Joe Griffin și Ivan Tyrrell explică cum și de ce abordarea Human Givens îi poate ajuta pe terapeuți să schimbe depresia în doar câteva ședințe – sau mai puțin.

DEPRESIA ucide oameni – în fiecare țară din lume ratele sinuciderilor sunt în creștere. La toate nivelurile de vârstă, ratele depresiei în rândul populației cresc rapid. Deși nu este o boală biologică, pare să fie „contagioasă”. Mai mult, modul în care oamenii o înțeleg este colorat în mod confuz de mituri: este cauzată de un dezechilibru chimic în creier; este furia întoarsă spre interior; durează mult timp pentru a ieși din ea; provine din evenimente din copilărie care trebuie explorate înainte de a se putea face progrese etc.

Acum s-a demonstrat în mod clar că nici consilierea non-directivă, nici terapia cognitiv-comportamentală nu sunt mai eficiente ca tratament pentru depresie decât câteva vizite scurte la un medic de familie pe o perioadă de douăsprezece luni.., Cercetări extinse arată că terapia psihodinamică adâncește depresia și o face să dureze mai mult. Și, acum că antidepresivele se dovedesc a fi un tratament nesigur, nevoia ca asistenții medicali, consilierii și psihoterapeuții să înțeleagă depresia și să fie instruiți pentru a o trata eficient nu a fost niciodată mai mare.

Creșterea rapidă a incidenței depresiei relevată de studiile epidemiologice este unul dintre motivele pentru care știm că depresia nu este o boală genetică. Un mare număr de dovezi, publicate în ultimele trei decenii, arată că cea mai mare parte a depresiei este învățată, provocată de modul în care interacționăm cu mediul înconjurător. Ea nu este cauzată ca urmare a evenimentelor specifice pe care le trăim – majoritatea persoanelor expuse la evenimente de viață adverse nu dezvoltă depresie – ci de modul în care răspundem la acestea. Un sprijin suplimentar pentru acest punct de vedere vine din dovezile că depresia răspunde bine la anumite tipuri de terapie sau consiliere, – cea care este activă, limitată în timp, axată pe problemele curente și care vizează rezolvarea simptomelor, nu schimbarea personalității.

Abordarea umanului dat

Abordarea umanului dat la consiliere lucrează cu ceea ce avem toți la naștere – înzestrarea noastră genetică – și anume nevoile fizice și emoționale programate în noi de evoluție, care își caută împlinirea prin interacțiunea noastră cu mediul, și resursele înnăscute oferite pentru a ne ajuta să ne satisfacem aceste nevoi. Atunci când nevoile emoționale nu sunt satisfăcute sau când resursele noastre sunt utilizate în mod incorect, suferim de un stres mental considerabil – cel mai frecvent anxietate și/sau depresie. Terapia bazată pe datinile umane caută ceea ce lipsește în viețile oamenilor și lucrează pentru a permite satisfacerea nevoilor.

Resursele care sunt disponibile pentru a ne ajuta să facem acest lucru includ abilitatea de a construi relații, de a empatiza și de a ne conecta cu ceilalți. Imaginația este o resursă: una care ne poate permite să ne concentrăm atenția departe de emoțiile noastre pentru a rezolva problemele mai obiectiv. Avem o minte conștientă, rațională, care poate pune întrebări, poate analiza și poate dezvolta capacitatea de a „cunoaște” – de a înțelege lumea în mod inconștient prin potrivirea modelelor metaforice.

Central pentru toate aceste abilități și funcții, și, în multe feluri, poate primordial, este creierul care visează, care păstrează integritatea moștenirii noastre genetice în fiecare noapte. Rolul visării este esențial pentru a înțelege pe deplin depresia și de ce ajută terapiile practice.

Depresia prin vise

Toți visăm timp de aproximativ două ore pe noapte, chiar dacă adesea nu ne amintim că am făcut acest lucru când ne trezim a doua zi dimineața. Există dovezi care arată că funcția visului, care are loc predominant în timpul somnului REM, este reprezentarea metaforică (și nu rezolvarea) unor preocupări neexprimate, care stârnesc emoții, astfel încât excitația să poată fi descărcată și creierul să fie eliberat pentru a se ocupa de preocupările din ziua următoare. Procesul de descărcare și, astfel, de finalizare a tiparelor de excitație în acest mod păstrează integritatea personalității noastre de bază.

În depresie, însă, acest proces merge dramatic de prost. În loc să aibă aproximativ 25 la sută somn (REM) și 75 la sută somn cu unde lente (care stimulează nivelurile de energie din creier), aceste proporții se inversează, persoana depresivă având mult prea mult somn REM și prea puțin somn cu unde lente. Autoexaminarea negativă prelungită și introspecția care tinde să caracterizeze persoanele depresive creează niveluri de excitație mai mari decât media și o nevoie mai mare de descărcare în timpul viselor. Prima perioadă de somn REM apare mult mai devreme la persoanele deprimate, deoarece presiunea pentru descărcare este atât de mare. Prima perioadă de somn REM este, de asemenea, mai prelungită și prezintă o rată deosebit de mare de descărcare. Cu toate acestea, o activitate de descărcare atât de intensă nu numai că reduce nivelul de excitație din creier, dar îl și deprimă și îl epuizează, lăsând visătorul susceptibil să fie lipsit de motivație în dimineața următoare. Într-adevăr, foarte mulți oameni deprimați spun că se trezesc din somn simțindu-se epuizați.

În experimentele din laboratorul de somn, dacă oamenii deprimați sunt treziți de fiecare dată când intră în somn REM, depresia lor se ridică. Antidepresivele reduc, de asemenea, somnul REM și se crede că acesta este motivul pentru care pot ajuta la ridicarea depresiei. Doar acei pacienți al căror somn REM revine la normal rămân în afara depresiei. (Cu toate acestea, există modalități de a obține acest lucru fără a folosi medicamente, așa cum vom arăta în scurt timp.)

Creierul emoțional alb-negru

Prin faptul că petrec prea mult timp cu îngrijorarea și cu ruminația care trezește emoții (o simplă probă de salivă sau de sânge de la o persoană depresivă va arăta niveluri ridicate ale hormonului stresului, cortizolul), persoanele depresive folosesc greșit instrumentul imaginației. Din nefericire, toată această introspecție care stârnește emoții nu numai că duce la un somn de vis excesiv, dar îi împiedică pe oameni să își vadă situațiile de viață în mod obiectiv. Excitarea emoțională ridicată inhibă cortexul superior, partea rațională a creierului, și blochează gândirea rațională,

Pentru creierul emoțional, totul este fie alb sau negru, bun sau rău, corect sau greșit, sigur sau periculos. Acest lucru se datorează faptului că excitația ridicată ne blochează într-o stare de transă, un punct de vedere limitat. Doar cortexul superior este cel care poate injecta nuanțele de gri și poate vedea imaginea de ansamblu.

Persoanele care nu sunt obișnuite să gândească în alb și negru pot ieși din această stare de transă emoțională destul de repede. Dar cei care au tendința de a analiza la nesfârșit aspectele negative ale vieții lor, de a catastrofiza fiecare mic eșec și de a invoca altele, au mai multe șanse să rămână blocați în transa lor depresivă. S-a demonstrat că cei care iau evenimentele cel mai personal (dând vina pe ei înșiși pentru tot ceea ce nu merge bine), au o viziune extrem de omniprezentă asupra cât de negativ va fi un eveniment (pierderea unui loc de muncă sau a unui iubit înseamnă că întreaga lor viață este ruinată) și, de asemenea, consideră că impactul acestuia este permanent (nu va mai exista niciodată un alt loc de muncă sau un alt iubit) sunt cei mai predispuși să sufere de depresie.

Cu o imagine mai clară a ceea ce este depresia și a ceea ce o cauzează, ne putem apuca să o ridicăm mai rapid.

Cum să ridicăm depresia

Sarcina principală în orice consiliere pentru depresie, care este foarte frecvent însoțită de anxietate, este de a reduce excitația emoțională și de a-i ajuta pe pacienți să se oprească cât mai repede posibil din introspecția negativă. Acest lucru poate fi realizat apelând la datele umane în moduri realiste și practice.

Constatăm în mod obișnuit că, folosind o varietate de abordări adecvate care sunt în acord cu datele umane, putem face, într-o singură ședință, progrese mult mai rapide, chiar și în cazul depresiilor severe, decât dacă urmăm cu servilism un anumit model de terapie.

Abordarea a fost demonstrată public și filmată în scopuri de formare de multe ori (a se vedea, de asemenea, „Am plecat cu atâtea idei”).

Terapeuții care lucrează pornind de la datele umane vor integra abordări comportamentale, cognitive și interpersonale cu tehnici de relaxare și vizualizare, pentru a-i motiva pe oameni să-și lărgească viziunea asupra vieții, să-și crească stima de sine și să-și rezolve problemele. Putem lucra alături de pacienți oferind îndrumări practice pentru a descompune problemele în bucăți ușor de gestionat (concentrându-ne în exterior pe rezolvare mai degrabă decât în interior pe îngrijorarea neproductivă). Putem folosi umorul pentru a-i smulge din gândirea lor în alb și negru; putem reîncadra comentariile lor negative într-un mod nou, pozitiv; putem informa, stabili sarcini, îi putem determina pe pacienți să facă exerciții fizice, să se implice din nou în activități distractive sau să se implice în a-i ajuta pe alții (din nou, pentru a le îndrepta atenția spre exterior), să le stârnim curiozitatea și așa mai departe.

Peste toate, le folosim imaginația în imaginile ghidate pentru a-i ajuta să se vadă pe ei înșiși în mod viu făcând schimbările pe care trebuie să le facă pentru a-și depăși dificultățile. Acest lucru funcționează pe baza principiului consacrat de timp conform căruia creierul uman încearcă să realizeze ceea ce se concentrează. Numai atunci putem fi siguri că vom obține angajamentul din partea pacientului de a întreprinde acțiunile de care are nevoie pentru a ieși din starea de epuizare.

Rezultate rapide

Această abordare organică minte/corp poate determina remiterea depresiei într-o fracțiune din timpul necesar terapiei cognitive, comportamentale sau interpersonale. Din experiența noastră, atunci când pacienții știu că rumegările lor negative sunt cauza nopților de somn proaste și a zilelor epuizate, ei sunt rapid motivați să lucreze pentru a rupe ciclul depresiei.

> Citiți studiul de caz legat de modul în care o singură ședință de terapie human givens a fost suficientă pentru a transforma viața unei mame singure depresive pe nume Sarah

Acest articol a apărut pentru prima dată în „Human Givens Journal” Volumul 9 – Nr. 1: 2002

1. UNICEF (1993). Progresul națiunilor. Organizația Națiunilor Unite, 45.
2. Lane, R E (2000). The Loss of Happiness in Market Democracies (Pierderea fericirii în democrațiile de piață). Yale University Press.
3. Yapko, M D (1999). Hand-me-down Blues. Golden Books.
4. King, M, Sibbald, B, Ward, E, Bower, P, Lloyd, M, Gabbay, M și Byford, S (2000). Randomised controlled trial of non-directive counselling, cognitive behaviour therapy and usual general practitioner care in the management of depression as well as mixed anxiety and depression in primary care. Evaluarea tehnologiilor medicale. 4, 19.
5. NHS Centre for Reviews and Dissemination. Universitatea din York. Consiliere în asistența medicală primară. Effective Matters (2001), 5, 2, 1-6.
6. Danton, W, Antonuccio, D și DeNelsky, G (1995). Depresia: psihoterapia este cel mai bun medicament. Professional Psychology Research and Practice, 26, 574.
7. Yapko, M D (1997). Breaking the Patterns of Depression (Ruperea tiparelor depresiei). Doubleday.
8. Antonuccio, D O, Danton, W G, DeNelsky, G Y, Greenberg, R P și Gordon, J S (1999). Ridicând întrebări despre antidepresive. Psihoterapie și psihosomatică, 68, 1, 3-14.
9. Diagnostic, Vol 2 Aspecte privind tratamentul. United States Public Health Service Agency.
10. Griffin, J. și Tyrrell, I. (1999). Psihoterapia și datinile umane. Institutul European de Studii Terapice.
11. Griffin, J (1997). Originea viselor. The Therapist Ltd.
12. Vogel, G W (1979). Funcția somnului. Drucker-Collins et al (eds). Academic Press, New York. 233-250.
13. Nemeroff, C B (1998). Neurobiologia depresiei. Scientific American, 278, 6, 28-35.
14. Goleman, D (1996). Inteligența emoțională. Bloomsbury, Londra.
15. LeDoux, J E (1998). Creierul emoțional. Weidenfeld & Nicolson.
16. Griffin, J și Tyrrell, I (ediția 2001). Hipnoza și stările de transă. Institutul European de Studii Terapice.
17. Peterson, C și Seligman, M E P. Explicațiile cauzale ca factor pentru depresie: teorie și dovezi. Psychological Review, 91. 341-374.
18. Griffin, J și Tyrrell, I (2000). Ruperea ciclului depresiei. Editura Human Givens Publishing.

.