Introducere: Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sunt medicamente utilizate pe scară largă pentru managementul durerii. Administrarea pe cale orală a AINS are diverse efecte adverse, cum ar fi alterări gastrointestinale – greață, dispepsie și hemoragii gastrointestinale, hepatotoxicitate și discrazii sanguine. Deoarece AINS administrate pe cale orală sunt asociate cu efecte secundare sistemice, se preferă ameliorarea durerii și a inflamației cu ajutorul medicamentelor topice. Astfel, recent, accentul a fost pus pe dezvoltarea administrării topice a AINS sub formă de geluri, paste de dinți și clătiri.
Obiectiv: Să se determine dacă apa de gură cu diclofenac, ar fi o alternativă mai bună la administrarea sa sistemică post-chirurgicală, din punct de vedere al acceptării de către pacienți și pentru a minimiza efectele adverse ale medicamentului administrat pe cale orală.
Materiale și metode: Studiul a fost conceput ca un studiu clinic controlat, randomizat, controlat, cu un singur orb. Treizeci de pacienți cu parodontită cronică programați pentru intervenții chirurgicale de lambou bucal complet au fost randomizați pentru a primi fie apă de gură cu Diclofenac (MW), fie comprimate de Diclofenac (TB), după operație. Pacienții din grupul MW (15) au fost sfătuiți să se clătească cu soluție nediluată de 15 ml timp de 30 de secunde, de două ori pe zi, timp de trei zile. Grupul TB (15) a fost sfătuit să ia comprimate de 50 mg de două ori pe zi, timp de trei zile. Pentru a măsura percepția durerii de către pacienți s-a înregistrat o scală vizuală analogică (VAS) de 10 puncte și o scală de evaluare facială Wong Baker (FRS). Starea gingivală a fost evaluată prin Indicele gingival modificat (MGI) la momentul inițial și în a șaptea zi. Datele referitoare la percepția durerii au fost analizate folosind măsuri repetate de ANOVA (Analiza de varianță) cu test LSD post-hoc.
Rezultate: Comparațiile intragrup au arătat o reducere semnificativă a durerii, după operație. Comparațiile între grupuri au arătat o reducere semnificativă doar la scorurile MGI ale grupului MW, în comparație cu grupul TB. Comparațiile intergrup nu au arătat o reducere semnificativă a scorurilor de durere între cele două grupuri, afirmând că apa de gură cu diclofenac este la fel de eficientă ca și administrarea orală.
Concluzie: Apa de gură cu diclofenac este o alternativă mai bună la administrarea sistemică post-chirurgicală, din punct de vedere al acceptării de către pacient și pentru a minimiza efectele adverse ale medicamentului administrat pe cale orală.