Conduce un comportament bun la mai mult comportament bun? Sau încercăm să ne echilibrăm faptele bune și rele? Răspunsul depinde de mentalitatea noastră etică, potrivit unei noi cercetări publicate în Psychological Science, o revistă a Asociației pentru Științe Psihologice.

Cercetătorul în științe psihologice Gert Cornelissen de la Universitat Pompeu Fabra și colegii săi au descoperit că oamenii care au o mentalitate de tipul „scopul justifică mijloacele” sunt mai predispuși să își echilibreze faptele bune și rele, în timp ce cei care cred că ceea ce este corect și ceea ce este greșit este o chestiune de principiu sunt mai predispuși să fie consecvenți în comportamentul lor, chiar dacă acel comportament este rău.

Cercetarea existentă este mixtă atunci când vine vorba de explicarea modului în care comportamentul anterior afectează comportamentul nostru moral actual.

Câțiva cercetători găsesc dovezi pentru echilibrarea morală, sugerând că plutim în jurul unui punct de referință moral. Depășirea acelui punct de referință, făcând o faptă bună, ne dă voie să ne angajăm într-un comportament mai interesat, imoral sau antisocial. Cu toate acestea, atunci când imaginea noastră morală de sine scade sub acel punct de referință, ne simțim rău și încercăm să compensăm prin angajarea într-un comportament pozitiv.

Alți cercetători au susținut consecvența comportamentală, sugerând că angajarea într-un act etic sau neetic duce la mai multe comportamente identice.

Cornelissen și colegii săi au explorat ceea ce facilitează oricare dintre aceste fenomene într-o serie de trei studii.

Rezultatele celor trei studii au arătat că mentalitatea etică dominantă a participanților, în combinație cu comportamentul lor anterior, a influențat comportamentul lor în laborator.

Când li s-a dat o oală cu bani de împărțit, persoanele cu o mentalitate bazată pe rezultate au alocat mai puține monede partenerilor lor după ce și-au amintit comportamentul etic recent. Aceștia au fost, de asemenea, mai predispuși să trișeze atunci când li s-a oferit posibilitatea de a raporta singuri numărul de itemi de test la care au răspuns corect. Aceste rezultate sugerează că s-au simțit licențiate să se angajeze într-un comportament „rău” după ce s-au gândit la faptele lor bune.

Persoanele care au avut o mentalitate bazată pe reguli, pe de altă parte, au alocat mai multe monede partenerului lor și au fost mai puțin predispuse să trișeze după ce și-au amintit un act etic, ceea ce indică faptul că încercau să fie consecvente cu comportamentul lor anterior.

Relația pare să fie determinată, cel puțin în parte, de faptul că persoanele cu o mentalitate bazată pe rezultate sunt atente la imaginea lor morală de sine, sau la discrepanța dintre sinele pe care îl percep și cel la care aspiră să fie.

Cadrul teoretic explorat în aceste studii – care integrează mentalitățile etice și dinamica morală – ajută la reconcilierea unor direcții de cercetare aparent contradictorii.

Cornelissen și colegii săi consideră că această cercetare se ocupă de un mecanism fundamental care ne-ar putea ajuta să înțelegem modelele de comportament moral pentru persoanele cu orice tip de rol, cum ar fi consumatorii, managerii, angajații, vecinii sau cetățenii.

De asemenea, ar putea ajuta la explicarea cazurilor în care indivizii sunt în mod constant lipsiți de etică.

„În studiile actuale, am arătat că o mentalitate bazată pe reguli poate duce la un model constant de comportament lipsit de etică, în care încălcarea unei reguli devine norma. Un astfel de tipar seamănă cu panta alunecoasă a luării deciziilor morale”, scriu Cornelissen și colegii.

Potrivit cercetătorilor, cercetările suplimentare ne pot ajuta să înțelegem mai bine mecanismele care stau la baza acestui comportament și să găsim modalități de a împiedica indivizii să coboare pe panta alunecoasă.

În afară de Cornelissen, coautori ai cercetării sunt Michael R. Bashshur de la Lee Kong Chian School of Business, Singapore Management University; Julian Rode de la Helmholtz Centre for Environmental Research – UFZ; și Marc Le Menestrel de la Universitat Pompeu Fabra.

Această cercetare a fost sprijinită de grantul ECO2008-01768 de la Ministerul spaniol al Științei și Inovării.