Hamlet are o relație confuză cu Ofelia care ne spune multe despre relațiile de gen în Anglia Renașterii. O iubește, dar nu pare să găsească o cale de a se raporta la ea ca la un egal. El se poate destăinui cu ușurință, de exemplu, lui Horatio, dar nu și Ofeliei.

Nu vrea ca ea să știe ce se întâmplă cu el, el o tratează pe Ofelia în mod bizar și uneori dur, ceea ce are un efect zdruncinător asupra ei. Poate că are dreptate să presupună că ea ar merge la tatăl ei cu orice informație reală despre el – dar poate că dacă ar fi avut mai multă încredere în ea și ar fi atras-o în cercul său de intimitate, ar fi descoperit că ar fi putut să se bazeze pe ea la fel de deplin ca Horatio. Cu toate acestea, experiența sa cu mama sa îl învață că femeile sunt „slabe” și nedemne de încredere.

Hamlet are probleme cu femeile: vrea ca ele să fie pure și îi lipsește capacitatea de a relaționa eficient cu ele. El o sperie atât pe mama sa, cât și pe Ofelia, în loc să se conecteze cu vreuna dintre ele într-un mod sănătos din punct de vedere psihologic.

Hamlet este competitiv cu Laertes

(Întreaga secțiune conține 3 răspunsuri și 595 de cuvinte.)