Controversa cu privire la amintirile recuperate ale abuzului sexual din copilărie (CSA) este dacă astfel de experiențe pot fi uitate pentru perioade lungi de timp și recuperate mai târziu în terapie sau ca răspuns la indicii sau declanșatori din mediul înconjurător. Sindromul memoriei false (FMS) este cauzat de amintiri ale unei experiențe traumatice – cel mai frecvent CSA – care sunt obiectiv false, dar în care persoana crede cu tărie. Factorii de personalitate joacă adesea un rol în dezvoltarea FMS. Deoarece CSA este o experiență atât de devastatoare, acuzațiile false de abuz sexual au consecințe enorme, dacă nu chiar cutremurătoare, pentru familii. Prezentăm trei rapoarte de caz pentru a ilustra caracteristicile FMS. FMS ar trebui să fie listat pentru a fi studiat în continuare în vederea stabilirii unor criterii valide pentru stabilirea diagnosticului în categoria „tulburări factice” și o subcategorie de „false amintiri/încrederi de abuz”, cu o subdiviziune suplimentară de „induse de terapie”. Controversa FMS a avut loc în contextul unei panici morale generale cu privire la abuzul sexual la începutul anilor 1980. Psihiatrii ar trebui să aibă un grad ridicat de scepticism față de panicile morale.