Definiția medicală a hiperbaricului

Hiperbaric: Care se referă la presiuni de gaz mai mari de 1 atmosferă* de presiune. Referitor, de asemenea, la soluții care sunt mai dense decât mediul în care sunt adăugate. Termenul „hiperbaric” este derivat din rădăcini grecești: „hyper-” însemnând înalt, dincolo, excesiv, peste normal + „baros” însemnând greutate.

Oxigenarea hiperbară este o cantitate crescută de oxigen în organe și țesuturi care rezultă din administrarea de oxigen într-o cameră de compresie la o presiune ambiantă mai mare de 1 atmosferă* de presiune.

Oxigenarea hiperbară este utilizată pentru tratarea gangrenei gazoase, a unor infecții ale țesuturilor moi și a altor afecțiuni în care concentrațiile mari de oxigen sunt benefice.

Soluțiile hiperbarice în anestezia spinală sunt soluții care au o densitate mai mare decât cea a lichidului spinal.

*O atmosferă este o unitate de presiune considerată a fi presiunea standard a atmosferei terestre la nivelul mării. O atmosferă este egală cu presiunea unei coloane de mercur de 760 mm înălțime și exprimată ca 101,325 kilopascali (1,01325 × 105 newtoni pe metru pătrat), sau aproximativ 14,7 lire pe inch pătrat.

CONTINUE SCROLLING OR CLICK HERE FOR RELATED SLIDESHOW

Întrebare

Care sunt cauzele cariilor dentare? Vezi răspunsul