Un individ care este prea anxios sau nesigur pentru a vorbi despre abilitățile și realizările sale poate să nu primească niciodată o promovare, ceea ce, la rândul său, poate facilita și mai multă nesiguranță din cauza unei lipse percepute de abilități. Nesiguranța cu privire la economie sau la stabilitatea locului de muncă poate, de asemenea, să își pună amprenta asupra sănătății mintale și este legată de starea de spirit negativă, hipertensiune arterială și alte simptome somatice.

Cei care au dificultăți în a forma relații sau în a se întâlni cu alții din cauza nesiguranței cronice pot deveni prea timizi sau anxioși pentru a se confrunta cu oricine, ceea ce poate duce la o distanțare de oameni în general. Această distanțare poate duce la izolare, care este asociată cu probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia, anxietatea socială și demența, precum și cu scăderea stimei de sine.

Un tip de insecuritate, cunoscut sub numele de insecuritate socială, poate, de asemenea, să îi facă pe oameni să se simtă nesiguri în relațiile lor cu ceilalți. Insecuritatea socială se poate autoperpetua, deoarece indivizii cu acest tip de insecuritate pot acționa pe baza sentimentelor lor de respingere, determinându-i pe alții să îi respingă la rândul lor.

Insecuritatea și sănătatea mintală

Insecuritatea poate fi observată în cazul unei mari varietăți de afecțiuni de sănătate mintală și tulburări de personalitate, inclusiv:

• Narcisismul
• Schizofrenia
• Personalitatea borderline
• Personalitatea paranoică
• Personalitatea dependentă
• Depresia
• Anxietatea
• Tulburările de alimentație și problemele legate de imaginea corporală

Sentimentele profunde de anxietate și nesiguranță caracterizează multe dintre aceste afecțiuni, deși este posibil ca indivizii care au aceste afecțiuni să nu pară a fi nesiguri. Persoanele cu o personalitate narcisistă, de exemplu, se pot lăuda cu realizările și abilitățile lor, manifestă o aroganță extremă și par să creadă în mod clar în propria lor superioritate. Cu toate acestea, aceste trăsături ascund adesea sentimente adânc ascunse de nesiguranță și îndoială de sine.

Persoanele cu personalitate borderline se confruntă adesea și ele cu insecurități, în special cu insecurități referitoare la propriul sentiment de identitate. Persoanele cu acest tip de personalitate se pot teme de abandon și se pot îndoi de propria capacitate de a forma relații durabile cu alte persoane și, ca urmare, ajung să depindă excesiv de ceilalți.

Turburările alimentare, cum ar fi anorexia și bulimia, precum și problemele legate de imaginea corporală, sunt strâns legate de nesiguranță. În cazul tulburărilor de alimentație, nesiguranța cu privire la propria înfățișare sau la circumstanțele de viață poate juca un rol cheie în dezvoltarea afecțiunii.

Depresia este adesea asociată cu sentimente de lipsă de stimă de sine. Persoanele cu o stimă de sine scăzută sunt susceptibile să se concentreze mai ușor asupra propriilor defecte și neajunsuri și să le amplifice, comportamente care alimentează nesiguranța.

Înfruntarea nesiguranței

Persoanele care se confruntă cu nesiguranțe semnificative în viața de zi cu zi pot încerca să le depășească prin identificarea cauzelor. De exemplu, un om care se teme să meargă la serviciu pentru că are impresia că nu își îndeplinește sarcinile zilnice în mod adecvat se poate întreba ce a dus la această convingere și poate încerca să identifice modalitățile prin care ar putea deveni mai pozitiv și mai realist cu privire la propriile abilități.

Terapia ar putea, de asemenea, să îi ajute pe acei indivizi care experimentează nesiguranțe semnificative. Un terapeut îi poate ajuta pe oameni să identifice punctele forte și să se concentreze pe acestea mai degrabă decât pe eșecurile percepute. Terapia pentru nesiguranță ar putea implica tehnici cognitiv-comportamentale, cum ar fi vorbirea despre nesiguranța cuiva sau scrierea unui jurnal despre ea. Abordarea nesiguranțelor în terapie îi poate ajuta pe oameni să se simtă mai încrezători în cine sunt și în alegerile pe care le fac. Indiferent dacă vă luptați cu sentimente de nesiguranță legate de o circumstanță de viață sau de o afecțiune mentală, terapeutul potrivit vă poate ajuta să dezvoltați abilități pentru a face față nesiguranței. Începeți căutarea unui terapeut aici.

Ultima actualizare: 12-5-2019

.