Deficiența de alfa-1 antitripsină

Au fost identificate peste 120 de mutații în gena SERPINA1. Unele dintre aceste mutații nu afectează producția de alfa-1 antitripsină, în timp ce altele cauzează o lipsă (deficiență) a proteinei. Fără o cantitate suficientă de alfa-1 antitripsină funcțională, elastaza neutrofilă distruge micii saci de aer din plămâni (alveole) și provoacă boli pulmonare. Deteriorarea excesivă a alveolelor duce la emfizem, o boală pulmonară ireversibilă care cauzează dificultăți extreme de respirație.

Multe mutații ale genei SERPINA1 modifică componente proteice unice (aminoacizi) în alfa-1 antitripsină, ceea ce modifică structura proteinei. Cea mai frecventă mutație care cauzează deficitul de alfa-1 antitripsină înlocuiește aminoacidul glutamic cu aminoacidul lizină în poziția 342 a proteinei (scrisă ca Glu342Lys sau E342K). Această mutație are ca rezultat o versiune a genei SERPINA1 numită alela Z care produce foarte puțină alfa-1 antitripsină.

Proteinele alfa-1 antitripsină anormale se pot lega împreună pentru a forma o moleculă mare, sau polimer, care nu poate părăsi ficatul. Acumularea acestor polimeri duce la afectarea ficatului. În plus, țesutul pulmonar este distrus deoarece nu este disponibilă suficientă alfa-1 antitripsină pentru a proteja împotriva elastazei neutrofile. Polimerii de alfa-1 antitripsină pot contribui, de asemenea, la o inflamație excesivă, ceea ce poate explica unele dintre celelalte caracteristici ale deficitului de alfa-1 antitripsină, cum ar fi o afecțiune a pielii numită paniculită.

Alte mutații ale genei SERPINA1 duc la producerea unei forme anormal de mici de alfa-1 antitripsină care este rapid descompusă în ficat. Ca urmare, puțină sau deloc alfa-1 antitripsină este disponibilă în plămâni. În timp ce ficatul rămâne sănătos la persoanele cu aceste mutații, plămânii rămân neprotejați de elastaza neutrofilă.

Mai multe despre această afecțiune de sănătate