Fibromialgia (FM) este un sindrom de durere comună, cronică, generalizată, de origine necunoscută. Deși durerea și sensibilitatea sunt trăsăturile sale definitorii, oboseala, tulburările de somn, durerile toracice non-cardiace, depresia și lipsa de concentrare sunt, de asemenea, frecvente. FM este a doua după osteoartrită în ceea ce privește frecvența vizitelor la clinicile de reumatologie, iar aproximativ 5% dintre femeile și 0,5% dintre bărbații din Statele Unite vor fi afectați, iar majoritatea vor avea vârsta cuprinsă între 30 și 50 de aniref 1.

Deși durerea difuză și sensibilitatea sunt caracteristicile sale definitorii, peste 75% raportează, de asemenea, oboseală cronică, o contribuție majoră la dizabilitatea și afectarea în FMref 2. FM se asociază, de asemenea, cu o varietate de probleme de sănătate, inclusiv tulburări de somn, sindromul intestinului iritabil și tulburări de dispozițieref 3. Deși nu este clar dacă persoanele cu FM au o probabilitate mai mare de a avea o tulburare psihiatrică decât populația generală, se estimează că între 20% și 40% dintre persoanele cu FM suferă de tulburări de dispoziție, cum ar fi depresia și anxietatearef 4. Acest lucru nu este surprinzător având în vedere simptomele multiple, testele de laborator normale, sentimentele de victimizare, pierderea controlului și tratamentele în general ineficiente. Mai mult decât atât, sarcinile de rutină durează mai mult pentru a fi îndeplinite și trebuie făcute adaptări pentru a minimiza durerea și oboseala care afectează în mod negativ ocuparea forței de muncă și activitățile socialeref 5.

Datorită constelației de simptome asociate cu FM, impactul acesteia poate fi sever. Ea se asociază cu o calitate a vieții mai slabă decât artrita reumatoidă, diabetul de tip 1 și boala pulmonară obstructivă cronicăref 6. Mai mult, ea favorizează adesea inactivitatea fizică, retragerea socială și suferința psihologică. FM apare frecvent și la pacienții cu alte boli reumatice, în special artrita reumatoidă și lupusref 3. Un pacient s-a referit recent la FM ca la „o durere de dinți a corpului care mă însoțește tot timpul.”

Fiziopatologie

Deși cauza sau cauzele FM rămâne de determinat, majoritatea cercetătorilor cred că durerea generalizată, simptomul distinctiv al FM, se datorează unor anomalii în funcționarea sistemului nervos central. Mai mult, s-a emis ipoteza că aberațiile în răspunsul la stres (adică hormonul de eliberare a corticotropinei și locus ceruleus-norepinefrina/sistemul nervos autonom) pot juca un rol important în exprimarea simptomelor. În cele din urmă, având în vedere prevalența tulburărilor emoționale/de dispoziție la persoanele cu FM, se crede, de asemenea, că factorii psiho-comportamentali pot contribui la patogeneza și/sau la exprimarea individuală a FMref 3.

În ceea ce privește funcția sistemului nervos, se crede că persoanele cu FM experimentează o amplificare a durerii din cauza unei procesări senzoriale anormale în sistemul nervos central. Acest lucru este susținut de studii care arată multiple anomalii fiziologice la persoanele cu FM, inclusiv: niveluri crescute ale substanței P în măduva spinării, niveluri scăzute ale fluxului sanguin în regiunea talamusului din creier, niveluri scăzute de serotonină și triptofan și anomalii ale funcției citokinelorref 5.

S-a sugerat, de asemenea, că FM poate fi legată de o anomalie a somnului profund. Adică, s-au găsit forme anormale ale undelor cerebrale în somnul profund la multe persoane cu FM. Mai mult, punctele sensibile pot fi produse la voluntari normali prin privarea acestora de somn profund timp de câteva zile. În aceeași ordine de idei, s-a constatat că nivelurile hormonului de creștere, important în menținerea unei bune sănătăți a mușchilor și a altor țesuturi moi, și produs aproape exclusiv în timpul somnului profund, sunt scăzute la persoanele cu FMref 3.

În cele din urmă, studii recente arată că factorii genetici pot predispune indivizii la o susceptibilitate genetică la FM. Pentru unii, debutul FM este lent; cu toate acestea, la un procent mare de persoane, debutul este declanșat de o boală sau de o leziune care provoacă traume organismului. Aceste evenimente pot declanșa o problemă fiziologică nedetectată deja prezentăref 7.

1. Wolfe, F et al. Prevalența caracteristicilor fibromialgiei în populația generală. Arthritis and Rheumatism 38:19-28, 1995.
2. Guymer, E.K., & Clauw, D.J. Treatment of fatigue in fibromyalgia. Rheumatic Disease Clinics of North America28:367-378, 2002.
3. Burckhardt, C.S. (2001). Fibromialgia. În: M: Clinical Care in Rheumatic Diseases. Atlanta, GA: American College of Rheumatology.
4. Boissevain, M.D., & McCain, G.A. Toward an integrated understanding of fibromyalgia syndrome: Aspecte psihologice și fenomenologice. Pain45:239-248, 1991.
5. Millea, P.J., Holloway R.L. Treating fibromyalgia. American Family Physician 1 octombrie, 2000.
6. Burckhardt, C.S., Clark, S.R., & Bennett, R.M. Fibromialgia și calitatea vieții: o analiză comparativă. Journal of Rheumatology20:475-479, 1993.
7. Fitzcharles MA, DaCosta, D., & Poyhia, R. A study of standard care in fibromyalgia syndrome: Un rezultat favorabil. Journal of Rheumatology30:154-159, 2003.
8. Wolfe F., Smythe, H.A., Yunus, M.B. et al. The American College of Rheumatology Criteria for the Classification of Fibromyalgia. Raport al Comitetului pentru Criterii Multicentrice. Arthritis & Rheumatism33:160-172, 1990.
9. Rao, S.G., Bennett, R.M. Pharmacological therapies in fibromyalgia. Best Practice & Research Clinical rheumatology17:611-627, 2003.
10. Busch, A., Schachter, C.L., Peloso, P.M., & Bombardier, C. (2002). Exercițiile fizice pentru tratarea sindromului fibromialgic. The Cochrane Library, 3.
11. Richards S.C.M., & Scott, D.L. Prescribed exercise in people with fibromyalgia: parallel group randomized trial. British Medical Journal325:185-188, 2002.

.