Hipoxia perinatală este încă una dintre cele mai mari amenințări la adresa nou-născutului, chiar și în țările dezvoltate. Cu toate acestea, există o lipsă de lucrări care să sintetizeze informații actualizate despre acest subiect uriaș. Revizuirea noastră acoperă un spectru mai larg de rezultate recente din studiile privind mecanismele care duc la leziuni induse de hipoxie. De asemenea, rezumă posibilele cauze primare și rezultatele comportamentale observate ale hipoxiei perinatale. În această trecere în revistă, recunoaștem două tipuri de hipoxie, în funcție de localizarea cauzei sale primare: de mediu și placentară. Ulterior, analizăm posibilele căi ale leziunilor induse de hipoxia prenatală, inclusiv modificările expresiei genice, leziunile excitatorii glutaminergice (și un rol al receptorilor NMDA în acestea), stresul oxidativ cu producția de ROS și RNS, inflamația și apoptoza. Mai mult, ne concentrăm pe impactul acestor modificări fiziopatologice asupra structurii și dezvoltării creierului, în special asupra regiunilor sale: corpul striatum și hipocampul. Aceste modificări cerebrale ale urmașilor duc la afectarea creșterii postnatale și a dezvoltării senzorio-motorii, precum și a funcțiilor motorii, a activității, a emoționalității și a capacității de învățare la vârsta adultă. Ulterior, vom compara diverse modele animale utilizate pentru a investiga impactul leziunilor prenatale și postnatale (hipoxice, ischemice sau combinate) asupra organismelor vii și vom arăta avantajele și limitele acestora.