Ce este fuziunea spinală minim invazivă?

Minimal = cât mai puțin posibil
Invaziv = intruziv

Spinal = care are legătură cu coloana vertebrală
Fuziune = un proces în care oasele „fuzionează”,” sau cresc împreună într-un singur os
Toracic = care are legătură cu coloana vertebrală în partea superioară și mijlocie a spatelui
Lombar = care are legătură cu coloana vertebrală în partea inferioară a spatelui

Fuziunea spinală este o procedură prin care osul grefat (transplantat) crește împreună cu osul care se află deja în coloana vertebrală, formând un singur os solid și stabilizând acea secțiune a coloanei vertebrale. Atunci când este efectuată cu o abordare minim invazivă, procedura folosește instrumente și tehnici specializate care minimizează tăierea și alte perturbări ale țesuturilor corpului.

Fuziunea coloanei lombare înseamnă fuziunea coloanei vertebrale în partea inferioară a spatelui. Fuziunea coloanei vertebrale toracice înseamnă fuziunea coloanei vertebrale în partea superioară sau mijlocie a spatelui. Fuziunea este mai frecventă la nivelul coloanei lombare decât la nivelul coloanei toracice

Când se efectuează această procedură?

Fundarea toracică și lombară se efectuează pentru a restabili rezistența și stabilitatea acelor secțiuni ale coloanei vertebrale. Acest lucru poate fi necesar pentru un pacient adult sau pediatric atunci când deformarea, degenerarea, tumora sau traumatismul face ca coloana vertebrală să devină instabilă. În astfel de cazuri, un neurochirurg va realinia coloana vertebrală, dacă este necesar, apoi va efectua o fuziune.

În alte cazuri, o altă intervenție medicală poate avea efectul secundar nedorit de a face coloana vertebrală instabilă. Instabilitatea ca urmare a unei intervenții medicale se numește instabilitate iatrogenă. De exemplu, tratamentul chirurgical al unei tumori, al unui disc degenerat sau al unei malformații poate necesita îndepărtarea anumitor secțiuni de disc sau os spinal. Această intervenție chirurgicală tratează problema prezentă, stopând durerea sau alte simptome neurologice, dar lasă coloana vertebrală mai puțin stabilă. Un neurochirurg efectuează de obicei o fuziune în timpul aceleiași operații care altfel ar produce instabilitate iatrogenă.

Cum se efectuează această procedură?

Funcția toracică și lombară minim invazivă poate fi realizată cu următoarele proceduri:

• Funcția lombară intercorpală transforaminală (TLIF) – folosind această tehnică minim invazivă, chirurgul poate realiza fuziunea atât a părții anterioare cât și a celei posterioare a coloanei vertebrale în timpul unei singure proceduri.
• Fuziunea lombară intercorporală laterală (LLIF) (cunoscută și sub numele de XLIF tm) – folosind această tehnică minim invazivă, chirurgul abordează coloana vertebrală din lateral. Această abordare produce cea mai mică perturbare a mușchilor, oaselor și organelor abdominale.

La adulți și copii, fuziunea spinală minim invazivă se realizează sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că pacientul este inconștient.

În chirurgia minim invazivă, chirurgul face incizii mici. Numărul, localizarea, mărimea și forma inciziilor variază în funcție de localizarea problemei și de abordarea pe care chirurgul a ales-o.

Pentru majoritatea tipurilor de fuziune spinală minim invazivă, chirurgul folosește instrumente numite dilatatoare tubulare. Acestea sunt tuburi cu diametrul în expansiune care se deplasează pe lângă mușchii și alte țesuturi situate între incizia cutanată și coloana vertebrală. Dilatatoarele creează un tunel prin aceste țesuturi până la coloana vertebrală. Un instrument numit retractor tubular ține tunelul deschis în timp ce chirurgul lucrează. Unele proceduri chirurgicale necesită mai mult de un retractor.

În comparație cu unele proceduri chirurgicale tradiționale, în procedurile minim invazive, chirurgii pot avea o vedere limitată a zonei chirurgicale. Pentru a vedea zona, chirurgii pot folosi un microscop operator poziționat în partea superioară a retractorului sau un endoscop (tub subțire cu o cameră și o lumină la capăt) care trece prin retractor în jos, în corp. Operațiile tind, de asemenea, să se bazeze mai mult pe imagistica radiografică intraoperatorie pentru a ghida chirurgul.

Dacă trebuie efectuată o altă procedură minim invazivă în timpul aceleiași operații, aceasta este efectuată prima. Aceasta este adesea o procedură de decompresie, efectuată pentru a ușura presiunea asupra măduvei spinării sau a nervilor din jur. Secțiunile de os sau de disc îndepărtate în timpul unei decompresii minim invazive sunt extrase prin retractorii tubulari.

Apoi, chirurgul realizează fuziunea vertebrală prin retractor. Pentru a fuziona vertebrele, chirurgul plasează material osos nou, numit grefă osoasă, ca o punte între oasele existente. Grefa poate proveni de la o bancă de oase sau poate fi luată din propriul corp al pacientului. Uneori, osul îndepărtat de la pacient în timpul porțiunii de decompresie a operației poate fi folosit ca grefă; alteori, osul este luat din creasta iliacă a pacientului (osul șoldului). În funcție de tipul de intervenție chirurgicală, osul de la șold poate fi îndepărtat prin aceeași incizie chirurgicală sau printr-o incizie separată.

Pentru a ajuta la fuziunea osoasă, chirurgul poate folosi, de asemenea, o „substanță care promovează osul”, cum ar fi proteina morfogenică osoasă, sau BMP. BMP ajută la creșterea osoasă și este produsă în mod natural de către organism. În combinație cu grefa osoasă și/sau BMP pot fi utilizate și alte materiale, cum ar fi extensoare sintetice de grefă osoasă sau os prelucrat (numit matrice osoasă demineralizată). Aceste materiale pot adăuga volum la grefa osoasă fără a fi nevoie să se recolteze mai mult os. O tehnologie mai nouă presupune utilizarea de celule osoase concentrate sau de celule stem, fie recoltate de la pacient, fie de la un donator. Utilizarea unora dintre aceste substanțe este controversată în cazul pacienților pediatrici; discutați cu un neurochirurg pediatru pentru cele mai recente informații și recomandări pentru cazuri particulare.

Majoritatea chirurgilor introduc, de asemenea, hardware, cum ar fi șuruburi, tije sau plăci, ca parte a unei proceduri de fuziune, pentru a menține oasele în poziție până la vindecare. Această procedură se numește fixare. Fixarea se realizează, de asemenea, prin retractor. Chirurgul îndepărtează apoi retractorul și închide incizia.

În unele cazuri, se va prescrie o orteză pentru spate pentru a menține coloana vertebrală într-o singură poziție în timp ce oasele încep să fuzioneze.

Cum ar trebui să mă pregătesc pentru această procedură?

Nicotina reduce capacitatea organismului de a crea fuziune între oase. Dacă fumați sau folosiți produse din tutun, discutați cu neurochirurgul dumneavoastră despre renunțarea la fumat înainte de operație. Utilizarea produselor din tutun crește probabilitatea unei fuziuni eșuate.

Asigurați-vă că îi spuneți medicului dumneavoastră despre orice medicamente sau suplimente pe care le luați, în special medicamente care vă pot subția sângele, cum ar fi aspirina. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda să întrerupeți administrarea acestor medicamente înainte de procedură. Pentru a vă ușura situația, notați-vă toate medicamentele înainte de ziua operației.

Asigurați-vă că îi spuneți medicului dumneavoastră dacă aveți o alergie la orice medicament, aliment sau la latex (unele mănuși chirurgicale sunt fabricate din latex).

În ziua operației, îndepărtați orice lac de unghii sau unghii acrilice, nu purtați machiaj și scoateți toate bijuteriile. Dacă rămâneți peste noapte, aduceți articole care ar putea fi necesare, cum ar fi o periuță de dinți, pastă de dinți și proteze dentare. Vi se va da o brățară de identificare. Aceasta va include numele dumneavoastră, data nașterii și numele chirurgului.

Ce ar trebui să mă aștept după procedură?

Cât timp voi rămâne în spital?
Pacienții sunt încurajați să meargă în ziua următoare operației și, de obicei, rămân în spital 1-3 zile.

Voi avea nevoie să iau medicamente speciale?
Vă vor fi prescrise medicamente pentru durere pentru a ajuta la gestionarea durerii post-chirurgicale.

Voi avea nevoie să port o orteză?
O orteză poate fi purtată pentru confort după operație, dar nu este necesară la majoritatea pacienților.

Când pot relua exercițiile fizice?
În primele etape de vindecare, la 1-2 luni după operație, nu există niciun avantaj în a depăși limitele în ceea ce privește activitatea fizică. Scurtele plimbări periodice sunt suficiente pentru a preveni complicațiile medicale asociate cu inactivitatea. Cel mai important lucru pe care îl puteți face la început este să aveți răbdare și să acordați timp organismului dumneavoastră să se vindece.

După această perioadă inițială de vindecare, veți trece la o revenire treptată la activitate, ghidată de medicul dumneavoastră.

Ce urmărire voi primi?
Chirurgul va programa prima vizită de urmărire la 4-6 săptămâni după operație și, ulterior, periodic. În perioada de urmărire se efectuează de obicei radiografii pentru a monitoriza modul în care oasele fuzionează.

Voi avea nevoie de reabilitare sau fizioterapie?
Fizioterapia este adesea utilă. De obicei, aceasta începe la câteva săptămâni după operație și se concentrează pe întărirea spatelui inferior și pe creșterea amplitudinii de mișcare.

Voi avea limitări pe termen lung din cauza fuziunii coloanei vertebrale toracice sau lombare?
Poate exista o anumită reducere a amplitudinii de mișcare și a mobilității segmentelor vertebrale fuzionate. Acest lucru este minimizat printr-un program activ de exerciții fizice și de întindere urmat de vindecarea fuziunii spinale.

După operația de fuziune, este esențial să continuați un stil de viață sănătos pentru îngrijirea coloanei vertebrale, inclusiv atingerea și menținerea greutății ideale, implementarea unui program activ de întărire a nucleului și abținerea de la toate produsele din tutun.

.