Până în momentul în care spondilita anchilozantă începe să provoace durere și rigiditate la nivelul gâtului, aceleași simptome sunt probabil deja prezente în partea inferioară a spatelui. Spondilita anchilozantă începe aproape întotdeauna în partea inferioară a spatelui (coloana lombară) și în articulațiile sacroiliace cu multe luni sau ani înainte de a ajunge la gât (coloana cervicală).

Chiar dacă simptomele încep de obicei mai jos în coloana vertebrală, mulți oameni încep să se confrunte cu dureri de gât din cauza spondilitei anchilozante înainte de a primi un diagnostic pentru această afecțiune.

Vezi Spondilita anchilozantă

Diagnosticarea spondilitei anchilozante

Nu există un singur test sau simptom care să poată diagnostica oficial spondilita anchilozantă. În schimb, aceasta este diagnosticată urmând un proces de colectare de dovezi care indică din ce în ce mai mult spondilita anchilozantă, excluzând în același timp alte afecțiuni.

Vezi Diagnosticarea durerii de gât

Acest proces de diagnosticare implică de obicei patru etape generale:

• Anamneza pacientului. În cabinetul medicului se colectează informații cu privire la istoricul medical general, simptomele actuale și stilul de viață, cum ar fi nivelul de activitate și obiceiurile alimentare.
• Examen fizic. Se observă postura pacientului pentru orice anomalii care sugerează degenerarea coloanei vertebrale, cum ar fi dacă capul nu poate ajunge la perete în timp ce stă în picioare cu spatele lipit de perete. În plus, medicul poate palpa (atinge) gâtul și spatele de-a lungul coloanei vertebrale pentru zonele de sensibilitate sau de tensiune, iar cutia toracică și amplitudinea de mișcare a coloanei vertebrale sunt examinate pentru orice semne de mobilitate redusă.

• Studiu imagistic. O imagine cu raze X care arată o inflamație la nivelul articulațiilor sacroiliace (care leagă coloana vertebrală inferioară și pelvisul) a fost în mod tradițional un factor cheie în diagnosticarea spondilitei anchilozante. Cu toate acestea, uneori, o radiografie nu poate sesiza aceste modificări la nivelul articulațiilor sacroiliace decât după ani de zile de la debutul simptomelor. Alte metode de vizualizare a coloanei vertebrale pot surprinde mai devreme modificările cauzate de spondilita anchilozantă – cum ar fi RMN-ul sau tomografia computerizată – dar acestea sunt, de asemenea, mai costisitoare.

  Vezi totul despre sacroiliită

• Teste de sânge. Aceste teste pot depista markerii inflamatori și factorii de risc genetici, care ar putea indica o probabilitate mai mare de a avea spondilită anchilozantă. De exemplu, majoritatea persoanelor cu spondilită anchilozantă sunt purtătoare ale unei gene numite HLA-B27, astfel încât detectarea acesteia poate fi utilă pentru a confirma un diagnostic atunci când simptomele sunt deja prezente.1

Citește mai multe despre Diagnosticul spondilitei anchilozante pe Arthritis-health.com

Diagnosticare întârziată a spondilitei anchilozante

Multe persoane cu spondilită anchilozantă nu primesc un diagnostic în primii câțiva ani de la debut, posibil pentru că simptomele inițiale pot fi relativ ușor de gestionat și lipsa antecedentelor familiale pentru această afecțiune o face mai greu de diagnosticat.2 Cu toate acestea, diagnosticarea spondilitei anchilozante mai devreme decât mai târziu poate încetini progresia bolii.3